– Legea nr. 76/2002: art. 5 pct. IV, art. 34 alin. (1) lit. b)
– Legea nr. 393/2004: art. 34
Prin decizia nr. 16 din 18 februarie 2008, având de soluţionat un recurs în interesul legii asupra chestiunii cumulului indemnizaţiei de şedinţă a consilierilor locali cu pensia de invaliditate de gradul al 11-lea, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat că indemnizaţia de şedinţă, la care au dreptul consilierii locali, nu este decât o remuneraţie ocazională şi nepermanentă, care, prin cuantumul ei, nu poate să fie asemănătoare sumelor de bani asimilabile unui constant şi permanent de natura indemnizaţiilor şi salariilor pe care le primesc demnitarii, funcţionarii publici, angajaţii etc.
Dispoziţiile art. 5 pct. IV şi, respectiv, ale art. 34 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă nu exclud din categoria beneficiarilor indemnizaţiei de şomaj persoanele care realizează venituri, ce sunt mai mici decât valoarea indicatorului social de referinţă al asigurărilor pentru şomaj şi stimulării ocupării forţei de muncă în vigoare. Prin urmare, dacă indemnizaţia de şedinţă a unui consilier local este mai mică decât valoarea indicatorului social de referinţă, prevăzut de art. 331 din Legea nr. 76/2002, este posibilă cumularea indemnizaţiei de şomaj cu cea de consilier local.
(Decizia civilă nr. 903 din 20 aprilie 2010, Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, dr. C.P.)
Prin sentinţa civilă nr. 176/2010, pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 6020/108/2009, a fost respinsă acţiunea formulată de reclamantul S.M. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Arad, având ca obiect anularea Deciziei de impunere nr. 89 din 24 august 2009, obligarea pârâtei la plata în continuare a indemnizaţiei de şomaj, respectiv de la data încetării plăţii: 1 octombrie 2008 şi până la împlinirea termenului reprezentând stagiul de cotizare, precum şi la înscrierea în carnetul de muncă a întregii perioade de şomaj.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul a reţinut, în esenţă, că prin decizia nr. 89 din 24 august 2009, emisă de pârâtă, reclamantului i s-a imputat suma de 6.589 lei, reprezentând ajutor de şomaj încasat necuvenit pe perioada 1 octombrie 2008 – 30 iunie 2009.
Din adeverinţele nr. 1373 din 3 noiembrie 2009 şi nr. 1266 din 13 octombrie 2009, emise de Primăria Comunei P., rezultă că reclamantul este consilier local al Comunei P. şi beneficiază de o indemnizaţie de 209 lei, pe care o primeşte doar în lunile în care are loc şedinţa Consiliului Local al Comunei P.
Având în vedere prevederile art. 19 lit. c) din Legea nr. 76/2002 şi ale art. 14 alin. (1) lit. b) din H.G. nr. 174/2002, instanţa de fond a apreciat că persoana care îşi desfăşoară activitatea într-o funcţie electivă devine, prin efectul legii, asigurat în sistemul asigurărilor de şomaj, iar baza de calcul din care se reţine contribuţia la bugetul asigurărilor pentru şomaj o reprezintă indemnizaţia brută lunară.
Reclamantul îndeplineşte o funcţie electivă, şi anume aceea de consilier local, şi beneficiază de o indemnizaţie din care se reţine contribuţia la bugetul asigurărilor pentru şomaj, astfel încât nu poate beneficia de ajutor de şomaj care să fie cumulat cu indemnizaţia de şedinţă.
Instanţa de fond a apreciat că doar o persoană care îndeplineşte cumulativ condiţiile prevăzute de art. 5 pct. IV lit. a)-d) din Legea nr. 76/2002 are calitate de şomer şi are dreptul la o indemnizaţie de şomaj. Reclamantul nu îndeplineşte condiţia prevăzută de art. 5 pct. IV lit. c) din Legea nr. 76/2002, respectiv aceea de a nu avea loc de muncă şi de a nu realiza venituri, întrucât el realizează venituri, constând din indemnizaţie de şedinţă primită pentru activitatea de consilier local, indemnizaţie din care i se reţine contribuţia la bugetul asigurărilor pentru şomaj.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termenul legal, reclamantul S.M., solicitând modificarea în tot a sentinţei supusă reformării, în sensul admiterii acţiunii sale, astfel cum a fost ea formulată în primul ciclu procesual.
