Potrivit art. 64 alin. 1 şi 2 din Codul muncii, în cazul în care concedierea se dispune pentru motivul prevăzut de art. 61 litera c angajatorul are obligaţia de a-i propune salariatului alte locuri de muncă vacante în unitate, compatibile cu pregătirea profesională sau, după caz, cu capacitatea de muncă stabilită de medicul de medicina muncii, sau dacă nu dispune de locuri vacante să solicite sprijinul agenţiei teritoriale de ocupare a forţei de muncă în vederea redistribuirii salariatului.
Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale – Decizia nr. 567/15 mai 2008
Prin acţiunea în conflict de drepturi înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu sub nr. 3528/85/2007 reclamantul G.M. a chemat în judecată pârâta SC S SA ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea deciziei nr. 192/8.08.2007 şi încadrarea în muncă conform cu decizia organelor de expertiză medicală nr. 5222/30.07.2008 şi cu pregătirea profesională, cu plata drepturilor băneşti de care a fost privat până la data reîncadrării, actualizate şi indexate.
În subsidiar s-a solicitat ca în situaţia în care se va menţine decizia contestată să fie obligată pârâta la plata drepturilor băneşti prevăzute în CCM la nivelul societăţii în cazul încetării contactului individual de muncă din motive neimputabile salariatului.
În motivarea acţiunii se arată că la emiterea deciziei nu au fost respectate dispoziţiile art. 64 din Codul muncii, societatea neoferind reclamantului un post de muncă corespunzător.
Pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii întrucât reclamantul a fost declarat inapt pentru muncă în condiţii deosebite şi deşi societatea i-a oferit un post, reclamantul a dovedit că este total nepregătit pentru a ocupa o funcţie de subinginer.
Prin sentinţa civilă nr. 1370/2007 Tribunalul Sibiu a admis în parte acţiunea formulată de reclamant în sensul că a anulat decizia nr. 152/2007 emisă de pârâtă, s-a dispus reîncadrarea reclamantului în funcţia deţinută anterior cu obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale cuvenite începând cu 8.08.2007 şi până la reîncadrarea efectivă, indexate, majorate şi reactualizate. A fost respinsă în rest acţiunea.
Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut, pornind de la dispoziţiile art. 61 litera c şi art. 64 Codul muncii, că pârâta a nesocotit la emiterea deciziei contestate prevederile alin. 1 şi 2 ale art. 64 Codul muncii. Mai mult, la dosar nu există nici o decizie a organelor de expertiză medicală, la baza deciziei stând un bilet de ieşire din spital. Chiar dacă documentele medicale de la dosar ar fi calificate ca fiind o decizie a organelor de expertiză medicală – modalitatea de a sigura angajatului un alt loc de muncă nu este una legală, postul fiind oferit în data de 9.03.2007, iar concluziile medicale datând din lunile iulie-august.
Totodată, pârâta nu a făcut dovada că nu mai dispune de locuri de muncă vacante compatibile cu pregătirea profesională sau capacitatea de muncă a salariatului.
Potrivit textului legal indicat obligaţia propunerii unei munci corespunzătoare este prealabilă aplicării măsurii desfacerii contractului individual de muncă şi ca atare neîndeplinirea acesteia atrage nulitatea măsurii deoarece demersul angajatorului trebuie să fie efectiv şi să nu aibă un caracter formal ca şi în cazul dedus judecăţii.
În consecinţă prima instanţă a anulat decizia emisă la 8.08.2007 cu obligarea intimatei la reîncadrarea reclamantului în funcţia avută anterior precum şi la plata drepturilor salariale cuvenite conform dispoziţiilor art. 78 Codul muncii.
Solicitarea contestatorului de a fi reîncadrat conform deciziei nr. 5222/2007 a fost respinsă cu motivarea că aceasta reprezintă doar o recomandare medicală în baza căreia angajatorul are posibilitatea şi obligaţia de a o folosi şi aplica cu respectarea prevederilor art. 64 Codul muncii.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs pârâta SC S SA Copşa Mică, prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a sentinţei atacate în sensul respingerii acţiunii formulate de către reclamant şi în consecinţă menţinerea deciziei de desfacere a contractului individual de muncă nr. 152/2007 ca temeinică şi legală.
În dezvoltarea motivelor de recurs se menţionează că sentinţa recurată este netemeinică şi nelegală, întrucât instanţa de fond a analizat în mod superficial probatoriul administrat în cauză.
Se susţine că aşa cum rezultă din biletul de ieşire din spital depus de reclamant acesta a fost declarat inapt pentru în condiţii speciale, i se recomandă eventuala schimbare a locului de muncă, iar din fişa de analiză nr. 1473/2007 rezultă cu certitudine că acesta este inapt pentru munca în condiţii speciale.
Pe de altă parte, având în vedere că reclamantul a susţinut că pârâta nu i-a acordat un loc de muncă corespunzător cu pregătirea sa profesională, recurenta menţionează că a supus intimatul unui test prin care acesta a dovedit că este total nepregătit pentru a ocupa o funcţie de subinginer.
