Prin sentinţa civilă nr. 225 a Tribunalului Alba, s-a admis acţiunea civilă formulată de reclamantul N.D.I. împotriva pârâtei SC U.M. Cugir SA, obligând-o pe aceasta din urmă să plătească reclamantului o compensaţie egală cu salariul de bază corespunzător duratei de preaviz, actualizată cu rata inflaţiei, cât şi la plata cheltuielilor de judecată, reţinând, în esenţă, incidenţa dispoziţiilor art. 131 alin. 2 şi art. 18 din Codul muncii, care interzic ca drepturile salariale să poată face obiectul vreunei tranzacţii, renunţări sau limitări.
Curtea de Apel a admis recursul pârâtei SC U.M. Cugir SA, a casat sentinţa atacată şi, pe fond, a respins acţiunea, cu motivarea că, în cauză, sunt incidente prevederile art. 131 alin. 1 din Codul muncii (Legea nr. 10/1972) şi nu cele prevăzute de alin. 2, deoarece unitatea a acordat reclamantului un preaviz de 15 zile, drept la care acesta a renunţat expres, solicitând eliberarea notei de lichidare cu data primei zile de preaviz. S-a mai apreciat că nu au fost încălcate nici dispoziţiile art. 18 din Codul muncii, întrucât unitatea şi-a îndeplinit obligaţia legală ce-i revenea, iar reclamantul a renunţat expres la acest drept şi, în plus, nici nu a mai prestat activitate în cadrul societăţii.
Curtea de Apel Alba Iulia, decizia civilă nr. 1769 din 2003
