Tribunalul Dolj, prin sentinţa nr.197 din data de 08 febr. 2007, pronunţată în dosarul nr.3176/63/2006( nr. în format vechi 1749/CM/2006) a admis în parte cererea principală formulată de reclamanta BCR Sucursala Judeţeană Dolj împotriva pârâtei V.M.
S-a admis excepţia prescripţiei dreptului pârâtei – reclamante de a solicita constatarea nulităţii actului adiţional nr.6/30.11.2005 şi, în consecinţă, s-a respins cererea reconvenţională.
A fost obligată pârâta să achite reclamantei sporul de fidelitate aferent perioadei 01.12.2005 – 28.02.2006.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut :
Pârâta a fost angajata unităţii – reclamante, în funcţia de ofiţer de credite la Agenţia Calafat şi prin cererea înregistrată sub nr. 994 din data de 21.02.2006, aceasta a solicitat încetarea contractului individual de muncă prin demisie.
Ca urmare, reclamanta a emis decizia nr.19/27.02.2006 prin care s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al pârâtei începând cu data de 01.03.2006, în temeiul dispoziţiilor art. 55 lit.c coroborat cu art.79 din Codul Muncii.
Instanţa a reţinut că prin Actul Adiţional nr.10 la C.C.M., înregistrat sub nr. 7315/30.11.2005, s-a prevăzut restituirea sporului de fidelitate aferent ultimului an anterior datei încetării contractului individual de muncă, în cazul în care acesta încetează din iniţiativa salariatului, prin demisie.
Urmare a încheierii Actului Adiţional nr. 10 la contractul colectiv de muncă a fost încheiat actul adiţional nr.6 din 30.11.2005 la contractul individual de muncă, document care poartă semnătura pârâtei, fără obiecţiuni şi în care sunt menţionate clauzele referitoare la restituirea sporului de fidelitate.
Referitor la excepţia prescripţiei dreptului pârâtei de a solicita constatarea nulităţii absolute a actului adiţional nr. 6/30 11 2005 la contractul colectiv de muncă, excepţie invocată de reclamantă prin precizarea depusă la termenul din data de 22.01.2007 instanţa a considerat – o întemeiată, admiţând – o, întrucât conform prevederilor art. 283 alin.1 lit. d din Codul Muncii, o astfel de cerere poate fi formulată, atunci când se cere constatarea nulităţii C.I.M., C.C.M. ori a unor clauze a acestora, pe toată durata existenţei contractului de muncă, ori contractul de muncă al pârâtei a încetat ca urmare a demisiei la data de 01.03.2006, iar cererea reconvenţională a fost formulată la data de 20. 11. 2006, mult după încetarea raporturilor de muncă.
Ca o consecinţă a admiterii excepţiei invocate de reclamantă, instanţa a respins cererea reconvenţională.
Cu privire la cererea formulată de reclamantă prin care se solicită obligarea pârâtei la restituirea sporului de fidelitate aferent perioadei din data de 01.03.2005 – 01.03.2006, instanţa a constatat că prin Actul Adiţional nr.6/30.11.2005 a avut loc o modificare a contractului individual de muncă în sensul art. 41 din Codul Muncii prin negocierea şi inserarea în conţinutul contractului a clauzei având ca obiect restituirea sporului de fidelitate în condiţiile precizate.
Odată încheiată clauza modificatoare, aceasta îşi produce efectele în sensul drepturilor şi obligaţiilor la care dă naştere însă numai faţă de cele născute sub imperiul clauzei care le generează.
Împotriva sentinţei Tribunalului Dolj a declarat recurs reclamanta B.C.R. S.A. – Sucursala Judeţeană Dolj, criticile fiind următoarele :
Deşi instanţa de fond a reţinut corect că prin actul adiţional nr.6/30.11.2005 angajatorul cere dreptul de a solicita restituirea sporului de fidelitate aferent anului anterior datei încetării contractului de muncă, în cazul în care acesta încetează prin demisia salariatului, s-a dat o interpretare greşită acestei clauze în sensul că drepturile şi obligaţiile din actul adiţional nu pot retroactiva.
În acest fel s-a încălcat voinţa părţilor, care au hotărât de comun acord asupra efectelor actului adiţional la contractul individual de muncă.
Prin întâmpinarea formulată la data de 06 iunie 2007, s-a solicitat respingerea recursului cu motivarea că această clauză a restituirii se aplică numai încasate cu titlu de spor de fidelitate pe perioada ulterioară actului adiţional nr.6/30.11.2005, anterior acestei date sporul a fost achitat în condiţiile art. 14 alin.3 anexa 1 la CI.M.
Recursul nu este fondat.
Cum contractul este legea părţilor, acesta nu-şi poate produce efectele ce decurg din clauzele inserate în acesta decât la data încheierii sale.
Cum prin clauzele menţionate în actul adiţional nr.6/30.11.2005 s-a dispus cu privire la sporul de fidelitate prin clauze modificatoare ale contractului individual de muncă – în sensul art.41 Codul Muncii – acestea nu -şi pot produce efectele decât ulterior acestei date.
Prin Actul Adiţional nr.1 la contractul individual de muncă, încheiat sub nr. 10/21.05.1993( pag. 23-27, dosar fond) la pct.15 se stipulează „ să nu opereze nici o reţinere din salariile angajaţilor, în afara cazurilor şi condiţiilor prevăzute de lege „, iar la pct.24 se arată că „ indemnizaţia prevăzută de lege pentru orele prestate în zilele de repaus săptămânal se acoperă prin acordarea sporului de fidelitate „.
De aici se poate deduce că sporul de fidelitate ar fi fost acordat nu numai pentru fidelitatea dovedită de angajat faţă de bancă ( potrivit pct.34 din actul menţionat) ci şi pentru orele prestate în zilele de repaus săptămânal, ceea ce face, ca regimul juridic al aşa – zisului spor de fidelitate să fie ambiguu, condiţiile de acordare a acestuia fiind.
În considerarea celor expuse, se apreciază că prima instanţă a pronunţat a hotărâre legală şi în conformitate cu materialul probator administrat, astfel că potrivit art. 312 alin.1 C.pr.civilă, recursul va fi respins.
??
??
??
??
1
