C.A. Ploieşti, nr. 802 din 13.10.2006
Promovarea concursului unic de către cadrele didactice dă dreptul acestora să obţină statutul de cadru didactic titular în învăţământ, dar nu este o condiţie suficientă pentru a deveni titular, ci trebuie îndeplinită, concomitent, şi condiţia ca postul care corespunde pregătirii profesionale a cadrului didactic să aibă o viabilitate de cel puţin 4 ani. Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Buzău, reclamantul S.I.P. Buzău, în numele lui C.I., a chemat în judecată pe pârâţii Inspectoratul Şcolar Judeţean Buzău şi Colegiul Tehnic Buzău, solicitând instanţei ca prin sentinţa ce va pronunţa să dispună obligarea acestora să încheie lui C.I. contract individual de muncă pe durată nedeterminată pe catedra de mecanică de la unitatea şcolară Colegiul Tehnic Buzău. În motivarea acţiunii reclamantul arată că C.I. este profesor suplinitor pe catedra de mecanică de la unitatea şcolară pârâtă, având încheiat contract de muncă pe durată determinată. Ca urmare a concursului unic susţinut în anul 2003, Inspectoratul Şcolar Buzău l-a repartizat la Colegiul Tehnic Buzău prin decizia nr. 510A/2003 şi i s-a încheiat contract de muncă pentru anul şcolar 2003-2004, întrucât catedra respectivă nu a fost scoasă la concurs ca titularizabilă, neavând viabilitatea cerută de lege de 4 ani. Ulterior, profesorului în cauză i s-au încheiat alte contracte de muncă pe câte un an, pentru perioadele 2004-2005 şi 2005-2006, iar pentru anul şcolar 2006-2007 a fost publicată din nou cu o viabilitate sub 4 ani, iar acesta nu mai poate beneficia de post deoarece M.E.C. nu mai recunoaşte concursul din anul 2003.Potrivit Codului muncii, contractul individual de muncă pe perioadă determinată nu poate fi încheiat pe o perioadă mai mare de 24 luni, iar între aceleaşi părţi nu pot fi încheiate mai mult de 3 contracte de această natură succesiv.Inspectoratul Şcolar Judeţean Buzău a formulat întâmpinare şi a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a acestuia şi a necompetenţei materiale a instanţei sesizate.Pe fond, a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, întrucât postul nu a fost scos la concurs ca titularizabil, având o viabilitate sub 4 ani, aşa încât, situaţia fiind aceeaşi şi în prezent, profesorul C.I. nu poate beneficia de contract de muncă încheiat pe perioadă nedeterminată, faţă de prevederile Legii nr. 128/1997 şi Metodologiei de mişcare a personalului didactic pentru anii şcolari respectivi.Colegiul Tehnic Buzău nu a formulat întâmpinare.În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.Prin sentinţa civilă nr. 689 din 12 iulie 2006, Tribunalul Buzău a respins cele două excepţii ca neîntemeiate, a admis acţiunea şi a obligat pârâţii să încheie numitului C.I. contract individual de muncă pe durată nedeterminată pentru catedra de mecanică de la Colegiul Tehnic Buzău.Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut, cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Inspectoratului Şcolar Buzău, că este neîntemeiată, acesta fiind cel care emite decizii de repartizare care stau la baza încheierii contractelor de muncă pentru cadrele didactice, aşa încât pârâtul are calitate procesuală pasivă şi corect a fost chemat în judecată în această calitate.Cu privire la excepţia necompetenţei materiale a instanţei sesizate, s-a reţinut că reclamantul nu a contestat decizia de repartizare emisă de Inspectoratul Şcolar Buzău, ci a solicitat încheierea contractului de muncă pe perioadă nedeterminată, astfel că prevederile art. 18 din Legea nr. 128/1997 nu sunt aplicabile în speţă şi competenţa materială aparţine în primă instanţă Tribunalului Buzău (complet specializat pentru litigii de muncă).Pe fondul cauzei, instanţa de fond a reţinut, pe baza probelor administrate în cauză, că numitul C.I. a participat la concursul unic susţinut în anul 2003 şi a obţinut media 8,60 care îi conferea posibilitatea titularizării. Cum nu au existat posturi vacante titularizabile, M.E.C. a decis acordarea cadrelor didactice care au obţinut note peste 7, a posturilor vacante cu o anumită viabilitate, aşa cum s-a întâmplat şi în cauza dedusă judecăţii.Se mai arată că pârâţii fac o confuzie cu privire la modalitatea de susţinere a concursului de titularizare şi a ocupării posturilor de suplinitor, prin interpretarea eronată a dispoziţiilor Legii nr. 128/1997, motiv pentru care, raportat la promovarea concursului unic din anul 2003, numitul C.I. este nedreptăţit să nu fie considerat titular, fapt pentru care se impune obligarea pârâţilor la încheierea contractului individual de muncă pe perioadă nedeterminată.