Încetarea contractului individual de muncă. Reorganizarea activităţii. Caracterul real şi efectiv al desfiinţări locului de muncă ocupat de salariat.
Prin acţiunea înregistrată la acest tribunal sub nr.9153/101 la data de 22.10.2007, precizată ulterior, reclamantul MC a chemat în judecată pârâta RNP a solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea Deciziei nr.100/06.11.2007 emisă de DS DTS, prin care i s-a desfăcut contractul individual de muncă începând cu data de 01.11.2007, ca urmarea reducerii postului de pădurar pe care-l ocupa.
A mai solicitat reintegrarea în postul avut anterior şi plata drepturilor salariale pe perioada cuprinsă între data desfacerii contractului de muncă şi reintegrarea sa în postul de pădurar, la cantonul nr.27 GM 2 din Ocolul Silvic VM, jud. Mehedinţi.
In motivarea acţiunii a arătat că, i-a comunicat cu adresa nr. 10973/18.09.2007 faptul că începând cu data de 1 noiembrie 2007 încetează raporturile de muncă, întrucât au fost desfiinţate unele posturi de pădurar, între care şi postul ocupat de către reclamant.
A mai arătat că, în realitate, unitatea amenajistică de pădure unde au funcţionat un număr de 4 pădurari, între care şi reclamantul, în suprafaţă de 1.705 hectare pădure, a revenit fostului proprietar, după care pădurea a intrat în reglementarea de pază profesionistă”, a OS VM, care aparţine de DS DTS, cu precizarea că, persoanele care au dobândit pădurea au solicitat DS DTS să încheie contracte de pază pentru pădure, astfel că, paza trebuia asigurată în continuare, prin menţinerea activităţilor specifice posturilor de pădurar.
Reclamantul a invocat şi nulitatea deciziei de desfacere a contractului de muncă nr.100/06.11.2007, cu precizarea că, nu cuprinde toate datele cerute de lege, respectiv, termenul şi instanţa la care poate fi atacată această decizie.
Prin întâmpinare, intimata a învederat în esenţă următoarele aspecte:
Prin Hotărârea nr.10/30.08.2007 emisă de Consiliul de Administraţie al RNP – ca rezultat al aplicării metodologiei privind gradarea unităţilor şi subunităţilor a RNP şi condiţiilor minime pentru înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea unor structuri ale acestora, s-a avut în vedere efectuarea unor concedieri colective ca urmare a restrângerii sau desfiinţării unor activităţi nerentabile, a reorganizării activităţilor, precum şi a optimizării structurilor de personal, proces absolut necesar pentru creşterea eficienţei activităţii.
In acest sens s-a hotărât ca începând cu 01.11.2007, să fie disponibilizaţi un număr de 880 salariaţi la nivel de regie, prin concediere colectivă, urmând ca la DS DTS să fie concediaţi un număr de 78 salariaţi, din care 36 salariaţi personal TESA şi 42 salariaţi personal muncitor.
Concedierea colectivă realizată la nivelul RNP s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor art 65 al.2 Codul muncii, având la bază o cauză reală şi serioasă.
In situaţia reclamantului, postul de pădurar a fost desfiinţat efectiv, ca urmare a desfiinţării Cantonului nr.27 GM OS, jud.Mehedinţi, întrucât suprafaţa de pădure ocupată de acest canton a fost retrocedată proprietarilor.
Ulterior, prin cererea înregistrată la nr.11165 la 20.09.2007 la DS DTS petentul şi-a manifestat opţiunea pentru ocuparea postului de pădurar la Cantonul 25 V din cadrul OS VM, jud.Mehedinţi, pe durată determinată, însă, întrucât, pentru acelaşi post şi-a manifestat opţiunea şi un alt salariat afectat de concedierea colectivă, care îndeplinea aceleaşi condiţii ca şi reclamantul, s-a organizat concurs pentru ocuparea acestui post la data de 30.10.2007. In urma concursului organizat, reclamantul a obţint nota 8,00, iar contracandidatul său, TC, a obţinut nota 10,00, rezultatele acestui concurs nefiind contestate de către petent.
