La data de 15.07.2008 A.N. a chemat in judecată pe pârâtele SC FILIALA DE INTRETINERE si Servicii Energetice Electrica şi Sucursala de Întreţinere si Servicii Energetice Oltenia pentru ca, prin hotărârea ce o va pronunţa să fie obligate pârâtele către reclamant la plata sumei de 28709 lei, reprezentând plăti compensatorii, precum şi la obligarea acestora de a proceda la încetarea contractului individual de muncă nr. 4839/09.03.2008.
In motivarea acţiunii a arătat că in data de 18.03.2008 organele de conducere ale societăţilor pârâte s-au prezentat la sediul Autobazei AISE Craiova unde au expus întregului personal prezent Programul de restructurare prin restrângerea de activităţi şi diminuare de număr de personal a SC FISE ELECTRICA SERV SA. Cu această ocazie s-a comunicat salariaţilor că societatea SISE Electrica Oltenia are posibilităţi financiare pentru a pune in aplicare programul de restructurare şi salariaţilor li s-au înmânat formulare de cerere tip prin care solicitau încetarea raportului de muncă prin acordul părţilor.Cererea reclamantului a fost înregistrată sub nr. 3316/8.04.2008 şi în data de 16.04.2008 reclamantul a primit răspuns favorabil înregistrat sub nr. 4039/16.04.2008.
Conform programului de restructurare termenul de finalizare a acţiunii era 12.04.2008 ora 12,00. Acest program a fost aprobat atât in Consiliul de administraţie al SC FISE ELECTRICA SERV SA BUCURESTI cât şi in Adunarea Generală a Acţionarilor din SC FISE ELECTRICA SERV SA şi a fost însuşit şi de Federaţia Naţională a Sindicatelor Univers conform protocolului semnat de persoane autorizate.
Înţelege să solicite suma de 28709 lei, sumă ce i se cuvine cu titlu de plăti compensatorii in urma încetării contractului individual de muncă, demers la care pârâtele vor fi obligate de către instanţă.
A mai solicitat ca instanţa să pună în vedere pârâtei SISE ELECTRICA OLTENIA să depună la dosarul cauzei documentul de evaluare emis pe numele salariatului reclamant din care rezultă motivele pentru care i s-a acceptat cererea de încetare a raportului de muncă prin acordul părţilor, precum şi centralizatorul personalului din întreaga sucursală, personal care a solicitat disponibilizarea.
Si-a întemeiat cererea pe prevederile Codului muncii, art. 969 din Codul civil şi pe prevederile Contractului Colectiv de Muncă.
A înţeles să-şi dovedească acţiunea prin proba cu înscrisuri şi proba testimonială nominalizând doi martori.
A depus la dosar programul de restructurare prin reorganizare de activitate şi diminuare de număr de personal al SC FISE ELECTRICA SA, nr. 9100- 833/27.02.2008, protocolul din 29.02.2008 încheiat intre SC FISE ELECTRICA SERV şi Federaţia Naţională a Sindicatelor Univers, înregistrat sub nr. 460/29.02.2008, aprobarea A G A nr. 9100-897/07.03.2008, aprobarea Consiliului de Administraţie nr. 9100-847/29.03.2008, cererea personală înregistrată sub nr. 3316/8.04.2008, răspunsul societăţii înregistrat sub nr. 4039/16.04.2008.
Cu nr. 9100/2579/08.09.2008 SC FILIALA DE INTRETINERE SI SERVICII ENERGETICE ELECTRICA SERV SA formulează întimpinare şi cerere reconvenţională, prin care invocă excepţia prematurităţii acţiunii, pe fondul cauzei respingerea acţiunii şi, in măsura in care va cade in pretenţii prin admiterea acţiunii reclamantului, acesta să fie obligat către societatea pârâtă la plata tuturor prejudiciilor aduse societăţii pentru plata anticipată a salariilor compensatorii, astfel cum acestea sunt prevăzute in programul de restructurare, etapa I, aflată în curs de desfăşurare.