Motivele de recurs ale reclamantului vizează, în esenţă, greşita apreciere de către judecătorii fondului a naturii juridice a indemnizaţiei de şedinţă la care au dreptul consilierii locali, considerând că aceasta se încadrează în categoria unui venit care poate determina încetarea plăţii indemnizaţiei de şomaj. Or, aşa cum rezultă din decizia nr. 16 din 18 februarie 2008 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, indemnizaţia de consilier nu este un venit cu caracter permanent, ci este ocazională şi nepermanentă.
în drept, s-au invocat dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi ale art. 3041 C. pr. civ., art. 34 şi art. 36 din Legea nr. 393/2004.
Intimata nu s-a prezentat în instanţă şi nu şi-a exprimat poziţia procesuală, cu toate că a fost citată cu această menţiune în cursul procesului.
Analizând recursul reclamantului, prin prisma motivelor invocate, precum şi a actelor de procedură efectuate în faţa instanţei de fond, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 312 alin. (1) şi art. 304 pct. 9 C. pr. civ., Curtea a reţinut următoarele:
Situaţia în care se află reclamantul a fost corect reţinută de către instanţa de fond, astfel încât soluţionarea litigiului pendinte impune stabilirea posibilităţii cumulării veniturilor cu caracter sporadic, încasate de către reclamant ca urmare a participării, în calitate de consilier local, la şedinţele Consiliului Local al Comunei P. cu indemnizaţia de şomaj, reglementată prin Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă.
Prin decizia nr. 16 din 18 februarie 2008, având de soluţionat un recurs în interesul legii asupra chestiunii cumulului indemnizaţiei de şedinţă a consilierilor locali cu pensia de invaliditate de gradul al ll-lea, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat că natura juridică a indemnizaţiei de şedinţă, la care au dreptul consilierii locali pentru participarea la lucrările consiliului şi ale comisiilor de specialitate, potrivit art. 34 din Legea nr. 393/2004, nu justifică încadrarea ei într-o remuneraţie sau alt venit cu caracter permanent, întrucât activitatea consilierului local nu se desfăşoară în urma încheierii unui contract de muncă, a unui contract civil sau a unui contract de drept public, iar între consiliul local şi consilier nu există raporturi specifice celor dintre un angajator şi salariat sau dintre o instituţie şi funcţionarul public, activitatea alesului local realizându-se în baza unui mandat rezultat din alegeri.
Totodată, a apreciat că indemnizaţia de şedinţă, la care au dreptul consilierii locali, nu este decât o remuneraţie ocazională şi nepermanentă, care, prin cuantumul ei, nu poate să fie asemănătoare sumelor de bani asimilabile unui venit constant şi permanent de natura indemnizaţiilor şi salariilor pe care le primesc demnitarii, funcţionarii publici, angajaţii etc.
Pornind de la o atare natură juridică a indemnizaţiei de şedinţă, instanţa de recurs a considerat că judecătorii fondului puteau şi trebuiau să observe că nici măcar textele art. 5 pct. IV şi, respectiv, ale art. 34 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă nu exclud din categoria beneficiarilor indemnizaţiei de şomaj persoanele care realizează venituri, ce sunt mai mici decât valoarea indicatorului social de referinţă al asigurărilor pentru şomaj şi stimulării ocupării forţei de muncă în vigoare. Or, potrivit art. 331 din Legea nr. 76/2002, valoarea indicatorului social de referinţă este de 500 lei, fiind cu mult peste veniturile realizate de reclamant, respectiv de cel mult 209 lei/lunar pentru perioada 1 octombrie 2008 – septembrie 2009.
Pentru aceste considerente, Curtea a constatat că instanţa de fond a interpretat şi aplicat greşit prevederile art. 5 pct. IV şi, respectiv, ale art. 34 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 76/2002, ceea ce atrage incidenţa motivului de modificare reglementat art. 304 pct. 9 C. pr. civ.
Pe cale de consecinţă, a modificat sentinţa recurată, în sensul că a admis în parte acţiunea reclamantului, a dispune anularea deciziei nr. 89/2009, emisă de
.
flft_CURTEA DE APEL TIMIŞOARA
Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Arad, şi a obligat pârâta la plata indemnizaţiei de şomaj, cu începere de la data de 30 iunie 2009 şi până la încetarea calităţii de şomer.
în baza prevederilor art. 1 alin. (2) şi art. 11 din Decretul nr. 92/1976, instanţa de recurs a obligat pârâta la înscrierea în carnetul de muncă a întregii perioade de şomaj în funcţie de stagiul de cotizare.
