Curtea de Apel Cluj, Secţia I-a civilă, decizia civilă nr. 57/R din 9 ianuarie 2013
Prin sentinţa civilă nr. 1528 din 9 octombrie 2012, pronunţată de Tribunalul Maramureş s-a respins acţiunea civilă formulată de reclamanta T.S., în contradictoriu cu pârâtul GRUP ŞCOLAR T.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut că potrivit deciziei de pensionare nr. 237384 din data de 01.08.2010, fila 4, dreptul de al reclamantei s-a stabilit cu data de 01.08.2010, iar potrivit art. 9 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi (03.07.2010) „nu se mai acordă ajutoare, sau după caz, indemnizaţii la ieşirea la pensie…”.
Potrivit dispoziţiilor legale sus menţionate reclamanta nu era îndreptăţită nici la cele două salarii de bază acordate de unitatea de învăţământ raportat la decizia de pensionare.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta T.S., solicitând modificarea hotărârii recurate în sensul admiterii acţiunii.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că salariaţii care se pensionează la vârsta standard primesc o indemnizaţie, potrivit art. 37 lit. e) din Contractul Colectiv de Unic la Nivel de Ramura învăţământ 2003-2004, coroborat cu art. 50 din Contractul Colectiv de Munca Unic la Nivel Naţional 2007-2010, înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale si Familiei cu nr. 2895/29.12.2006 si cu art. 37 lit. e) din Contractul Colectiv de Munca Unic la Nivel de Ramura Învăţământ 2007-2008, înregistrat la Ministerul Muncii, Familiei si Egalităţii de Şanse cu nr. 596/12.11.2007.
Potrivit prevederilor din Contractul Colectiv de Munca Unic la Nivel Naţional aceasta indemnizaţie este egala cu cel puţin doua salarii de baza avute în luna pensionarii.
Potrivit prevederilor art. 37 lit. e) din Contractul Colectiv de Munca Unic la Nivel de Ramura Învăţământ 2007 -2008 :”salariaţii care se pensionează la vârsta standard primesc o indemnizaţie de cel puţin un salariu de baza.”
Contractul Colectiv de Munca Unic la nivelul I.S.J.MM 2008-2009 prevede în art. 36 lit. e) ca :”salariaţii care se pensionează la limita de vârsta sau în condiţiile art. 127 (3) din Legea nr. 128/1997 primesc o indemnizaţie de cel puţin 3 salarii de baza, raportate la salariul de baza avut în luna anterioara pensionarii”. Menţionează ca acest contract colectiv a fost înregistrat la Direcţia de Munca si Protecţie Sociala a judeţului Maramureş cu nr. 127/11.11.2008.
Conform art. 236 al. 4 din Codul Muncii “contractele colective de munca, încheiate cu respectarea dispoziţiilor legale constituie legea părţilor “, iar potrivit art. 243 alin. 1 ” executarea contractului colectiv de munca este obligatorie pentru părţi”.
Tribunalul a invocat faptul ca eu s-a pensionat la data de 01.08.2010, data la care era în vigoare art. 9 din Legea 118/2010.
Menţionează că atât din cererea de chemare în judecata. cât şi din actele depuse la dosarul cauzei. reiese foarte clar ca data pensionarii recurentei este de 01.09.2009. nu 01.08.2010.
Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs, Curtea reţine următoarele:
Reclamanta a fost cadru didactic la unitatea şcolară pârâtă. iar la data de 1 septembrie 2009 s-a pensionat conform deciziei nr. 237384/7.10.2009 eliberată de Casa Judeţeană de Pensii Maramureş.
Potrivit dispoziţiilor art. 36 lit. e din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivelul ISJ Maramureş pe 2008-2009 „salariaţii care se pensionează la limită de vârstă sau în condiţiile art. 127 alin. 3 din Legea nr. 128/1997 primesc o indemnizaţie de cel puţin 3 salarii de bază. raportat la salariul de bază avut în luna anterioară pensionării”. Potrivit prevederilor art. 9 alin. 1. contractul colectiv a fost încheiat pe o durată de un an şi a intrat în vigoare de la data înregistrării. respectiv 11.11.2008. iar în temeiul alin. 2 din acelaşi articol. deoarece nu a fost denunţat de niciuna dintre părţi. s-a prelungit pe o perioadă de un an. fiind astfel în vigoare la data pensionării intimatului reclamant.
Este real că prin Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar. s-a prevăzut la art. 9 că începând cu data intrării în vigoare a legi nu se mai acordă ajutoare sau indemnizaţii la ieşirea la pensie.
Însă. contrar celor statuate de către instanţa de fond. nu se poate reţine incidenţa în cauză a Legii nr. 118/2010. întrucât fiind publicată în Monitorul Oficial nr. 441 din 30 iunie 2010. a intrat în vigoare în data de 3 iulie 2010. iar reclamanta s-a pensionat în data de 1 septembrie 2009. iar nu la data de 1 august 2010 cum în mod eronat a reţinut prima instanţă.
Astfel. art. 1 Cod civil. consacră principiul tempus regit actum. conform căruia actele şi faptele ce se produc între momentul intrării în vigoare şi abrogare vor fi supuse legii respective. legea neavând putere retroactivă.
Acelaşi principiu este înscris şi în art. 15 alin. 2 din Constituţie. text potrivit căruia legea dispune numai pentru viitor. cu excepţia legii penale mai favorabile.
Aşadar. sumele reprezentând indemnizaţie de pensionare erau datorate de către unitatea şcolară fostului său angajat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 118/2010.
Ca atare. raportarea prevederilor inserate prin Legea nr. 118/2010 care instituie interdicţia acordării indemnizaţiilor de pensionare la situaţii existente înainte de intrarea acesteia în vigoare ar semnifica încălcarea principiului neretroactivităţii evocat mai sus. motiv pentru care textul legal arătat nu poate constitui temei pentru respingerea pretenţiilor formulate de reclamantă.
Ţinând seama de aceste considerente şi văzând că reclamantei i-au fost achitate doar 2 salarii de bază în cuantumul avut anterior pensionării. Curtea în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. 1 şi art. 304 pct. 9 C.proc.civ. va admite recursul declarat de aceasta împotriva sentinţei tribunalului. pe care o va modifica în tot în sensul că va admite acţiunea şi va obliga pârâtul să-i plătească reclamantei diferenţa de indemnizaţie de pensionare reprezentând un salariu de bază avut în luna anterioară pensionării.
