În motivarea acţiunii, reclamantul a învederat că şi-a desfăşurat activitatea în cadrul Regionalei CF Iaşi, actualmente S.C. ELECTRIFICARE CFR S.A., în funcţia de electromecanic IFTE-LC; că electromecanicii şi montatorii PRAM încadraţi actualmente în grupa a 2-a de muncă, concură direct la siguranţa circulaţiei, ca şi electromecaniştii, maşiniştii, care sunt încadraţi în grupa I de muncă.
A mai învederat reclamantul, că şefii lui, respectiv inginerii şefi de secţie, şefii de districte sunt încadraţi la grupa I de muncă, în timp ce reclamanţii, care lucrează efectiv în condiţiile impuse de Ordinul 50/1995, sunt încadraţi în grupa a II-a de muncă.
De asemenea, reclamantul a precizat că atât el, cât şi colegii lui electromecanici de linie contact îşi desfăşoară activitatea pe baza unor autorizaţii de lucru comune pentru ambele categorii; că profesional, cele două categorii trebuie să îndeplinească aceleaşi condiţii, că şi din punct de vedere administrativ reclamanţii aparţin de aceeaşi structură ca şi electromecanicii LC, iar factorii de risc la care sunt supuşi sunt chiar mai mari decât ai colegilor electromecanici TTR şi SCB.
În drept, au fost invocate prevederile Ord. 50/1990 a MMPS.
Pârâta S.C. ELECTRIFICARE CFR S.A. Iaşi invocă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, întrucât reclamantul nu a avut raporturi de muncă cu această societate, iar pârâta C.N. Căi Ferate CFR S.A. sucursala Căi Ferate Iaşi consideră că de la data de 26 august 2004 s-a înfiinţat S.C. Electrificare S.A., astfel că nu mai are calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei, pârâtele au solicitat respingerea acţiunii ca nefondată, deoarece reclamantul a ocupat funcţii anume determinate prin normele legale ca fiind incluse în grupa a II-a de muncă.
Prin sentinţa civilă nr. 1981 din 20 decembrie 2010 tribunalul a admis în parte acţiunea având ca obiect „conflict muncă” privind pe reclamantul B. G., în contradictoriu cu pârâţii CN CFR SA REGIONALA CF IAŞI şi SC ELECTRIFICARE CFR SA. A constatat că reclamantul este îndreptăţit la încadrarea în grupa I-a de muncă, pentru activitatea desfăşurată în perioadele 01.07.1972 – 26.10.1974; 5 martie 1976 – 31 martie 2001. A respins ca nefondată, acţiunea reclamantului privind încadrarea în grupa I-a de muncă pentru activitatea desfăşurată în perioada 26.10.1974 – 28.02.1976. A obligat pârâta S.C. „ELECTRIFICARE CFR S.A. să completeze carnetul de muncă al reclamantului cu menţiunile corespunzătoare pentru perioadele 01.07.1972 – 26.10.1974; 5 martie 1976 – 31 martie 2001.
Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a reţinut următoarele:
Menţiunile din cartea de muncă ale reclamantului au fost elocvente în a demonstra că acesta, pentru perioadele menţionate, a avut funcţia de electromecanic IFTE, la Regionala CF Iaşi, acele menţiuni coroborându-se cu datele expuse în adeverinţa depusă de reclamant la filele 5 – 19 dosar.
De asemenea, tabelul cu lista meseriilor şi funcţiilor din unităţile de exploatare a căilor ferate coroborat cu Anexa 1 la Ordinul 50/1990, a relevat care sunt meseriile şi funcţiile din unităţile de exploatare a căilor ferate, prevăzute pentru acordarea grupei I de muncă, în timp ce, prin anexa 2 la acelaşi ordin se stipulează că se încadrează în grupa a II-a de muncă meseriile şi funcţiile care concură la siguranţa circulaţiei din unităţile de exploatare a căilor ferate, printre care şi electricienii EA, ELF, PRAM şi TM.
Pe de altă parte, dispoziţiile art. 3 din Ordinul 50/1990 arată că beneficiază de încadrarea în grupa I şi II-a de muncă, fără limitarea numărului personalului care este în activitate, muncitorii, inginerii, subinginerii, maiştrii, tehnicienii, personalul de întreţinere şi reparaţii, controlorii tehnici şi de calitate, precum şi alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă şi activităţile prevăzute în anexele 1 şi 2.
Art. 3 alin. 2 din acelaşi act normativ dispune că beneficiază de aceleaşi drepturi personalul muncitor din construcţii montaj sau reparaţii ale capacităţilor de producţie şi care îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii cu personalul beneficiar încadrat în grupele I şi II de muncă.
