Prin sentinţa civilă nr. 2103 din 10.12.2010 a Tribunalului Maramureş, a fost respinsă acţiunea civilă formulată de reclamanta B.M. în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul Şcolar Judeţean Maramureş şi Liceul Teoretic „Petru Rareş” Târgu Lăpuş.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut cu prioritate, temeiul art. 137 Cod procedură civilă, excepţia lipsei calităţii procesual pasive invocată de pârâtul Inspectoratul Şcolar Judeţean Maramureş, că este neîntemeiată, deoarece prerogativele con¬ferite acestuia de art. 25 din Legea nr. 128/1997 de a exercita atribuţii de în¬dru¬mare şi control a învăţământului preuniversitar şi abilitarea de a participa la stabilirea salarizării personalului didactic din învăţământul preuniversitar conform art. 49 şi următoarele din acelaşi act normativ, legitimează calitatea pro¬cesuală pasivă a acestui pârât.
Reţinând însă că acesta nu are calitatea de ordonator de credite la nici un nivel în raport cu reclamanta, urmează ca hotărârea ce se va pronunţa în ca¬u¬ză să fie doar opozabilă pârâtului.
Referitor la fondul cauzei s-a reţinut că reclamanta a fost cadru didactic la unitatea şcolară pârâtă, iar la data de 01.07.2010 conform deciziei nr. 240528/29.07.2010 eliberată de Casa Jude¬ţea¬nă de Pensii Maramureş s-a pensionat.
Potrivit art. 37 lit. e din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ra¬mură Învăţământ 2003-2004 coroborat cu art. 50 din Contractul Colectiv de Mun¬că Unic la Nivel Naţional 2007-2010 şi a art. 37 lit. e din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ramură Învăţământ 2007-2008 salariaţii care se pen¬sionează la vârsta standard primesc o indemnizaţie.
Conform art. 236 alin. 4 Codul muncii, contractul colectiv de muncă con¬stituie legea părţilor, iar potrivit art. 243 alin. 1 executarea contractului colec¬tiv de muncă este obligatorie pentru părţi.
În prezent însă, potrivit dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 118/2010 privind u¬nele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar: „începând cu da¬ta intrării în vigoare a prezentei legi nu se mai acordă ajutoare sau, după caz, indemnizaţii la ieşirea la pensie, retragere ori la trecerea în rezervă”.
Aşadar în privinţa dreptului reprezentând indemnizaţia stabilită în art. 37 lit. e din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ramură Învăţământ 2003-2004 coroborat cu art. 50 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Naţional 2007-2010 şi a art. 37 lit. e din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ramură Învăţământ 2007-2008, sunt incidente dispoziţiile legale mai sus enunţate, respectiv art. 9 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri nece¬sa¬re în vederea restabilirii echilibrului bugetar.
Posibilitatea acordării drepturilor solicitate de reclamantă, poate fi pu¬să în discuţie după data de 31.12.2010, în situaţia în care acest termen prevăzut de Legea nr. 118/2010 nu va fi prelungit pe cale legislativă sau nu va interveni o altă măsură legislativă similară, deoarece dreptul în discuţie s-a născut la mo¬mentul pensionării şi poate fi valorificat în termenul general de prescripţie.
Având în vedere cele de mai sus, acţiunea a fost respinsă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta B.M. solicitând modificarea hotărârii în vederea admiterii acţiunii aşa cum a fost formulată.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a arătat în esenţă că prin Legea 118/2010 nu se puteau abroga dispoziţiile din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul Inspectoratului Şcolar al Judeţului Maramureş pe anii 2008-2009, care constituie legea părţilor. S-a mai precizat că la data pensionării sale (01.07.2010) Legea 118/2010 nu era în vigoare.
În recurs s-au depus înscrisuri.
Examinând sentinţa recurată prin prisma motivelor de recurs invocate (care pot fi încadrate în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.9 Cod procedură civilă), Curtea de Apel reţine următoarele:
Aşa cum corect a constatat prima instanţă, reclamanta a fost cadru didactic la unitatea şcolară pârâtă, iar la data de 01.07.2010, conform deciziei nr. 240528/29.07.2010 eliberată de Casa Judeţeană de Pensii Maramureş, s-a pensionat.
Potrivit art. 36 lit. e) din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivelul ISJ Maramureş pe 2008-2009 „salariaţii care se pensionează la limită de vârstă sau în condiţiile art. 127 alin. (3) din Legea nr. 128/1997 primesc o indemnizaţie de cel puţin 3 salarii de bază, raportat la salariul de bază avut în luna anterioară pensionării”. Conform art. 9 alin. (1) din contract, acesta a fost încheiat pe o durată de un an şi a intrat în vigoare de la data înregistrării la DMPS, respectiv 11.11.2008. În temeiul alin. (2) din acelaşi articol, deoarece nu a fost denunţat de niciuna dintre părţi, contractul s-a prelungit pe o perioadă de un an, fiind astfel în vigoare la data pensionării recurentei.
