C. muncii, art. 195
în condiţiile existenţei unei clauze de agravare a răspunderii civile contractuale, salariatul va suporta integral prejudiciul estimat de angajator, atunci când denunţarea contractului individual de muncă are loc din iniţiativa sa, anterior expirării termenului convenit prin actul adiţional.
C.A. Timişoara, s. civ., complet litigii muri. şi asig. soc., decizia nr. 1319 din 13 iunie 2006, portal.just.ro
Prin sentinţa civilă nr. 699/PI din 30 martie 2006, Tribunalul Timiş a admis acţiunea şi a obligat pârâtul la plata daunelor interese în sumă de 6.000 euro. Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut din probele administrate în cauză că pârâtul nu a respectat prevederile art. I din anexa 2 a contractului de muncă, iar la 1 noiembrie 2005 a depus o cerere de demisie fară a avea un motiv întemeiat. Stagiul de pregătire profesională a pârâtului a fost integral achitat de către reclamantă, iar faptul că pârâtul nu l-a efectuat în totalitate, nu este imputabil reclamantei, astfel că potrivit dispoziţiilor art. 195 alin. (1), (2) şi (3) C. muncii raportat la dispoziţiile art. 194 C. muncii, s-a apreciat întemeiată acţiunea în despăgubiri astfel cum a fost formulată.
împotriva hotărârii a declarat recurs în termenul legal pârâtul. Recursul nu este fondat.
Cu privire la motivul de nelegalitate invocat de către recurent, privind lipsa de apărare şi nelegalitatea citării, acesta este neîntemeiat întrucât în cursul judecăţii în fond, procedura de citare a fost legal îndeplinită, pârâtul fiind citat la adresa indicată de către reclamantă prin acţiune, iar din copia paşaportului nu rezultă că la data soluţionării în fond pârâtul nu se afla în ţară; data pronunţării hotărârii a fost 30 martie 2006, iar data intrării în ţară a pârâtului conform menţiunii de pe paşaport este 28 martie 2006, data ieşirii din ţară fiind 4 aprilie 2006.
Cu referire la starea de fapt reţinută de către prima instanţă, se constată că aceasta a fost corect apreciată din înscrisurile depuse la dosar, iar dispoziţiile legale sunt cele incidente în cauză, respectiv prevederile contractuale care nu au fost respectate de către pârât ca parte contractantă, faţă de care apărările acesteia sunt nefondate. Nu se
pune problema modificării salariului, aşa cum neîntemeiat susţine recurentul, întrucât din probe nu rezultă acest lucru, iar nerespectarca obligaţiilor de a-şi continua stagiul de pregătire profesională îi incumbă în totalitate acestuia.
Dispoziţiile art. 195 din C. muncii, cu raportare la dispoziţiile art. 969 C. civ., au fost corect aplicate de către prima instanţă, apreciind temeinicia pretenţiilor solicitate de către reclamantă cu titlu de daune interese.
