Tribunalul DOLJ Sentinţă civilă nr. 1829 din data de 02.04.2014
Încadrarea personalului din spitale, din Clinica de Oncologie Radioterapie, Laborator Telecobaltoterapie în grupa I de muncă înainte de 01.04.2001 și în condiții deosebite de la 01.04.2001 până la 12.07.2007. Lipsa avizului ITM pentru încadrarea în condiții speciale după 12.07.2007
Prin cererea înregistrată la data de 14.05.2013 la Tribunalul Dolj – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, reclamanta D.M. a chemat în judecată pârâtul SPITALUL X și a solicitat instanței să constate că activitatea desfășurată de reclamantă, în perioada 14.04.1997 – 01.04.2001 se încadrează în grupa I de muncă potrivit Ordinului 50/1990 anexa I pct. 93 în procent de 100%, că activitatea desfășurată de reclamantă după 01.04.2001 și până la pronunțarea hotărârii se încadrează în condiții speciale de muncă potrivit HG 1025/2003 anexa 1 pct 2 și să oblige pârâta să îi elibereze o adeverință în acest sens.
În motivare, reclamanta a arătat că în perioada 14.04.1997 și până în prezent și-a desfășurat activitatea în cadrul unității pârâte, având funcția de asistent medical – Clinica de Oncologie Radioterapie, Laborator Telecobaltoterapie.
A învederat că aparatura din acest laborator are sursă radioactivă incapsulată și ecranată de un container numit cap de iradiere care din cauza dispozitivelor atașate pentru ajustarea și delimitarea câmpurilor de tratament conduc la scăpări radioactive iminente asupra persoanelor ce își desfășoară activitatea în acest mediu. Arată că această aparatură , emite radiații chiar dacă este închisă total. Valorile acestor scăpări sunt peste limita admisă de normele de securitate radiologică , în plus pe lângă aceste radiații existând și risc de contaminare radioactivă.
A mai precizat reclamanta că locul de muncă prezintă risc radiologic IV, deoarece presupune expunerea la radiații nucleare peste limita unei persoane obișnuite, ce nu pot fi înlăturate total și conduce la efecte ce nu pot fi cuantificate bine în timp chiar după ani de zile, inclusiv la descendenți.
Reclamanta a arătat că deși în carnetul de muncă are mențiuni că aceasta și-a desfășurat activitatea în grupa I de muncă și respectiv în condiții speciale, conform HG 1025/2003 anexa 1 pct. 2, pârâta refuză să îi elibereze adeverință în acest sens. A mai precizat reclamanta că se regăsește în tabelul nominal al pârâtei cu salariații care își desfășoară activitatea în condiții speciale de muncă, tabel ce a fost comunicat și Casei de Pensii la data de 15.02.2005.
Reclamanta a arătat și faptul că datorită acestor condiții de muncă , primește spor .
În drept, sunt aplicabile prevederile HG 1025/2003 , precum și art. 39 alin 1 lit f , art 38 , art 34 alin 5 și art 40 alin 2 lit h din Codul muncii.
În dovedirea acțiunii reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri, proba testimonială cu un martor și expertiză tehnică.
Reclamanta a depus în dovedire, xerocopii certificate pentru conformitatea cu originalul de pe CI și carnet de muncă, adresă spital, notă de constatare, buletin de verificare a eficacității ecranelor de protecție, procese verbale ale Comisiei Naționale pentru controlul activității nucleare, autorizații pentru desfășurarea de activități din domeniul nuclear.
Pârâtul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii.
A arătat că începând cu 14.04.1997 reclamanta și-a desfășurat activitatea în cadrul Secției Clinice Oncologie Radioterapie, în Laboratorul Telecobaltoterapie.
Pârâtul a arătat că începând cu 01.04.2001, data apariției HG 261/2001, a fost avizată încadrarea în condiții deosebite de muncă a laboratorului de radioterapie până la 01.01.2005, fiind virate și contribuțiile CAS de către angajator.
A mai arătat că începând cu 01.06.2005 , în conformitate cu HG 1025/2003 anexa I pct 2 laboratorul de radioterapie a fost încadrat în condiții speciale primind autorizație în acest sens de la CN CAN București. Mai precizează că pentru această perioadă 01.01.2005- 31.12.2006 , s-au reținut și virat contribuțiile CAS și procentul stabilit pentru condiții speciale de muncă, fiind depuse declarațiile în acest sens atât la CAS , cât și la Casa de Pensii Dolj.