Se mai arată că munca în cadrul societăţii recurente se desfăşoară în condiţii grele, iar starea de sănătate a reclamantului nu îi permite acestuia încadrarea în oricare dintre posturile libere la momentul emiterii deciziei, aspect faţă de care recurenta apreciază că este evident că intimatul reclamant nu mai putea fi încadrat pe un loc de muncă în cadrul SC S SA.
Intimatul reclamant nu a depus întâmpinare.
CURTEA, analizând sentinţa atacată prin raportare la criticile aduse şi în limitele prevăzute de art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, a reţinut următoarele:
Prin decizia nr.152/8.08.2007 emisă de pârâta SC S SA Copşa Mică s-a dispus că începând cu data de 8.08.2007 încetează contractul individual de muncă al reclamantului conform art. 61 lit. c din Codul muncii.
La baza acestei decizii a stat fişa de aptitudini nr. 1473 semnată de d-na medic primar în medicina muncii Muntean Claudia şi datată 9.07.2007 prin care se stabileşte că reclamantul este inapt pentru muncă în condiţii speciale.
Având în vedere că pârâta recurentă a considerat această fişă ca fiind o decizie a organelor competente de expertiză medicală trebuie verificat dacă s-au respectat celelalte dispoziţii aplicabile în situaţia desfacerii contractului de muncă din motive ce ţin de persoana salariatului.
Astfel, potrivit art. 64 alin. 1 şi 2 din Codul muncii, în cazul în care concedierea se dispune pentru motivul prevăzut de art. 61 litera c angajatorul are obligaţia de a-i propune salariatului alte locuri de muncă vacante în unitate, compatibile cu pregătirea profesională sau, după caz, cu capacitatea de muncă stabilită de medicul de medicina muncii, sau dacă nu dispune de locuri vacante să solicite sprijinul agenţiei teritoriale de ocupare a forţei de muncă în vederea redistribuirii salariatului.
De asemenea, la art. 73 din Codul muncii se prevede că persoanele concediate în temeiul art. 61 litera c beneficiază de dreptul de preaviz ce nu poate fi mai mic de 15 zile lucrătoare.
Pe de altă parte, art. 74 Codul muncii reglementează forma şi conţinutul deciziei de concediere precizând că decizia de concediere se comunică în scris salariatului şi trebuie să conţină în mod obligatoriu motivele care determină concedierea, durata preavizului,…., lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate şi termenul în care salariatul urmează să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant, în condiţiile art. 64.
Din actele de la dosar, în urma analizării conţinutului deciziei atacate, rezultă că în decizie nu este menţionat dreptul reclamantului la preaviz, acesta nefiind acordat şi nici nu sunt indicate posturile vacante din cadrul societăţii dintre care reclamantul să poată opta, cu atât mai mult cu cât prin motivele de recurs recurenta recunoaşte că la nivelul societăţii la data emiterii deciziei de concediere erau locuri de muncă vacante.
În ceea ce priveşte susţinerea recurentei că a oferit reclamantului un post vacant, însă în urma examinării la care a fost supus acesta a dovedit că este total nepregătit pentru ocuparea postului de subinginer, Curtea reţine că această testare este datată 9 martie 2007 cu mult înainte de a se pune în discuţie o eventuală inaptitudine a reclamantului în raport de locul său de muncă.
Pe de altă parte, înainte de emiterea deciziei, reclamantul a fost încadrat pe postul de topitor în furnal, ce este o funcţie de execuţie, ulterior reclamantul fiind testat pentru o funcţie de conducere.
Anterior emiterii deciziei de concediere, dar ulterior luării la cunoştinţă despre conţinutul fişei medicale, pârâta nu a mai oferit nici un loc de muncă reclamantului, fie de execuţie, fie de conducere.
În consecinţă, pârâta recurentă a încălcat prevederile art. 64 alin. 1 şi 2, art. 73 şi art. 74 Codul muncii, motiv pentru care susţinerea primei instanţe referitoare la încălcarea de către pârâtă a unor dispoziţii imperative este corectă, încălcare care este sancţionată cu nulitatea deciziei atacate.
Mai trebuie menţionat că la dosar nu există nici un document din care să rezulte că fişa de aptitudini nr. 1473/9.07.2007 semnată de d-na medic primar în medicina muncii M.C. reprezintă o decizie emisă de organele competente în expertiză medicală, deoarece nu este emisă de un Serviciu teritorial de expertiză a capacităţii de muncă, iar pe de altă parte nu s-a făcut dovada că d-na medic Muntean îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 16 din HG nr. 1229/2005 referitoare la medicii experţi ai asigurărilor sociale, singurii abilitaţi să stabilească capacitatea de muncă a unui salariat.
Faţă de cele menţionate, constatând că toate criticile aduse sentinţei pronunţate de către Tribunalul Sibiu sunt neîntemeiate şi nesusţinute de probele de la dosar, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, Curtea a dispus respingerea ca nefondat a recursului declarat de către pârâta SC S SA Copşa Mică.