In motivarea întimpinării, a arătat că in data de 27.02.2007 in cadrul societăţii s-a înregistrat Programul de restructurare” prin restrângere de activităţi diminuare de număr de personal al SC FISE ELECTRICA SERV SA sub nr. 9100-833/27.02.2008. Acest program a fost avizat de către Consiliul de Administraţie al societăţii prin hotărârea nr. 8 /29.02.2008 şi a aprobat de Adunarea Generală a Acţionarilor prin hotărârea nr. 3/07.03.2008. In acest program erau prevăzute trei etape de derulare in vederea rentabilizării societăţii. Prima etapă prevăzută în cadrul programului era aceea de încetare a raporturilor de muncă prin acordul părţilor. Astfel, prima parte a etapei întâi s-a derulat in perioada 10.03.2008 – 11.04.2008. Învederează faptul că termenul de 11.04.2008 se referea strict la perioada de depunere şi aprobare a cererilor de încetare a contractelor individuale de muncă şi, in nici un caz, la perioada in care se va desfăşura toată etapa I.
De altfel, arată pârâta, ar fi fost imposibil pentru societate să primească, să analizeze, să aprobe, să facă plăţile compensatorii şi să încheie efectiv toate contractele individuale de muncă ale salariaţilor din toată tara.
Arată că, în sprijinul argumentelor societăţii vine şi aliniatul ultim al punctului 5 din Capitolul Detalii referitoare la modul de aplicare a programului de încetare voluntară a raporturilor de muncă”, unde se precizează în mod expres faptul că comunicarea de acceptare sau refuz a solicitărilor se va face până la data de 18.04.2008 ora 16,00 la locul de muncă al angajatului, condiţionat de semnătura sa”. Rezultă fără putinţă de tăgadă, arată pârâta, faptul că termenul de 11.04.2008 era termenul limită de depunere a solicitărilor, de încetare a raporturilor de muncă şi nicidecum termenul de finalizare a etapei I astfel cum, in mod eronat, a interpretat reclamantul.
Având în vedere faptul că prin programul iniţial nu s-a prevăzut o dată precisă la care să înceapă etapa I-a de restructurare, prin Anexa 9100-2170/6.08.2008 la protocolul 460/29.02.2008 s-a stabilit faptul că prima etapă de restructurare va începe la data de 01.09.2008. Învederează instanţei faptul că această anexă a fost semnată de către partenerii sociali şi anume Federaţia Univers. De asemenea, prin Anexa nr. III înregistrată în societate sub nr. 9100 – 2190/06.08.2008 s-a prevăzut necesitatea reconfirmării tuturor solicitărilor de încetare a contractului individual de muncă prin acordul părţilor aprobate in Comisiile constituite in acest scop.
Faţă de această situaţie in fapt societatea pârâtă înţelege să invoce excepţia prematuritătii acţiunii reclamantului, deoarece dreptul subiectiv civil pe care acesta îl invocă nu intruneste cerinţele prevăzute de lege pentru a se bucura de protecţie judiciară respectiv: să fie recunoscut şi ocrotit de lege, să fie exercitat in limitele sale interne şi externe, să fie exercitat cu bună credinţă, să fie actual.
Arată că, in legătură cu cerinţa actualităţii,se impun numite precizări: această cerinţă se referă la ipotezele in care se solicită instanţei realizarea dreptului nu şi atunci când se cere să se constate existenta dreptului. Doar in cazurile expres prevăzute de lege se poate introduce o acţiune preventivă care nu il va prejudicia cu nimic pe debitor deoarece hotărârea obţinută se poate pune in numai după ce dreptul subiectiv civil a devenit actual cum ar fi in cazul prevăzut de art. 110 cod pr. civilă, executarea unei obligaţii alimentare sau a altei prestaţii periodice. Ori, din analiza spetei, rezultă fără putinţă de tăgadă, că nu se află în nici una dintre aceste situaţii.