Pârâtul a învederat instanței că începând cu anul 2007 Casa de Pensii Dolj nu a mai acceptat încadrarea în condiții speciale de muncă a Laboratorului de Radioterapie, în lipsa reînnoirii avizului. Ca atare, a făcut demersuri către Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei pentru acordare în continuare a avizelor, fără a se primi un răspuns.
Casa Națională de Pensii a răspuns adreselor pârâtei în sensul că potrivit HG 1025/2003, termenul pentru îndeplinirea procedurilor de încadrare în condiții speciale a fost până la data de 30.06.2005. În baza acestei hotărâri a fost adoptată Legea 226/2006 conform căreia Laboratorul de radioterapie nu se încadrează în locuri de muncă cu condiții speciale.
Pârâtul a mai arătat că a făcut numeroase demersuri către instituțiile statului pentru rezolvarea acestei situații și a invocat prevederile Legii precum și Directiva cadru 89/391.
Raportându-se la prevederile Legii 263/2010, susține că la acest moment nu există cadru legal pentru completarea anexei nr.3 cu alte unități decât cele expres și limitativ enumerate în lege.
În susținere , a depus un set de înscrisuri :dispoziții, tabel nominal al Spitalului Clinic, Județean nr 1 Craiova, tabele nominale cu persoanele încadrate în condiții speciale,proces verbal al Casei Naționale pentru controlul activităților nucleare, adrese CNPAS, liste nominalizare a locurilor de muncă conform HG 1025/2003.
La data de 05.11.2013 reclamanta a depus răspuns la întâmpinare și o precizare la acțiune prin care a reiterat cele susținute în acțiunea introductivă și în plus a învederat instanței că este justificată cererea sa întrucât nu a intervenit nicio ameliorare sau modificare a condițiilor de muncă.
A arătat că, pârâtul a recunoscut că activitatea desfășurată în perioada 14.04.21997 – 01.04.2001 se încadrează în grupa I de muncă, iar perioada 01.04.2001 – 01.01.2005 pentru care a primit avizul CNCAN, a emis dispoziția nr. 250/25.04.2002 de încadrare în condiții deosebite și a plăti contribuția corespunzătoare la CAS, se încadrează în condiții deosebite de muncă, și este de acord să-i elibereze o adeverință în acest sens.
În ce privește perioada de după 01.01.2005 a susținut că se încadrează în condiții speciale, că pârâtul a emis o dispoziție de încadrare în aceste condiții, că a înaintat casei de pensii tabelul nominal cu personalul care desfășoară activitate în aceste condiții, în care se regăsește și reclamanta, că a virat contribuțiile aferente.
După anul 2007 pârâtul nu a mai virat contribuțiile deoarece casa de pensii a refuzat să le mai primească, dar condițiile de lucru au rămas neschimbate ceea ce justifică încadrarea în continuare a locului de muncă în condiții speciale și după această perioadă.
Ca urmare a solicitat să se constate că activitatea s-a încadrat în grupa I de muncă în perioada 14.04.1997 – 01.04.2001, în procent de 100% conform Ordinului 50/1990, anexa I punctul 93, cu obligarea pârâtei să îi elibereze adeverință în acest sens, că activitatea desfășurată în perioada 01.04.2001-01.05.2005 se încadrează în locuri de muncă cu condiții deosebite potrivit HG 261/2001 cu obligarea pârâtei să îi elibereze adeverință în acest sens. Pentru perioada 01.05.2005 și până la data pronunțării hotărârii a solicitat să se constate că se încadrează în condiții speciale potrivit HG 1025/2003 anexa I pct 2, și obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverințe în acest sens.
Reclamanta a solicitat și obligarea pârâtei la virarea către CAS a contribuțiilor aferente condițiilor speciale, începând din anul 2007 până în prezent.
În dovedirea celor susținute a solicitat proba cu acte și proba testimonială cu un martor, pe care l-a nominalizat.
La termenul din data 27.11.2013 instanța a încuviințat proba cu înscrisuri pentru ambele părți și proba testimonială cu un martor pentru reclamantă, fiind audiat martora Popa Gheorghița, declarația acesteia fiind consemnată și depusă la dosar.