Contrar celor reţinute de instanţa de fond, Legea 118/2010 nu este incidentă în cauză, întrucât fiind publicată în Monitorul Oficial nr. 441 din 30 iunie 2010, a intrat în vigoare în data de 03.07.2010 conform art. 12 alin. (1) din Legea 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, iar recurenta s-a pensionat în data de 01.07.2010.
În consecinţă, aplicând Legea 118/2010 anterior intrării sale în vigoare, instanţa de fond a încălcat principiul neretroactivităţii legii civile, prevăzut de art.15 alin. (2) din Constituţie, în cauză fiind incident motivul de recurs prevăzut de art.304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Pentru aceste considerente şi având în vedere şi dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea 130/1996 (care, deşi în prezent este abrogată, guvernează raporturile dintre părţi) conform cărora executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părţi, în temeiul art. 312 alin. (1) şi (3) Cod procedură civilă se va admite în parte recursul declarat de reclamanta B.M. împotriva sentinţei civile numărul 2103 din 10.12.2010 a Tribunalului Maramureş, care va fi modificată în parte în sensul că se va admite în parte acţiunea formulată de reclamanta B.M. în contradictoriu cu pârâtul Liceul Teoretic „Petru Rareş” Târgu Lăpuş şi se va obliga pârâtul la plata către reclamantă a indemnizaţiei de pensionare în cuantum de trei salarii de bază din luna anterioară pensionării.
Se vor menţine dispoziţiile de respingere a acţiunii împotriva pârâtului Inspectoratul Şcolar Judeţean Maramureş întrucât raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecăţii, respectiv raporturile de muncă. Cum inspectoratele şcolare judeţene sunt organe deconcentrate în subordinea Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, cu atribuţii clar prevăzute în art. 142 din Legea nr. 84/1995 cu modificările şi completările ulterioare, printre care cea de a coordona încadrarea unităţilor de învăţământ cu personal didactic necesar, neavând în schimb calitatea de angajator în sensul art. 10 şi 14 C. muncii, între inspectoratul şcolar şi cadrele didactice nu se nasc raporturi de muncă. Acestea iau fiinţă între directorul unităţii de învăţământ şi cadrele didactice, potrivit art. 11 alin. 5 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, întrucât angajarea pe post se face de către directorul unităţii de învăţământ, pe baza deciziei de repartizare semnată de Inspectoratul şcolar general.
Pe de altă parte, potrivit art. 167 din Legea învăţământului, finanţarea instituţiilor de învăţământ preuniversitar de stat se face descentralizat prin bugetele consiliilor judeţene sau prin bugetele locale ale unităţilor administrative teritoriale în a căror rază teritorială îşi desfăşoară activitatea, repartizarea fondurilor, fiind dispusă prin hotărârea consiliului judeţean sau a celui local, fiecare unitate de învăţământ întocmindu-şi bugetul propriu, situaţie în care Inspectoratul Şcolar Judeţean nu poate fi obligat la plata drepturilor salariale.
Având în vedere aceste precizări, trebuie observat că printre atribuţiile stabilite de art. 142 din Legea învăţământului nr. 84/1995 în sarcina inspectoratelor şcolare nu se regăsesc unele privind salarizarea personalului didactic sau angajarea efectivă a acestuia. Doar atribuţiile enumerate la lit. b) (asigură aplicarea legislaţiei în organizarea, conducerea şi desfăşurarea procesului de învăţământ) şi g) (coordonează încadrarea unităţilor de învăţământ cu personal didactic necesar, în conformitate cu prevederile Statutului personalului didactic) se apropie de problematica derulării raporturilor de muncă ale cadrelor didactice, însă nu într-un mod suficient de specific pentru a putea justifica în speţă calitatea procesuală pasivă a pârâtului Inspectoratul Şcolar Judeţean. Astfel, nu există vreo formă de implicare efectivă a acestui pârât în încheierea contractului individual de muncă al cadrului didactic cu unitatea de învăţământ, iar repartizarea personalului didactic la diversele unităţi de învăţământ, făcută de acest pârât, nu reprezintă decât o condiţie prealabilă încheierii contractului de muncă. Nu se poate spune că ar exista o legătură de cauzalitate suficient de calificată între această repartizare şi faptul neacordării unor drepturi salariale. (Judecător Laura Dima)
