Încadrarea sau neîncadrarea într-un grad de invaliditate se face prin decizie emisă de medicul specializat în expertiză medicală şi recuperarea capacităţii de muncă, denumit în continuare medic expert al asigurărilor sociale, în termen de 30 de zile de la


-Art.56 din Legea nr.19/2000

Art.56 din Legea nr.19/2000 stabileşte că încadrarea sau neîncadrarea într-un grad de invaliditate se face doar prin decizie emisă de medicul specializat în expertiză medicală şi recuperarea capacităţii de muncă, denumit în continuare medic expert al asigurărilor sociale, în termen de 30 de zile de la data înregistrării cererii, însoţită de documentaţia necesară.

Faptul că ulterior emiterii deciziei de neîncadrare în grad de invaliditate, recurenta contestatoare pretinde că i s-ar fi agravat starea de sănătate, depunând în acest sens înscrisuri , nu conduce la concluzia că rapoartele medicale întocmite în cauză sunt netemeinice iar decizia de încetare a plăţii pensiei de invaliditate este nelegală, ci reprezintă o situaţie ce poate fi valorificată potrivit disp.art.56 din legea nr.19/2000.

(Decizia 1910/03 decembrie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti – Secţia Litigii de Muncă şi Asigurări Sociale)

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa reclamanta a chemat în judecată pe pârâta Casa Judeţeană de Pensii pentru ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună anularea deciziei şi restituirea pensiei începând cu luna….2009 şi în continuare.

În motivarea în fapt a cererii contestatoarea a arătat că este pensionară de invaliditate gradul II datorită faptului că suferă de mai multe boli care s-au agravat şi astfel a pierdut capacitatea de muncă şi în prezent este în imposibilitatea de a presta activitatea.

A mai arătat contestatoarea că s-a prezentat la INEMRCM Bucureşti în vederea verificării bolilor de care suferă, urmând ca după consultaţii concluziile să fie comunicate Cabinetului de Expertiză Medicală.

Intimata a arătat prin întâmpinarea depusă că decizia contestată este temeinică şi legală, deoarece contestatoarea a fost încadrată în gradul II de invaliditate din anul 1997, iar pentru termenul de revizuire din 2009 reclamanta a fost internată pentru investigaţii medicale.

Prin raportul de expertiză medicală din 3.11.2009 s-a constatat că aceasta nu se mai încadrează în grad de invaliditate, motiv pentru care Cabinetul de expertiză medicală a emis decizia medicală 2009, prin care contestatoarea a fost încadrată în gradul 0 de invaliditate. De asemenea, intimata a mai arătat că această decizie a fost contestată la Oficiul Judeţean de expertiză medicală, iar pentru soluţionarea contestaţiei s-a efectuat un nou raport de expertiză în luna iunie 2010, menţinând-o pe aceasta în gradul 0 de invaliditate. S-a emis astfel decizia de neîncadrare în grad de invaliditate, iar în temeiul acesteia a fost emisă şi decizia contestată.

Prin sentinţa pronunţată la 23.09.2010, tribunalul a respins acţiunea formulată de contestatoare în contradictoriu cu intimata Casa Judeţeană de Pensii reţinând că, prin decizia asupra capacităţii de muncă emisă în anul 2009 emisă de Cabinetul de expertiză medicală Pucioasa s-a constatat că aceasta nu se încadrează în grad de invaliditate începând cu 2009. Decizia a fost emisa ca urmare a constatărilor raportului de expertiza medicala din 3.11.2009.

S-a mai reţinut că reclamanta a fost suspusă din nou examinării medicale, iar prin raportul de expertiză din 3.06.2010 s-a constatat din nou că reclamanta nu se încadrează în grad de invaliditate, fiind emisă o nouă decizie asupra capacităţii de muncă la 17.06.2010, prin care se stabileşte că aceasta nu se încadrează în grad de invaliditate.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs contestatoarea arătând că prin contestaţia depusă la prima instanţă la data de 20.05.20l0 a susţinut că este pensionară de invaliditate gradul II, datorită faptului că suferă de mai multe boli care s-au agravat şi astfel a pierdut capaci¬tatea de muncă, în prezent fiind în imposibilitatea de a presta activitate.