La solicitarea instanței casa de pensii a depus la dosar copie după actele depuse de pârât ce au stat la baza plății contribuției de asigurării sociale pentru condiții deosebite și respectiv speciale.
La data de 21.02.2014 reclamanta a depus precizare la acțiune prin care a solicitat să constate instanța că activitatea desfășurată în perioada 01.11.2000-01.04.2001 se încadrează în grupa I de muncă, în procent de 100% , potrivit Ordinului 50/1990 anexa 1 poz. 93, potrivit mențiunilor din carnetul de muncă și să oblige pârâta să îi elibereze adeverință în acest sens.
A solicitat să constate instanța că activitatea desfășurată în perioada 01.04.2001 până la pronunțarea hotărârii se încadrează în locuri de muncă cu condiții deosebite potrivit HG 261/2001 și obligarea pârâtei să îi elibereze adeverință în acest sens.
A mai solicitat obligarea pârâtei la virarea către CAS a contribuțiilor aferente condițiilor speciale, începând din anul 2007 până în prezent.
Prin sentința nr. 1829/02.04.2014 pronunțată în dosarul nr. 9257/63/2013 a fost admisă în parte acțiunea precizată, s-a constat că activitatea desfășurată de reclamantă pentru pârât în funcția de asistent medical în cadrul Laboratorului Telecobaltoterapie în perioada 14.04.1997 – 1.04.2001 se încadrează în grupa I de muncă potrivit Ordinului 50/1990 anexa I pct.93 în procent de 100%, s-a constat că activitatea desfășurată de reclamantă pentru pârât în funcția de asistent medical în cadrul Laboratorului Telecobaltoterapie în perioada 1.04.2001 – 12.03.2007 se încadrează în condiții deosebite conform HG 261/2001, a fost obligat pârâtul să elibereze reclamantei adeverință în acest sens și să plătească reclamantei 600 lei cheltuieli judiciare, a fost respinsă cererea după 12.03.2007 și cererea privind virarea CAS, instanța reținând următoarele:
Reclamanta a fost angajata pârâtului în perioada 14.04.1997 și până în prezent, desfășurând activitatea în funcția de asistent medical la Clinica de Oncologie -Radioterapie, Laborator Telecobaltoterapie.
Având în vedre locul de muncă al reclamantei care era în Clinica de Oncologie -Radioterapie, Laborator Telecobaltoterapie, într-o unitate nucleară de gradul IV, condițiile nocive, specifice de lucru, caracterizate prin prezența radiațiilor emise de aparatura folosită, peste limita admisă de normele de securitate radiologică, constatate prin buletinele de determinare întocmite de organele abilitate, pârâtul a încadrat activitatea reclamantei în grupa I de muncă, consemnând în carnetul de muncă al reclamantei acest aspect.
Pârâtul nu a precizat însă procentul de timp din programul normal de lucru în care reclamanta s-.a încadrat în grupa I de muncă, aspect esențial pentru valorificarea grupei I de muncă la stabilirea și calculul pensiei, astfel că sub acest aspect instanța a administrat proba cu martori, fiind audiată martora x.
Din declarația martorei audiate în cauză, reiese că reclamanta a desfășurat activitatea conform contractului de muncă în mediu nociv pe parcursul întregului program de lucru, deci 100% din timpul de lucru.
Ca urmare, constatând că reclamanta justifică un interes pentru promovarea acțiunii în sensul stabilirii tuturor elementelor prevăzute de lege pentru a se putea valorifica grupa I de muncă, elemente care lipsesc din mențiunile făcute de pârât în carnetul de muncă al reclamantei și care nu au fost suplinite prin eliberarea până la pronunțarea prezentei hotărâri a unei adeverințe corespunzătoare, care să respecte toate condițiile de formă prevăzute de normele de aplicare a legii 263/2010, instanța a admis primul capăt de cerere.
A constat că activitatea desfășurată de reclamantă pentru pârât în funcția de asistent medical în cadrul Laboratorului Telecobaltoterapie în perioada 14.04.1997 – 1.04.2001 se încadrează în grupa I de muncă potrivit Ordinului 50/1990 anexa I pct.93 în procent de 100%.
În temeiul art.40 alin.2 lit. h) din Codul muncii, instanța a obligat pârâtul să elibereze reclamantei o adeverință în acest sens.
