încetarea contractului de muncă prin acordul părţilor. Retractarea de către angajat a cererii de încetare a contractului. Efecte


– Codul muncii

După cum demisia angajatului comunicată angajatorului nu se poate retracta decât cu acordul expres al acestuia din urmă, pentru identitate de raţiune, nici cererea de încetare a contractului individual de muncă prin acordul părţilor nu poate fi retrasă fără acordul celeilalte părţi. Or, în condiţiile în care angajatorul a dispus eliberarea din funcţie a recurentului prin acordul părţilor, iar această hotărâre este ulterioară cererii recurentului pnn care acesta a solicitat menţinerea lui în funcţie, se reţine că nu există acordul expres sau tacit al angajatorului pentru revocarea cererii recurentului de eliberare din funcţie, prin acordul părţilor.

(Decizia nr. 1109/R din 30 aprilie 2009)

Prin sentinţa civilă nr. 2131 din 12 noiembrie 2008 a Tribunalului Cluj, s-a respins contestaţia formulată de contestatorul S.S.C. împotriva pârâţilor Consiliul Judeţean Bacău şi Aeroportul Internaţional George Enescu Bacău, având ca obiect un litigiu de muncă.

împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul S.S.C. solicitând admiterea acestuia, modificarea în tot a hotărârii recurate, în sensul de a se admite în întregime contestaţia formulată.

Recursul este nefondat.

Fără a contesta justeţea soluţiei pronunţată de prima instanţă, Curtea nu este de acord cu o parte din considerentele expuse în hotărâre.

Art. 1 alin. 2 din Anexa 1 la hotărârea nr. 36 din 14.08.2001 privind modificarea regulamentului de organizare şi funcţionare al RA Aeroportul Bacău prevede în mod expres că numirea şi eliberarea din funcţie a directorului general se face de către Consiliul Judeţean, potrivit legii, cu avizul Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei (conform art. 91 din Legea nr. 215 din 23 aprilie 2001 republicată – Legea administraţiei publice locale. Consiliul judeţean îndeplinind atribuţiile privind organizarea şi funcţionarea regiilor autonome de interes judeţean).

Art. 3 din Contractul de Performanţă a Regiei Autonome Aeroportul Bacău încheiat în anul 2006, modificat prin Actul adiţional nr. 1/01.01.2007 inclusiv în ceea ce priveşte durata de valabilitate, respectiv anul 2007, prevede în mod expres că acest contract reprezintă o anexă a contractului individual de muncă al recurentului.

Drept urmare, deşi contractul individual de muncă, respectiv cel de performanţă au fost încheiate de recurent cu RA Aeroportul Bacău, numirea, respectiv eliberarea din funcţie a directorului general se realizează de către Consiliul Judeţean.

Contrar celor reţinute de prima instanţă, Curtea constată că prin cererea înregistrată sub nr. 719 din 09.11.2007 la RA Aeroportul Bacău recurentul a solicitat eliberarea din funcţia de director al instituţiei menţionate anterior în baza acordului de voinţă al părţilor (şi nu prin demisie), conform art. 16 lit. d) din contractul de performanţă menţionat anterior.

Considerentele reţinute de tribunal referitoare la faptul că demisia angajatului comunicată angajatorului nu se poate retracta decât cu acordul expres al acestuia din urmă sunt valabile pentru identitate de raţiune şi în ceea ce priveşte cererea de încetare a contractului individual de muncă prin acordul părţilor. Or, în condiţiile în care prin Hotărârea nr. 172/30.11.2007 a Consiliului Judeţean Bacău s-a dispus eliberarea din funcţia de director general a RA Aeroportul Bacău a recurentului prin acordul părţilor, iar această hotărâre este ulterioară cererii nr. 10511/16.11.2007 prin care acesta a solicitat menţinerea în funcţia de director general, Curtea reţine că nu există acordul expres sau tacit al Consiliului Judeţean Bacău pentru revocarea cererii recurentului de eliberare din funcţia de director general prin acordul părţilor.

Drept urmare, se apreciază că deşi în considerentele hotărârii prima instanţă a utilizat în mod eronat diferiţi termeni pentru a desemna modul de încetare a contractului individual de muncă, respectiv de performanţă, soluţia pronunţată de prima instanţă cu privire la acest aspect este corectă.

în limita motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. pr. civ. este susceptibilă de modificare o hotărâre pronunţată cu nerespectarea unui act juridic civil în sens de convenţie (conform art. 942 Cod civil), indiferent dacă este act bilateral sau unilateral. Este vorba de interpretarea actului în sine, după regulile instituite de art. 969 sau 978, 979, 980, 983, 984 Cod civil. Deşi în dezvoltarea motivelor de recurs nu s-a invocat expres care este actul juridic interpretat eronat de prima instanţă, Curtea apreciază că recurentul s-a referit la cererile recurentului nr. 719 din 09.11.2007, respectiv nr. 10511/16.11.2007. Având în vedere considerentele expuse anterior, se constată că acest motiv de recurs nu este întemeiat.

Referitor la interpretarea eronată a art 79 C. muncii, se apreciază că deşi această dispoziţie legală nu este incidenţă în mod direct în cauză, ceea ce este esenţial este faptul că argumentele reţinute de tribunal referitoare la faptul că demisia angajatului comunicată angajatorului nu se poate retracta decât cu acordul expres al acestuia din urmă sunt valabile şi în ceea ce priveşte cererea de încetare a contractului individual de muncă prin acordul părţilor.

în ceea ce priveşte necomunicarea încheierii de amânare a pronunţării, se reţine că este sancţionată cu nulitatea hotărârii numai lipsa sau nesemnarea acestei, nu şi necomunicarea ei părţilor, deoarece numai dacă nu a fost întocmită încheierea sau nu a fost semnată nu se pot verifica aspectele procedurale relative la competenţa instanţei, la legalitatea constituirii, la realizarea procedurii, la respectarea principiul publicităţii, oralităţii, contradictorialităţii, la modalitatea de soluţionare a excepţiilor de procedură.

De asemenea, în condiţiile în care s-a apreciat că petitul principal a fost corect respins, în mod evident soluţia pronunţată de tribunal în ceea ce priveşte petitul accesoriu privind acordarea daunelor morale este corectă.

Pentru aceste considerente, Curtea apreciază că niciunul dintre motivele de recurs invocate nu sunt întemeiate şi, drept urmare în temeiul dispoziţiilor legale menţionate anterior şi a art. 3041 şi 312 alin. 1 C. pr. civ. se va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.(Judecător Laura Dima)