Mai mult decât atât, susţine pârâta, practica arată că, dacă în urma probelor administrate şi după dezbaterile in contradictoriu instanţa constată că dreptul pretins de reclamant nu există, atunci cererea de chemare va fi respinsă ca nefondată. Dacă, dimpotrivă, se constată că dreptul subiectiv pretins nu este actual cererea de chemare in judecată va fi respinsă ca prematură fără a mai cerceta fondul cauzei, reclamantul fiind îndreptăţit să reitereze cererea doar in momentul in care dreptul subiectiv devine actual.
Un alt argument in sprijinul excepţiei invocate,arată societatea pârâtă, se regăseşte la pct. D criteriul de aplicabilitate a Protocolului”, din Protocolul încheiat la data de 29.02.2008 intre SC FILIALA DE INTRETINERE SI SERVICII ENERGETICE ELECTRICA SERV SA şi FEDERATIA NATIONALA A SINDICATELOR UNIVERS. La acest punct se stipulează expres: In conformitate cu prevederile art. 4.102 alin 2 al CCM ELECTRICA SA în vigoare, punerea in aplicare a programului de încetare a raporturilor de muncă prin acordul părţilor se va face numai cu condiţia existentei unui program de finanţare pentru plata salariilor compensatorii prevăzute in Protocol, program de finanţare avizat de Consiliul de Administraţie şi aprobat de AGA al SC FISE ELECTRICA SERV SA astfel incit fondul de salarii aferent personalului rămas in cadrul societăţii după aplicarea programului menţionat să nu fie afectat sub nici o formă”. Ori, acest program de finanţare nu a fost niciodată avută de CA sau aprobat de AGA, de unde rezultă faptul că această condiţie suspensivă nu a fost îndeplinită, deci dreptul reclamantului la acţiune nu este născut încă.
Mai mut decât atât, la punctul (i ) din formularul tip de cerere pentru încetarea raportului de muncă prin acordul părţilor, angajatul s-a obligat să respecte data încetării contractului de muncă ce-i va fi comunicat in scris de către SC FISE ELECTRICA SERV SA, or până la această dată societatea nu a făcut nici o comunicare.
Cererea reconvenţională şi-o întemeiază pe următoarele considerente: prin punctul (II) din cererea pentru încetarea raportului de muncă prin acordul părţilor, angajatul s-a obligat să nu iniţieze nici un act, acţiune sau fapt care ar prejudicia societatea sub sancţiunea răspunderii pentru pagubele produse. In situaţia in care societatea ar fi obligată la încetarea contractului individual de muncă şi la plata salariilor compensatorii, in condiţiile cererii introductive formulate de reclamant, societatea ar fi forţată să găsească surse de finanţare in condiţii dezavantajoase datorită caracterului urgent al solicitării, putându-se ajunge chiar la afectarea fondului de salarii destinat salariaţilor ce rămân în activitate.
In aceste condiţii, temeiul pretenţiilor formulate prin cererea reconvenţională se regăseşte in acordul existent intre părţi, consemnat in înscrisul denumit cerere pentru încetarea raporturilor de muncă prin acordul părţilor.
Si-a întemeiat întimpinarea pe disp. art. 115, art. 119 şi următoarele din Cod proc. civilă şi in probatorii a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri şi cu orice alte probe a căror necesitate va rezulta din dezbateri.
La rândul său, SC ELECTRICA SERV SA SUCURSALA DE INTRETINERE SI SERVICII ENERGETICE ELECTRICA OLTENIA, cu nr. 8728/4.09.2008 formulează întimpinare prin care solicită să se constate lipsa calităţii procesual pasive a sucursalei SISE ELECTRICA OLTNIA, să se respingă acţiunea ca prematur introdusă şi, in situaţia respingerii excepţiilor, să fie respinsă acţiunea ca netemeinică şi nelegală pe fond.
Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive arată că drepturile de care se prevalează reclamantul au fost stabilite de către forul tutelar SC FISE ELECTRICA SERV SA iar sucursala nu a fost împuternicită să îndeplinească alte acte decât primirea cererilor salariaţilor, evaluarea fiecărei cereri şi comunicarea către salariat a deciziei luate in legătură cu contractul său de muncă. Competenta de a dispune atât data la care va înceta contractul individual de muncă cât şi plata salariilor compensatorii revine strict SC FISE ELECTRICA SERV SA, astfel incit lipsa calităţii procesual pasive a sucursalei este evidentă.
Pârâta, in general, pentru motivele invocate de către SC FISE ELECTRICA SERV (pretinsul for tutelar ) ridică, la rândul său excepţia prematuritătii cererii de chemare in judecată.
Învederează că din Răspunsul de acceptare rezultă că salariatului i se va comunica ulterior atât data la care va avea loc încetarea raporturilor de muncă, cât şi data la care vor fi efectuate plăţile compensatorii ce i se cuvin in conformitate cu Programul ori o asemenea comunicare nu a fost făcută.
S-au depus la dosar actele adiţionale la Contractul colectiv de muncă, fişa individuală a salariatului precum şi situaţia cu persoanele ale căror cereri de încetare a raporturilor de muncă prin acordul părţilor au fost acceptate.
Prin sentinţa nr.5115/30.09.2008, Tribunalul a constat următoarele:
Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesual pasive:
Susţine pârâta SC ELECTRICA SERV – Sucursala de Întreţinere şi Servicii Energetice ELECTRICA OLTENIA că nu poate să acorde drepturi băneşti unui salariat in condiţiile in care drepturile sunt stabilite de către forul tutelar deoarece directorii Sucursalelor au fost împuterniciţi doar pentru cele trei activităţi nominalizate respectiv să primească cererile înaintate de salariaţi, să evalueze fiecare cerere şi in urma evaluării să o accepte sau să o respingă şi să comunice conduita adoptată salariatului ce a formulat cerere.
Excepţia este nefondată şi, pentru considerentele ce urmează a fi dezvoltate in continuare, va fi respinsă.
Societatea pârâtă respectiv Sucursala de Întreţinere şi Servicii Energetice Oltenia, înregistrată în sub un număr de înregistrare cert, având un sediu bine determinat şi localizat şi având organe de conducere abilitate legal, are personalitate juridică, îndeplinind condiţiile prev. de art. 41 Cod pr civilă orice persoană care are folosinţa drepturilor civile poate să fie parte in judecată”.
Această situaţie in drept justifică, de altfel, starea de fapt prin care Sucursala pârâtă ce invocă excepţia poartă toată corespondenta cu salariaţii din perspectiva angajatorului.
In consecinţă, văzând şi dispoziţiile art. 281, 282 Codul muncii, sucursala, cu denumirea completă SC ELCTRICA SERV – Sucursala de Întreţinere şi Servicii Energetic Electrica Oltenia Craiova “, are calitate procesuală pasivă.
Cu privire la excepţia prematuritătii acţiunii invocată de fiecare dintre cele două societăţi pârâte tribunalul constată următoarele:
Îşi motivează pârâtele excepţia pe faptul că din Răspunsul de acceptare rezultă că salariatului i se va comunica ulterior atât data la care va avea loc încetarea raporturilor de muncă cât şi data la care vor fi efectuate plăţile compensatorii ce i se cuvin in conformitate cu programul.
Excepţia este nefondată pentru următoarele considerente:
Munca este o activitate, esenţialmente, socială, iar raporturile dintre angajator şi salariat nu se rezumă doar la activităţile şi prestaţiile strict materiale ce se subsumează situaţiei in drept prevăzută de art. 10 Codul muncii (definiţia legală a Contractului Individual de Muncă) …salariatul se obligă să presteze pentru şi sub autoritatea unui angajator”.
Caracterul profund social al muncii se recunoaşte de către lege şi atunci când se reglementează obligaţia angajatorului la informarea salariatului (art. 17 Codul muncii) chiar înainte de a se încheia contractul individual de muncă cât şi pe timpul derulării raporturilor de muncă şi, in concret, se evidenţiază în contract sub forma clauzelor.