Instanţa de fond a observat, că potrivit art. 6 din Ordinul 50/1990, nominalizările persoanelor care se încadrează în grupele I şi II de muncă se face de către conducerea unităţilor, împreună cu sindicatele libere, ţinându-se seama de condiţiile deosebite de muncă concrete în care îşi desfăşoară activitatea persoanele respective, adică noxele existente, condiţii nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de iradiere sau infectare.
Coroborând prevederile art. 3 şi 6 din Ordinul 50/1990, a rezultat, pentru prima instanţă, fără putinţă de tăgadă, că meseriile de electrician EA, TM, PRAM şi ELF incluse în grupa a II-a de muncă sunt concurente cu cele din grupa I de muncă, acest aspect rezultând şi din înscrisurile depuse la dosar.
De altfel, chiar raportul de expertiză efectuat în cauză a relevat, prin raportare la condiţiile de lucru concrete şi specifice locului de muncă al reclamantului, coroborate cu atribuţiile şi obligaţiile cuprinse în instrucţiile MTT – Departamentul Căilor Ferate – Direcţia Generală de Linii şi Instalaţii, dar şi la riscurile specifice activităţii reclamantului în timpul îndeplinirii atribuţiunilor de serviciu, locul de muncă, activitatea de exploatare, întreţinere şi reparare a instalaţiilor electrice justificau, după părerea tribunalului, încadrarea reclamantului în grupa I-a de muncă pentru perioadele 01.07.1972 – 26.10.1974: 05.03.1976 – 31.03.2001, având în vedere şi consemnările din carnetul de muncă, ce făceau vorbire despre meseria de electrician, electrician PRAM, electromecanic IFTE, electromecanic specialist IFTE.
Cât priveşte perioada 26.10.1974 – 28.02.1976, aceasta este perioada în care reclamantul figura ca fiind încorporat militar, astfel că nu poate fi considerată ca fiind lucrată în grupa I-a de muncă, pentru perioadele arătate mai sus.
Împotriva sentinţei a formulat recurs pârâta CN CF CFR SA Bucureşti.
În motivarea cererii arată recurenta că reclamantul confundă noţiunea de activitate legată direct de siguranţa circulaţiei, conform punctului 123 din Ordinul 50/1990 cu cea de activitate ce concură la siguranţa circulaţiei menţionata la punctul 210 din Ordinul 50/1990.
Chiar prin definirea activităţii pe care o desfăşoară reclamantul, acesta s-a autoîncadrat la grupa a ll-a de prevăzuta de art. 210 pct.l ce prevede: „electrician: electroalimentare, telemecanizare, forţa, PRA, deservire, întreţinere şi reparare maşini grele de cale”.
Mai mult, nominalizarea persoanelor ce se încadrează în grupa I şi II de muncă nu s-a făcut arbitrar, ci prin acordul conducerii unităţii şi a sindicatelor libere din unităţi, ţinându-se seama de condiţiile deosebite de munca concrete în care îşi desfăşoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiţii nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizica sau nervoasa, risc deosebit de exploatare, etc.).
În conformitate cu prevederile art. 4 din Ordinul 50/1990 încadrarea în grupele I şi II de muncă se face în situaţii in care cu toate masurile luate de unitate pentru normalizarea condiţiilor de munca, nivelul noxelor existente la locurile (activităţile, meseriile, funcţiile) prevăzute în aceste grupe depăşeşte nivelul maxim admis prevăzut de Normele republicate de protecţie a muncii.
Astfel, nu se poate schimba de către instanţa de fond încadrarea în grupa de munca a unei persoane atât timp cât prin act normativ sunt stabilite clar funcţiile ce se încadrează în fiecare grad de muncă precum şi procedura, modul de încadrare a persoanelor în una sau alta din grupele de muncă.
Referitor la susţinerile contestatorului privind autorizaţia de lucru comună, a precizat că singurul în măsură să hotărască accesul la instalaţia electrica de pe stâlpul liniei de contact este electricianul LC, responsabil de realizarea lucrării având calitatea de admitent.
Recurenta a mai precizat că nu se afla în posesia carnetului de muncă al intimatului şi nu deţine acte care sa dovedească încadrarea activităţii in grupa I de muncă.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 299 coroborat cu dispoziţiile art.304 pct. 9 din Codul de procedură civilă.
Prin întâmpinare intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat întrucât sentinţa nr.1981/20dec2010 pronunţată de Tribunalul Suceava – Secţia Civilă este temeinică şi legală având în vedere actele normative în materie, respectiv Ordinul 50/1990.
Prin decizia civilă nr. 1011 din 14.04.2011 Curtea de Apel Suceava a admis recursul, a modifică în parte Sentinţa civilă nr. 1981 din 20.12.2010 a Tribunalului Suceava în sensul că a respins ca nefondată acţiunea.