Intimata a susţinut că au fost respectate toate etapele prevăzute de dispoziţiile Codului muncii privind concedierea colectivă, la nivelul regiei, fiind întocmit un plan de restructurare ce a fost comunicat în termen legal Federaţiei Sindicatelor SIL”, AOFM Bucureşti, privind disponibilizarea prin concediere colectivă a unui număr de 880 salariaţi începând cu luna noiembrie 2007, cuprinzând tabelul cu numărul şi categoriile de salariaţi afectaţi de concediere, pe ds, pentru DS DTS, fiind prevăzută disponibilizarea unui număr total de 78 salariaţi, din care 36 TESA şi 42 muncitori.
Analizând acţiunea formulată de reclamant, în raport de apărările formulate de intimată prin întâmpinare, de probele administrate în cauză cu acte şi în raport de incidenţa actelor normative, instanţa reţine următoarea stare de fapt şi de drept:
Reclamantul MC a fost angajat în postul de pădurar la Cantonul 27 GM 2, jud.Mehedinţi, cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată.
Prin Ordinul nr.421/16.06.2006 emis de Ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, cu modificările şi completările aduse prin Ordinul nr.960 din 10.12.2007 a fost aprobat Programul de restructuirare a RNP- ca urmare a restituirii pădurilor către foştii proprietari.
Ca efect al aplicării Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, cu modificările ulterioare, fondul forestier proprietate publică a statului, s-a diminuat progresiv, pe măsură ce procesul de retrocedare a terenurilor forestiere a evoluat, de la 4,3 milioane hectare la cca. 3,2 milioane hectare, aşa cum rezultă din Anexa la Ordinul menţionat mai sus, RNP, urmând a-şi redimensiona activitatea, bugetul de venituri şi cheltuieli în concordanţă cu suprafaţa rămasă în proprietatea statului şi resursele aferente şi a disponibiliza, prin concedieri colective, 7.048 salariaţi.
Diminuarea suprafeţei fondului forestier, proprietate publică a statului, deci şi a resurselor valorificabile, care să susţină activitatea, a avut drept conseciţă directă reducerea numărului de structuri organizatorice de nivelul cantoanelor silvice, districtelor silvice, încetarea activităţii fondurilor de exploatare, ş.a., astfel că s-a impus o nouă configuraţie a structurilor organizatorice şi funcţionale a unităţilor regiei, elaborându-se în acest scop Metodologia privind gradarea unităţilor şi subunităţilor RNP, condiţiile minime pentru înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea structurilor acestora şi dimensionarea numărului de personal”, ce a fost aprobată prin hotărârea nr.9/2007 a Consiliului de Administraţie, cu completările aduse prin Hotărârea nr.10/30.08.2007, în baza HG nr.1105/2003, privind reorganizarea RNP.
Prin Hotărârea nr.10/30.08.2007 a Consiliului de Administraţie a RNP, emisă ca urmare a aplicării Metodologiei privind gradarea unităţilor şi subunităţilor RNP şi condiţiilor minime pentru înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea unor structuri ale acestora”, s-a aprobat efectuarea de concedieri colective, ca urmare a restrângerii sau desfiinţării unor activităţi nerentabile, a reorganizării activităţilor, pentru optimizarea structurilor de personal, prin disponibilizarea unui număr de 880 salariaţi la nivel de regie, din care, la DS DTS, un număr de 78 salariaţi (36 salariaţi personal TESA şi 42 personal muncitor).
Hotărârea nr.10/30.08.2007 a RNP nu a fost contestată de reclamant, a intrat în circuitul juridic şi a produs efectele pentru care a fost emisă.