Această obligaţie este preluată de Codul muncii din Directiva 91/ 533 /CEE / 4.10.1991 care, in preambul, subliniază necesitatea să se stabilească la nivel comunitar obligaţia generală ca fiecărui salariat să i se pună la dispoziţie un document care să conţină informaţii referitoare la elementele esenţiale ale contractului sau raportului său de muncă .
Obligaţia de informare se execută de către angajator şi în timpul derulării raporturilor de muncă deoarece, potrivit art. 5 alin 1 din Directivă orice modificare a elementelor menţionate la art. 2 alin 2 şi art. 4 alin 1, trebuie să facă obiectul unui document scris care va fi pus de către angajator la dispoziţia lucrătorului cât mai curând posibil dar nu mai târziu de o lună de la data la care respectiva modificare are efect.”
Codul muncii, prin art. 14 alin. 4 impune modificarea elementelor esenţiale ale Contractului Individual de muncă printr-un act adiţional la contract printr-un termen de 15 zile de la data încunoştinţării in scris a salariaţilor.
Faţă de aceste dispoziţii in drept, Tribunalul constată că toate actele încheiate de angajator şi salariat in reprezentarea raporturilor de muncă configurate prin contract, între care se detaşează ca importantă Programul de restructurare pe de o parte şi solicitarea salariatului pe de altă parte, sunt acte de muncă supuse jurisdicţiei muncii.
Cenzurarea acestor acte de către instanţă poate fi solicitată oricând, pe timpul derulării contractului.
A condiţiona posibilitatea salariatului de a solicita drepturi prin mijlocirea instanţei de voinţa angajatorului de a înceta sau nu raporturile de muncă ( condiţie pur potestativă ) înseamnă a limita accesul la justiţie cu încălcarea art. 51 alin 1 din Constituţie ( dreptul de petiţionare ) şi art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului ( dreptul la un proces echitabil ).
Dintr-o altă perspectivă ideea de prematuritatea acţiunii nu poate fi acceptată deoarece nu există un termen sau o dată certă faţă de care acţiunea reclamantului să fie considerată prematură. Data încetării raporturilor de muncă prin disponibilizare in condiţiile Programului este lăsată la aprecierea angajatorului, dar această dată nu este cunoscută şi, implicit, o acţiune nu poate fi considerată prematură raportându-se la o dată necunoscută.
Această stare de fapt este cunoscută şi acceptată de salariat care prin solicitarea formulată menţionează textual voi respecta data încetării care îmi va fi comunicată în scris de către ELECTRICA SERV FISE ELECTRICA OLTENIA .
Această prevedere afectează drepturile pe care le pretinde reclamantul prin mijlocirea instanţei, in chiar fondul cauzei deduse judecăţii.
Dintr-o a treia perspectivă tribunalul examinează excepţia prematuritătii raportându-se la ponderea celor două cereri deduse judecăţii şi constată următoarele:
Reclamantul formulează două cereri: una in pretenţii şi una in obligaţie de a face.
Atât timp cât reclamantul are reprezentarea faptului că pretenţiile respectiv plăţile compensatorii i se cuvin ca urmare a încetării raporturilor de muncă, cererea principală este cea prin care acesta solicită obligarea pârâtei la desfacerea contractului individual de muncă chiar dacă prin petitul introductiv această cerere este nominalizată ca fiind a doua şi chiar dacă interesul acestuia se raportează mai pregnant către pretenţiile băneşti.
Constatând aşadar că cererea principală este cererea in obligarea pârâtei la desfacerea contractului individual de muncă iar cererea in pretenţii este cerere accesorie, Tribunalul se raportează la prevederile Codului muncii in conformitate cu care o acţiune privind încheierea modificarea sau încetarea contractului individual de muncă se poate intenta pe toată durata contractului.
Or, contractul este in fiinţă iar reclamantul este îndreptăţit oricând şi pentru orice motiv să solicite desfacerea contractului individual de muncă fără temerea că acţiune sa ar fi prematură.