A reţinut instanţa de recurs că în conformitate cu prevederile art. 1 din Ordinul nr. 50/1990 , în grupa I de muncă se încadrează locurile de muncă, activităţile şi categoriile profesionale cuprinse în anexa 1, iar în conformitate cu dispoziţiile art. 2 din acelaşi act normativ, în grupa II de muncă se încadrează locurile de muncă, activităţile şi categoriile profesionale cuprinse în anexa nr.2.
În anexa 1 la Ordinul nr. 50/1990 conţinând lista locurilor de muncă încadrate în grupa I de muncă sunt enumerate meseriile şi funcţiile din unităţile de exploatare a căilor ferate, a căror activitate este legată direct de siguranţa circulaţiei, printre categoriile de personal enumerate regăsindu-se şi funcţiile de electrician L.C. şi electromecanic montator, electrician şi lăcătuş la reparaţii locomotive – automotoare şi rame.
Reclamantul a lucrat în perioada 01.07.1972 – 26.10.1974 şi 05.03.1976 – 01.07.1990 ca electrician Secţia CT3 CFR Suceava, iar în perioada 01.07.1990 – 31.03.2001 ca electrician ; electrician (PRAM), electromecanic IFTE, electromecanic specialist IFTE PRAM – Regionala CF Iaşi – Divizia infrastructură Sc. IFTE Câmpulung Moldovenesc, locuri de muncă încadrate în grupa a II-a de muncă conform anexei 2 la Ordinul 50/1990, pct. 210, în categoria meseriilor şi funcţiilor care concură la siguranţa circulaţiei din unităţile de exploatare a căilor ferate şi nu în categoria meseriilor şi funcţiilor a căror activitate este legată direct de siguranţa circulaţiei.
Ori, în conformitate cu prevederile art. 4 din Ordinul nr. 50/1990, încadrarea în grupele I şi II de muncă se face în situaţii în care, cu toate măsurile luate de unitate pentru normalizarea condiţiilor de muncă, nivelul noxelor existente la locurile (activităţile, meseriile, funcţiile) prevăzute în aceste grupe depăşeşte nivelul maxim admis prevăzut de Normele republicate de proiecţie a muncii.
Nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I şi II de muncă se face de către conducerea unităţilor împreună cu sindicatele libere din unităţi, ţinându-se seama de condiţiile deosebite de muncă concrete în care îşi desfăşoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiţii nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de exploatare, iradiere sau infectare etc).
În speţă, prin raportul de expertiză efectuat în cauză nu s-a făcut dovada că activitatea prestată de reclamant în cadrul societăţii pârâte, în perioadele menţionate în cerere, a fost legată în mod direct de siguranţa circulaţiei astfel încât să se încadreze în grupa I de muncă conform pct. 123 din Anexa I la Ordinul 50/1990 sau că şi-ar fi desfăşurat activitatea în aceleaşi condiţii cu electricienii LC, electromecanicii, montatorii, electricienii şi lăcătuşii la reparaţii locomotive, automotoare şi rame, electromecanicii TTR, electromecanicii SCB, şefii de districte sau inginerii şefi de secţie încadraţi în conformitate cu aceleaşi dispoziţii legale, în grupa I de muncă. Prima instanţă a reţinut susţinerile reclamantului şi ale expertului potrivit cărora acesta a fost supus aceloraşi factori de risc, condiţiile concrete deosebite de muncă justificând încadrarea sa în grupa I de muncă fără însă a se stabili în concret dacă activitatea pe care a desfăşurat-o se regăseşte între cele enumerate la pct. 123 din anexa 1 la Ordinul 50/1990 sau dacă atribuţiile concrete ce-i reveneau şi condiţiile în care şi-a desfăşurat activitatea sunt identice cu cele caracteristice meseriilor şi funcţiilor din unităţile de exploatare a căilor ferate a căror activitate este legată direct de siguranţa circulaţiei şi care se încadrează în grupa I de muncă. Este real că încadrarea în grupa de muncă se realizează în funcţie de condiţiile concrete de muncă însă este vorba de condiţiile de muncă, nivelul noxelor existente la locurile (activităţile, meseriile, funcţiile) prevăzute în aceste grupe, iar aşa cum s-a arătat reclamantul nu a făcut dovada că şi-ar fi desfăşurat activitatea în perioada menţionată în locurile de muncă sau în vreuna dintre meseriile sau funcţiile încadrate în grupa I de muncă.
În consecinţă, Curtea constată că prima instanţă a făcut o greşită aplicare a prevederilor legale incidente în cauză, respectiv a Ordinului nr. 50/1990, raportat la situaţia de fapt ce rezultă din probele administrate în cauză fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