În ceea ce privește capătul de cerere astfel cum a fost precizat, referitor la constatarea încadrării activității reclamantei în condiții deosebite de muncă, se rețin următoarele:
Începând cu 01.04.2001 prin intrarea în vigoare a legii 19/2000 au fost abrogate dispozițiile Ordinului 50/1990 privind grupele de muncă și au fost reglementate condițiile deosebite de muncă și condițiile speciale de muncă.
Potrivit disp. art. 19 din Legea nr. 19/2000 au fost prevăzute următoarele:
“(1) În sensul prezentei legi, locurile de muncă în condiții deosebite reprezintă acele locuri care, în mod permanent sau în anumite perioade, pot afecta esențial capacitatea de muncă a asiguraților datorită gradului mare de expunere la risc.
(2) Criteriile și metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, pe baza propunerii comune a Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei și a Ministerului Sănătății.
(3) Hotărârea Guvernului prevăzută la alin. (2) se va adopta în termen de 3 luni de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(4) Locurile de muncă în condiții deosebite se stabilesc prin contractul colectiv de muncă sau, în cazul în care nu se încheie contracte colective de muncă, prin decizia organului de conducere legal constituit, cu respectarea criteriilor și metodologiei de încadrare prevăzute la alin. (2).
(5) Avizul inspectoratului teritorial de muncă este obligatoriu pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite.”;
În conformitate cu pct. 16 din Ordinul nr. 340 din 4 mai 2001 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, nominalizarea persoanelor care lucrează în locuri de muncă în condiții deosebite, cu respectarea criteriilor prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 261/2001 privind criteriile și metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite, se face de către angajator în baza avizului acordat de inspectoratul teritorial de muncă. Angajatorul este obligat să depună la casa teritorială de pensii, la definitivarea contractului colectiv de muncă, avizul inspectoratului teritorial de muncă prin care se dovedește încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite. Persoanele asigurate pe bază de declarație sau de contract de asigurare, care lucrează în locuri de muncă în condiții deosebite, solicită inspectoratului teritorial de muncă avizul pentru încadrarea locului de muncă în condiții deosebite, cu respectarea prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 261/2001.
În temeiul art. 19 alin. 3 din Legea nr. 19/2000, a fost adoptata H.G. nr. 261 din 22 februarie 2001 privind criteriile și metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite.
În raport de disp. art. 3 din H.G. nr. 261 din 22 februarie 2001, încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite s-a făcut în cadrul următoarei metodologii, alcătuită dintr-o recomandată de operațiuni specifice și care constau în:
“a) nominalizarea în vederea încadrării locurilor de muncă în condiții deosebite și stabilirea criteriilor aplicabile pentru această încadrare, care se face de angajator împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanții salariaților, în cadrul Comitetului de securitate și sănătate în muncă, acolo unde acesta este înființat;
b) expertizarea locurilor de muncă din punct de vedere al protecției muncii;
c) efectuarea determinărilor de noxe profesionale, în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (1); buletinele de determinări trebuie să cuprindă cel puțin următoarele date: unitatea, secția, atelierul, locul de muncă, noxa profesională, valoarea măsurată, valoarea limită admisă, metodele de măsurare;
d) solicitarea de către angajator de la instituțiile abilitate de Ministerul Sănătății și Familiei a listei cuprinzând bolile profesionale înregistrate sau a listei cuprinzând efectuarea controlului medical pentru personalul care lucrează în locuri de muncă în condiții deosebite, pentru determinarea răspunsului specific al organismului;
e) efectuarea evaluării locurilor de muncă nominalizate la lit. a), care se face de angajator împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanții salariaților, în cadrul Comitetului de securitate și sănătate în muncă acolo unde acesta este înființat, conform anexei nr. 2 sau 3;
f) stabilirea măsurilor tehnice, sanitare și organizatorice de protecție a muncii corespunzător condițiilor de muncă și factorilor de mediu specifici locului de muncă;
g) obținerea avizului inspectoratului teritorial de muncă în conformitate cu prevederile art. 4;
i) stabilirea locurilor de muncă în condiții deosebite în conformitate cu art. 19 alin. (4) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.”;
Pârâtul a parcurs toată această procedură. În plus a avut în vedere prevederile art. 15 din HG 261/2001 potrivit cărora “Locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale încadrate în grupele I și a II-a de muncă până la intrarea în vigoare a prezentei hotărâri sunt considerate activități desfășurate în condiții deosebite, cu excepția celor care, conform prevederilor Legii nr. 19/2000, sunt prevăzute ca fiind activități desfășurate în locuri de muncă în condiții speciale”.