Recurenta a mai arătat a depus prin Serviciul Registratură al tribunalului un borderou cu înscrisuri pentru a fi avute în vedere la soluţionarea cauzei, iar instanţa de fond trebuia să nu ignore actele medicale pe care le-a depus urmând ca printr-o expertiză medico-judiciară să stabilească dacă se încadrează sau nu într-un grad de invaliditate.

Curtea a reţinut că pentru termenul de revizuire din anul 2009 recurenta a fost internată într-o anumită perioadă pentru investigaţii medicale la INEMRCM Bucureşti, iar conform raportului de expertiză medicală din 03.11.2009 s-a constatat că aceasta nu se mai încadrează în grad de invaliditate.

Astfel, INEMRCM a restituit dosarul medical al reclamantei împreună cu adresa către Serviciul de expertiză medicală privind depensionarea şi către Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă prin care a solicitat sprijinul în vederea găsirii unui loc de muncă.

Cabinetul de expertiză medicală a emis decizia medicală 11.2009 prin care reclamanta a fost încadrată în gradul 0 de invaliditate, decizia contestată la Oficiul Judeţean de Expertiză Medicală .

În vederea soluţionării contestaţiei, medicul şef a înaintat, din nou dosarul medical al reclamantei la INEMRCM Bucureşti, care a întocmit un nou Raport de expertiză medicală la 3.06.2010, menţinând-o în gradul 0 de invaliditate,în baza căreia s-a emis decizia de încetare a plăţii pensiei de invaliditate, contestate în cauza de faţă.

Susţinerea recurentei în sensul că trebuia să se dispună efectuarea unei expertize care să stabilească dacă aceasta se încadrează sau nu în grad de invaliditate este nefondată, deoarece potrivit dispoziţiilor art.56 din Legea nr.19/2000 „ Încadrarea sau neîncadrarea într-un grad de invaliditate se face prin decizie emisă de medicul specializat în expertiză medicală şi recuperarea capacităţii de muncă, denumit în continuare medic expert al asigurărilor sociale, în termen de 30 de zile de la data înregistrării cererii, însoţită de documentaţia necesară.

Împotriva deciziei emise în condiţiile alin. (1) se poate face contestaţie la casa teritorială de pensii, în termen de 30 de zile de la comunicare.

La soluţionarea contestaţiei casa teritorială de pensii consultă Institutul Naţional de Expertiză Medicală şi Recuperare a Capacităţii de Muncă. Avizul Institutului Naţional de Expertiză Medicală şi Recuperare a Capacităţii de Muncă este obligatoriu şi rămâne definitiv.”

Ori, aşa cum rezultă din actele dosarului ,INEMRCM prin raportul de expertiză medicală a stabilit că la data efectuării raportului recurenta nu se încadrează în grad de invaliditate.

Având în vedere avizul INEMRCM în sensul prezentat mai sus, instanţa de fond în mod corect a concluzionat că decizia contestată de către recurentă a fost emisă cu respectarea prevederilor legale în vigoare.

Faptul că ulterior recurenta contestatoare pretinde că i s-ar fi agravat starea de sănătate, depunând în acest sens înscrisuri, nu conduce la concluzia că rapoartele medicale întocmite în cauză sunt netemeinice iar decizia de încetare a plăţii pensiei de invaliditate este nelegală, ci reprezintă o situaţie nouă ce poate fi valorificată potrivit disp.art.56 din Legea nr.19/2000.

Faţă de aceste considerente, Curtea a constatat că în cauză nu sunt incidente niciunul din motivele de casare sau modificare a hotărârii prevăzute de disp.art.304 c.pr.civilă şi a dispus în baza disp.art.312 c.pr.civilă respingerea ca nefondat a recursului formulat.