Conform art. 6 al Ordinului nr. 50/1990, conducerea unităţilor împreună cu sindicatele reprezentative din cadrul acestora nominalizează încadrarea în grupele de muncă a salariaţilor, iar casele de pensii nu pot sesiza la momentul pensionării, din oficiu, o eventuală încadrare nelegală.
(Decizia nr. 62/23.01.2007)
Reclamantul O.D. a chemat în judecată Casa de Pensii şi a solicitat anularea deciziei de respingere a cererii de pensionare, motivând că deşi a lucrat în acelaşi loc de muncă în toată perioada 1970-2002, pârâta a refuzat să ia în considerare perioada 1971-2001, ca fiind lucrată în grupa II de muncă.
Tribunalul Iaşi, prin sentinţa civilă nr. 1609/28.06.2006 a admis cererea şi a dispus anularea deciziei emise de Casa Judeţeană de Pensii, obligând-o să emită în folosul reclamantului o altă decizie cu luarea în calcul a perioadei 1971-2001 ca fiind lucrată în grupa II de muncă.
Recursul pârâtei este nefondat.
Potrivit art. 2 din Ordinul nr. 50/1000, în grupa II de muncă se încadrează locurile de muncă, activităţile şi categoriile profesionale cuprinse în anexa nr. 2, iar art. 3 prevede că beneficiază de încadrarea în grupele I şi II de muncă, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, subingineri, ingineri, maiştri, tehnicieni, personal de întreţinere şi reparaţii, controlori tehnici de calitate, precum şi alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă şi activităţile prevăzute în anexele nr. 1 şi 2.
Aplicând prevederile art. 6 din acelaşi act normativ, conducerea S.C. Moldova Tricotaje S.A., împreună cu Sindicatul Liber, a emis Hotărârea nr. 9/23.09.1991 prin care intimatul Oprea Dumitru a fost nominalizat ca persoană care se încadrează în grupa II de muncă, întrucât locul său de muncă este prevăzut în Ordinul nr. 50/1990 anexa nr. 2 poz.165 şi 48.
În perioada 15.10.1971-1.04.2001, intimatul a lucrat ca electrician la staţia de încărcat acumulatori a secţiei vopsit-finisaj-imprimerie.
Susţine recurenta că poate sesiza chiar din oficiu încadrarea nelegală în grupa de muncă stabilită de unitate, însă o atare interpretare este contrară prevederilor art. 15 din Ordinul 50/1990, conform cărora dovedirea perioadelor de activitate desfăşurate în locurile de muncă şi activităţile ce se încadrează în grupele I şi II de muncă în vederea pensionării se face pe baza înregistrării acestora în carnetul de muncă, această menţiune existând şi în carnetul de muncă al intimatului, precum şi în adeverinţa nr.6452 din 26.03.2004 emisă de angajator, care poartă întreaga răspundere cu privire la valabilitatea şi corectitudinea acesteia.
În acelaşi sens este şi adresa nr. 43G/3519/14.12.1999 emisă de M.M.P.S.-Direcţia Autorizare, Certificare şi Grupe de Muncă care aduce la cunoştinţă intimatului că doar unitatea unde a lucrat are posibilitatea şi obligaţia să stabilească, pe baza reglementărilor legale şi a evidenţelor existente (verificabile), dacă acesta poate beneficia de încadrarea în grupa I sau II de muncă, răspunderea pentru încadrarea ilegală a unor categorii de salariaţi în grupele superioare de muncă revenind, în exclusivitate, conducerii unităţii.
De asemenea, nu au fost primite nici susţinerile recurentei conform cărora încadrarea în grupa superioară de muncă devine efectivă numai dacă este plătită la zi contribuţia de asigurări sociale corespunzătoare.
Actul normativ invocat de recurentă, respectiv Legea nr. 49/1992, a fost abrogat prin art. 198 din Legea nr. 19/2000 şi nici nu condiţiona încadrarea în grupa de muncă de plata la zi a contribuţiei de asigurări sociale corespunzătoare, în procent de 35% asupra câştigului brut realizat de salariaţii încadraţi în grupa a II-a de muncă.
Mai mult, art. 5 alin 2 din Decretul nr. 389/1972, modificat şi completat prin Legea nr. 49/1992 şi O.U.G. nr. 2/1999, prevedea în mod expres că nedepunerea contribuţiei pentru asigurările sociale de stat nu afectează plata drepturilor de asigurări sociale cuvenite celor asiguraţi.