Astfel începând cu 01.04.2001 pârâtul a încadrat personalul de la Laboratorul de Tebaltoterapie din care face parte reclamanta în condiții deosebite de muncă așa cum prevedea HG 261/2001, aspect menționat și în carnetul de muncă al reclamantei și în întâmpinarea depusă la dosar.
De asemenea încadrarea în condițiile deosebite de muncă a fost confirmată și de Casa Județeană de Pensii Dolj în răspunsul de la fila 113, la care au fost anexate actele ce au stat la baza încadrării în condiții deosebite.
Astfel instanța constată că în luna decembrie 2001 cu adresa nr. 26816/20.12.2001 pârâtul a depus la Casa de Pensii Dolj documentele necesare încadrării în condiții deosebite fila 113, 116, respectiv avizul de încadrare în condiții deosebite eliberat de Comisia Națională pentru Controlul Activităților Nucleare nr. 6920/3659/6921/36960 din 07.11.2001, valabil pe perioada de valabilitate a autorizației de funcționare, fila 117, tabelul cu personalul ce-și desfășoară activitatea în unitățile nucleare, întocmit în conformitate cu dispozițiile nr. 250/25.04.2002, nr. 298/14.05.2001 – filele 69- 72 emise de conducerea pârâtului de încadrare în condiții deosebite, copii după autorizațiile de funcționare eliberate de CNCAN pentru fiecare laborator, filele 118 și urm.
Începând cu data de 01.04.2001 pârâtul a depus lunar la Casa de Pensii Dolj declarațiile nominale lunare în care a menționat locul de muncă al reclamantei ca fiind în condiții deosebite și a plătit contribuția de asigurări sociale corespunzătoare, așa cum rezultă din înscrisurile de la filele 128 și urm. fiind astfel respectate de către pârât și dispozițiile art. 5 din HG 261/2001.
Având în vedere că pârâtul a urmat într-u totul procedura reglementată de HG 261/2001 privind încadrarea locului de muncă al reclamantei în condiții deosebite de muncă, aspect necontestat nici de Casa de Pensii Dolj și a plătit contribuția de asigurări sociale corespunzătoare condițiilor deosebite, începând cu 01.04.2001 instanța a constat că activitatea desfășurată de reclamantă pentru pârât în funcția de asistent medical în cadrul Laboratorului Telecobaltoterapie în perioada 1.04.2001 – 12.03.2007 se încadrează în condiții deosebite conform HG 261/2001.
În ce privește data până la care activitatea se încadrează în condiții deosebite instanța reține că este 12.03.2007, data intrării în vigoare a HG 246/2007 privind metodologia de reînnoire a avizelor de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite.
Astfel potrivit art. 1 din HG 246/2007 “(1)Începând cu data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, avizele de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite, valabile până la data de 6 martie 2007 inclusiv, acordate în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 261/2001 privind criteriile și metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite, cu modificările și completările ulterioare, pot fi reînnoite potrivit metodologiei stabilite în cuprinsul prezentei hotărâri”, iar potrivit art. 3 din HG 246/2007 “Reînnoirea avizelor de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite, emise de către Comisia Națională pentru Controlul Activităților Nucleare, se acordă de către această instituție în condițiile prezentei hotărâri”.
Aceste dispoziții se coroborează cu prevederile art. 8 din HG 261/2001 potrivit cărora “(1)Angajatorii care și-au nominalizat locuri de muncă în condiții deosebite și care nu se încadrează în prevederile art. 7 sunt obligați ca pe o perioadă de 6 ani de la data publicării prezentei hotărâri în Monitorul Oficial al României, Partea I, să ia toate măsurile tehnico-organizatorice pentru a normaliza condițiile de muncă în conformitate cu Legea nr. 90/1996, republicată, cu Normele generale de protecție a muncii, Normele specifice de securitate a muncii sau cu alte reglementări aplicabile în domeniu.