Raportat la fondul pricinii Tribunalul constată că acţiunea reclamantului este neîntemeiată şi, pentru considerentele ce vor fi in continuare dezvoltate, va fi respinsă.
Codul muncii, prin art. 55 prevede trei moduri de încetare a contractului individual de muncă respectiv: de drept, ca urmare a acordului părţilor la data convenită de acestea şi ca urmare a voinţei unilaterale a uneia din părţi in cazurile şi in condiţiile limitativ prevăzute de lege.
Consecinţele încetării raporturilor de muncă sunt diferite in fiecare din cele trei situaţii şi este de aşteptat ca cea mai avantajoasă situaţie pentru salariat să fie cea a încetării contractului prin acordul părţilor ca act simetric încheierii contractului prin acordul de voinţă al acestora.
Condiţiile ce justifică desfacerea contractului individual de muncă, chiar in forma concedierii colective, in condiţiile spetei deduse judecăţii, sunt cele consemnate in Programul de restructurare.
Este necesar a se menţiona faptul că realitatea stării de fapt ce a dus la conceperea Programului nu a fost contestată de nici un salariat.
Intenţia de concediere colectivă, pentru motivele consemnate in program, a fost făcută cunoscută salariaţilor care fiecare in parte, menţionează înaintez această solicitare in conformitate cu programul de încetare a raporturilor de muncă prin acordul părţilor comunicat de SC FISE ELECTRICA SERV la data de 10.03.2008 ale cărui termeni şi condiţii cunosc şi le accept.
Acest program constituie, insă, numai un capitol din programul de restructurare.
Acţionând in spiritul bunei credinţe impusă de art. 8 din Cod, angajatorul, pentru atenuarea consecinţelor concedierii recurge la măsuri sociale ( art. 69 alin 2 lit. f din Cod ) concretizate in calificarea încetării raporturilor de muncă drept încetare prin acordul părţilor şi plata unor sume compensatorii in funcţie de vechimea salariatului in firmă şi de durata de timp rămasă până la pensionare.
Beneficiul plăţilor compensatorii operează, însă, numai după încetarea raporturilor de muncă prin acordul părţilor, acord care, până la data introducerii acţiunii, nu s-a manifestat.
In mod cert, manifestarea de voinţă a salariatului constă în încetarea raporturilor de muncă cu consecinţa primirii plăţilor compensatorii convenite şi prevăzute in program, însă nu există manifestarea de voinţă a angajatorului in acest sens.
In consecinţă raporturile de muncă se vor derula conform contractului până când angajatorul îşi va manifesta disponibilitatea in acest sens prin comunicarea in scris adresată salariatului, împrejurare cunoscută şi acceptată de salariat.
Adresa angajatorului către salariat, urmare a solicitării formulate de acesta, adresă prin care i se învederează faptul că s-a luat act de solicitare şi s-a decis acceptarea acesteia dar şi faptul că încetarea contractului individual de muncă va avea loc la o dată stabilită de SC ELECTRICA SERV SA “, poate fi asimilată unei promisiuni făcută de angajator că în viitor va adopta o anumită conduită, dar această conduită o va lua in viitor şi nu de îndată, in prezent.
Nu in ultimul rând conduita angajatorului este grevată de condiţia existentei unui program de finanţare pentru plata salariilor compensatorii prevăzute in Protocol, condiţie neîndeplinită până la data introducerii acţiunii.
Cât timp voinţa angajatorului de a purcede la desfacerea contractului individual de muncă nu se întâlneşte cu voinţa salariatului care deja a formulat o solicitare in acest sens, contractul individual de muncă rămâne in fiinţă şi produce consecinţe juridice.
Desigur, salariatul poate obţine satisfacţie in sensul desfacerii contractului individual de muncă, dar in alte condiţii decât cele stabilite prin art. 55 lit. b Codul muncii.
Cât priveşte cererea reconvenţională, Tribunalul a luat act, conform art. 246 C. p. civ. de atitudinea procesuală a societăţii pârâte prin care înţelege să renunţe la cerere.