Au fost respectate etepele prevăzute de dispoziţiile Codului muncii privind concedierea colectivă, fiind întocmit un plan de restructurare ce a fost comunicat Federaţiei Sindicatelor SIL”, AOFM Bucureşti şi ITM Bucureşti.
In baza memoriului justificativ întocmit de şeful OS VM din cadrul DS DTS şi a anexei la acest memoriu justificativ, s-au restructurat 5 posturi pădurar şi un post de şef district silvic, între care şi unicul post de pădurar ocupat de către reclamantul MC, ca urmare a desfiinţării Cantonului Silvic nr,27 GM2, suprafaţa de pădure ocupată de acest canton, fiind retrocedată foştilor proprietari.
La data de 18.09.2007 s-a comunicat reclamantului adresa de preaviz nr.973, prin care i s-a adus la cunoştiinţă faptul că începând cu data de 1.11.2007, urmau să înceteze raporturile de muncă între reclamant şi DS DTS, iar intimata a emis Decizia nr.10973/18.09.2007, prin care s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al reclamantului, ca urmare a reducerii postului de pădurar pe care-l ocupă.
Desfiinţarea locului de muncă a fost efectivă şi a avut o cauză reală şi serioasă, din cele prevăzute de art. 65 din Codul muncii, ca urmare a reorganizării DS DTS.
Concedierea în discuţie este una pentru motive care nu ţin de persoana salariatului, adică ea reprezintă încetarea contractului individual de muncă, determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat.
Desfiinţarea postului este efectivă, întrucât a fost înlăturat din organigramă şi statul de funcţiuni al angajatorului, iar cauza este reală şi serioasă, adică are un caracter obiectiv, fiind determinată de necesitatea restructurării şi reorganizării activităţii RNP şi implicit a DS DTS.
Concedierea a privit pe reclamant, în calitate de salariat care ocupă locul de muncă desfiinţat, iar soluţia instituită de art.65 din Codul muncii nu permite selectarea salariaţilor încadraţi în posturi similare, în vederea concedierii celui cu o pregătire profesională mai slabă sau cu o situaţie socială precară.
La data de 20.09.2007, prin cererea înregistrată sub nr.11164, reclamantul şi-a manifestat opţiunea pentru ocuparea postului de pădurar la Cantinul nr.25 V din districtul V OS VM.
Avându-se în vedere faptul că, pentru acelaşi post şi-a manifestat opţiunea şi un alt salariat afectat de concedierea colectivă, care îndeplinea condiţii similare cu reclamantul, la data de 30.10.2007 s-a organizat concurs pentru ocuparea acestui post vacant, în urma căruia reclamantul a obţinut nota 8,00, iar contracandidatul său a obţinut nota 10,00, rezultatele acestui concurs nefiind contestate de către reclamant.
Instanţa constată că, Decizia nr. 100/6.11.2007 nu este lovită de nulitate, întrucât, art 268 al.2 din Codul Muncii, sancţionează cu nulitate absolută numai deciziile prin care se dispune aplicarea sancţiunii disciplinare, pentru lipsa termenului în care sancţiunea poate fi contestată şi instanţa competentă la care sancţiunea poate fi contestată, iar în cazul dedus judecăţii este în discuţie o decizie de încetare a raporturilor de muncă pentru motive care nu ţin de persoana salariatului.
Reclamantul nu a încercat vreun prejudiciu pentru faptul că în cuprinsul deciziei, nu a fost menţionat termenul de contestaţie şi instanţa competentă să judece contestaţia, în condiţiile în care reclamantul a atacat la instanţa competentă în termenul prevăzut de Codul Muncii această decizie.
Pentru considerentele arătate mai sus, instanţa a respins contestaţia formulată de reclamantul MC împotriva Deciziei nr.100/06.11.2007 emisă de intimata DS DTS.
Tribunalul Mehedinţi. Secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale. Sentinţa nr. 361/14.02.2008, pronunţată în dos. nr. 9153/101/2007.