(2)În perioada prevăzută la alin. (1) locurile de muncă se consideră încadrate în locuri de muncă în condiții deosebite pe toată durata luării măsurilor tehnico-organizatorice pentru normalizarea condițiilor de muncă”
De altfel aceasta este data de la care Casa de Pensii Dolj nu a mai acceptat ca pârâtul să menționeze în declarațiile nominale lunare condițiile deosebite și nici să plătească contribuția pentru condiții deosebite, așa cum rezultă din adresele nr. 123/12.02.2007 și nr. 3128/20.03.2007 filele 80-81
Pârâtul nu a mai urmat procedura pentru reînnoirea avizului la data intrării în vigoare a HG 246/2007 care la rândul ei modificată prin H.G. nr. 1622 din 10 decembrie 2008 cu privire la procedura de reînnoire a avizelor până la data de 31 12 2009, iar ulterior prin H.G. nr. 1627 din 29 decembrie 2009, cu privire la procedura de reînnoire a avizelor până la data de 31.12.2010.
Ca urmare după data de 12.03.2007 activitatea reclamantei nu mai poate fi încadrată în condiții deosebite, instanța neputând să se substituie angajatorului pentru parcurgerea unor etape obligatorii.
Prin decizia nr. 818/03.07.2008, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că prevederile art.1 , art.2 alin 3 și art.27 alin.1 din O.G. nr. 137/2000, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Prin decizia nr. 819/03.07.2008, Curtea Constituțională a statuat că înțelesul prevederilor O.G. nr. 137/2000 prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative este neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor consacrat în art.1 alin 4 din Constituție și în art.61 alin 1 în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare.
De altfel, Curtea Constituțională, în considerentele deciziei sus menționate ,a arătat faptul că misiunea instanțelor judecătorești este aceea de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective.
Nefinalizarea procedurii prevăzute de lege și alte acte normative, inacțiunea sindicatelor sau a reprezentanților salariaților care nu au contestat refuzul sau omisiunea inspectoratului teritorial de muncă sau a CNCAN de a acorda avizele solicitate în mod imperativ de lege, (având posibilitatea legală de a se adresa instanței de administrativ pentru a contesta refuzul autorităților de a emite avizul în discuție, în temeiul Legii nr. 554/2004, coroborate cu disp. art. 21 din Constituție și art. 6 din CEDO care garantează accesul la justiție) nu îi îndreptățește pe salariați să formuleze o acțiune în constatare a condițiilor de muncă deosebite , cu eludarea anumitor etape și termene în procedura constatării acestora.
Instanța specializată în soluționarea conflictelor de muncă nu este nici învestită să analizeze refuzul I.T.M. sau CNCAN în a emite avizul respectiv, după cum nici nu ar fi competentă să se pronunțe pe modul în care o autoritate publică a înțeles să își îndeplinească atribuțiile conferite de lege, în raport cu anumite persoane de care nu este legată în temeiul unor contracte de muncă.
Pentru aceste motive, instanța va respinge ca neîntemeiată cererea de constatare a condițiilor deosebite de muncă pentru perioada 12.03.2007 – prezent, precum și capetele accesorii de cerere – emiterea unei adeverințe în acest sens și obligarea la plata contribuțiilor specifice.
Mai este de menționat faptul că pârâtul nu a urmat procedura pentru reînnoirea avizului pentru condiții deosebite conform HG 246/2007 pentru că a inițiat demersuri pentru încadrarea locurilor de muncă respective în condiții speciale, conform HG 1025/2003, așa cum rezultă din înscrisurile anexate cererii de chemare în judecată și din susținerile din întâmpinare. Nu a finalizat însă corespunzător acea procedură, deoarece deși a parcurs toate etapele, nu a solicitat și nu a obținut avizul final de încadrare în condiții speciale, de la Comisia pentru acordarea avizelor de încadrare în condiții speciale, constituită în cadrul Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei.
Acesta era singura abilitată să acorde avizul pentru încadrarea în condiții speciale potrivit art. 6 din HG 1025/2003, iar pârâtul avea obligația conform art.5 alin.3 din HG 1025/2003 să depune la secretariatul Comisiei pentru acordarea avizelor de încadrare în condiții speciale un dosar cuprinzând documente enumerate de același articol. Prin faptul că nu a
Demersurile făcute de angajator după 30.06.2006, după desființarea comisiei nu prezintă relevanță deoarece legea a prevăzut un termen limită imperativ în care trebuia solicitat și obținut avizul, termen care nu a fost respectat de angajator.
În temeiul art. 453 din noul C.p.c. instanța a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 600 de lei reprezentând cheltuieli de judecată – onorariul avocatului dovedit cu chitanța depusă la dosar.