Împotriva sentinţei au declarat recurs pârâţii, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.Se susţine că:– în mod greşit instanţa de fond a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Inspectoratului Şcolar Judeţean Buzău şi a necompetenţei materiale a instanţei, faţă de dispoziţiile legale aplicabile;– greşit Inspectoratul Şcolar a fost obligat să încheie contract de muncă pentru C.I., acesta neavând astfel de atribuţii, competenţă care revine în exclusivitate unităţii şcolare de învăţământ;– greşit au fost interpretate prevederile Legii nr. 128/1997 şi ale Metodologiei de mişcare a personalului didactic, în sensul că C.I., a ocupat prin concurs, în anul 2003, catedra de mecanică de la Colegiul Tehnic Buzău, care, nefiind publicată pentru ocupare la titularizare, corect acestuia i s-a încheiat contract de muncă pe perioadă determinată, situaţie care s-a menţinut şi pentru următorii 2 ani şcolari, păstrându-se rezultatele obţinute la concursul din anul 2003;– în speţă nu sunt aplicabile prevederile Codului muncii, existând o lege specială care reglementează modalitatea de ocupare a posturilor şi încheiere a contractelor de muncă pentru cadrele didactice.Solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinţei şi, pe fond, respingerea acţiunii ca neîntemeiată şi menţinerea sentinţei ca legală şi temeinică.Curtea, analizând actele dosarului şi sentinţa criticată prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente în cauză, precum şi ale art. 3041C. proc. civ., constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:Excepţiile invocate de Inspectoratul Şcolar Judeţean Buzău au fost analizate şi respinse motivat.Criticile care vizează greşita respingere a celor două excepţii sunt nefondate.Repartizarea cadrelor didactice la unităţile şcolare din învăţământul preuniversitar se face de către Inspectoratele Şcolare Judeţene, care emit decizii în acest sens şi aceste decizii stau la baza încheierii contractelor individuale de muncă, care reprezintă atributul directorului respectivei unităţi de învăţământ.Şi în speţă C.I., după ce a promovat concursul unic din anul 2003, a primit decizia nr. 510A/2003 emisă de Inspectoratul Şcolar Judeţean Buzău pentru repartizarea catedrei de mecanică din Colegiul Tehnic Buzău, ca suplinitor, pe baza căreia directorul acestei unităţi de învăţământ a încheiat contract pe durată determinată. Cum organizarea concursurilor, evaluarea rezultatelor, emiterea repartiţiilor sunt atribuţii ale Inspectoratului Şcolar, în mod justificat a fost chemat în judecată în calitate de pârât.Reclamantul a învestit Tribunalul Buzău, completul specializat pentru litigii de muncă, cu soluţionarea cauzei, obiectul acţiunii fiind obligarea pârâţilor la încheierea unui contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată pentru C.I.Niciun moment reclamantul nu a pus în discuţie nelegalitatea deciziei de repartizare emisă de Inspectoratul Şcolar Judeţean Buzău, pentru a se susţine că soluţionarea acţiunii intră în competenţa instanţei de contencios administrativ şi cum cadrele didactice nu sunt funcţionari publici, natura litigiului este aceea de dreptul muncii, sentinţa fiind pronunţată de o instanţă competentă material potrivit art. 2 lit. c) C. proc. civ.Pe fondul cauzei însă, criticile se dovedesc fondate.Numitul C.I. a promovat concursul unic la nivelul anului 2003 şi a obţinut media 8,60 care îi dădea dreptul să obţină statutul de cadru didactic titular în învăţământ. Această condiţie nu este suficientă şi pentru a deveni titular, postul care corespunde pregătirii profesionale a cadrului didactic, respectiv catedra de mecanică din Colegiul Tehnic Buzău, trebuia să aibă o viabilitate de cel puţin 4 ani. Or, la concursul unic din anul 2003 catedra respectivă nu îndeplinea această condiţie, aspect recunoscut de reclamant, aşa încât C.I. nu a putut fi titularizat, primind o repartiţie de suplinitor, pe care nu a contestat-o şi a încheiat cu unitatea şcolară contract de muncă pe durată determinată, conform Legii nr. 128/1997. Nici pentru anii şcolari 2004-2005 şi 2005-2006 catedra de mecanică nu îndeplinea această condiţie pentru ocuparea la titularizare, din motive obiective ce rezultă din actele dosarului, aşa încât, în mod legal lui C.I. i s-au încheiat contracte de muncă pe durată determinată pe baza Metodologiilor de mişcare a personalului didactic pe anii şcolari respectivi, în vigoare şi actualizate în fiecare an prin Ordine M.E.C., care au permis continuitatea pe post a celor care le-au ocupat în baza rezultatelor obţinute la concursul unic din anul 2003.Dispoziţiile legale în materie au fost corect aplicate de recurenţi în ceea ce-l priveşte pe C.I., situaţie care nu a fost reţinută de instanţa de fond, deoarece numai media obţinută nu era suficientă pentru a fi cadru didactic titular, singura situaţie în care se încheie contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată.Întrucât concursurile unice pentru ocuparea posturilor din învăţământ nu se organizează distinct pentru titulari şi suplinitori, probele de concurs sunt comune, singura modalitate de departajare a concurenţilor fiind media obţinută şi postul să fie scos la concurs pentru ocupare la titularizare.Aşa fiind, recursurile se dovedesc fondate şi Curtea le-a admis în baza art. 312 alin. (1)şi 304 pct. 9 C. proc. civ., modificând în tot sentinţa şi pe fond respingând acţiunea ca neîntemeiată.