– O.U.G. nr. 158/2005: art. 10 alin. 1
Conform art. 10 alin. 1 din O.U.G. nr. 158/2005, baza de calcul la care se raportează indemnizaţia de asigurări sociale de sănătate la care au dreptul asiguraţii, se determină ca medie a veniturilor lunare din ultimele 6 luni din cele 12 luni din care se constituie stagiul de cotizare, până la limita a 12 salarii minime brute pe ţară lunar, pe baza cărora se calculează contribuţia pentru concedii şi indemnizaţii.
(Decizia nr. 2475/R din 13 noiembrie 2009)
Prin sentinţa civilă nr. 1590 din 22 iunie 2009 a Tribunalului Sălaj, s-a admis acţiunea precizată a reclamantului S.I., formulată împotriva pârâtei Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Sălaj, şi Casa de Asigurări de Sănătate şi în consecinţă, pârâtele au fost obligate să plătească reclamantului indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă pentru lunile ianuarie-martie 2007, raportată la baza de calcul stabilită din contribuţiile asupra veniturilor supuse impozitului pe inclusiv indemnizaţia de concediere, care nu va depăşi 12 salarii minime brute pe ţară.
S-a respins ca nefondată cererea reconvenţională formulată de Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Sălaj, privind obligarea pârâtului la plata sumei de 593 lei, reprezentând indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă necuvenită.
împotriva acestei sentinţe pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Sălaj a declarat recurs în termen legal, solicitând instanţei schimbarea hotărârii în sensul respingerii acţiunii reclamantului, în principal, ca urmare a admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei, iar în subsidiar, ca nefondată.
împotriva aceleaşi hotărâri judecătoreşti pârâta AJOFM Sălaj a declarat recurs în termen legal, solicitând instanţei modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acţiunii formulate de reclamant şi al admiterii cererii reconvenţionale, formulată de pârâtă în sensul restituirii de către reclamant a sumei de 593 lei, sumă încasată de acesta cu titlu de indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă.
Analizând sentinţa criticată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea în temeiul art. 3041 C. pr. civ. reţine următoarele:
Prin cererea introductivă de instanţă reclamantul S.l. a solicitat în contradictoriu cu pârâta AJFOM Sălaj, obligarea acesteia la recalcularea şi plata integrală a indemnizaţiei de concediu medical pentru lunile ianuarie, februarie şi martie 2007, conform stagiului de cotizare, deoarece în aceste luni a beneficiat de concediu medical însă indemnizaţia cuvenită conform prevederilor O.U.G. nr. 158/2005 nu i-a fost achitată la nivelul contribuţiei avute în perioada stagiului de cotizare.
Ulterior, în şedinţa publică din 01.06.2009, reprezentantul reclamantului a depus la dosarul cauzei un înscris intitulat „precizare” prin care a solicitat introducerea în cauză a Casei de Sănătate Sălaj.
Reclamantul a fost angajat la SC P. SA Suc. P. Sălaj, până la data de 26.09.2006, după care a fost trecut în şomaj aşa cum rezultă din copia carnetului de muncă depus la dosarul de fond.
în perioada de şomaj acesta a beneficiat de concediul medical astfel: 17.01.2007 –
31.01.2007, 01.02.2007 – 28.02.2007 şi 01.03.2007 – 10.03.2007 aşa cum reiese din concediile medicale depuse la dosarul de fond.
Din adeverinţa din 11.12.2006 emisă de P. SA rezultă baza de calcul al CAS calculată, reţinută şi virată aferentă perioadei aprilie 2006 – decembrie 2006.
Totodată, din înscrisul intitulat „centralizator” cu sumele acordate, respectiv cuvenite ca indemnizaţie de concediu medical, rezultă că pentru perioada ianuarie -martie 2007, reclamantul a beneficiat de indemnizaţie de concediu medical în sumă de 2250 lei deşi, raportat la veniturile indicate de către SC P. SA Sucursala P. Sălaj, acestuia i s-ar fi cuvenit ca indemnizaţie de concediu medical pentru aceeaşi perioadă suma de 1657 lei.
Deşi în dispozitivul hotărârii criticate instanţa de fond a dispus obligarea pârâtelor la plata indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă pentru lunile ianuarie -martie 2007, raportată la baza de calcul stabilită din contribuţiile asupra veniturilor supuse impozitelor pe venit inclusiv indemnizaţia de concediere, care nu va depăşi 12 salarii minime brute pe ţară, în considerentele hotărârii a reţinut că pârâta CAS Sălaj, are calitatea de chemată în garanţie, urmând a fi obligată la rambursarea către pârâta AJOFM Sălaj a sumelor plătite cu titlu de indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă astfel încât există în mod vădit o contrarietate între dispozitivul şi considerentele hotărârii, fiind prezent motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. pr. civ., în condiţiile în care pârâta AJOFM Sălaj nu a formulat o astfel de cerere.
Conform art. 1 alin. 1 lit. c) din O.U.G. nr. 158/2005, persoanele asigurate pentru concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate, denumite în continuare asiguraţi, au dreptul în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă, pe perioada în care au domiciliul sau reşedinţa pe teritoriul României, la concedii medicale şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate dacă, beneficiază de drepturi băneşti lunare ce se suportă din bugetul asigurărilor pentru şomaj, în condiţiile legii.
Totodată, art. 36 alin. 3 lit. b) din acelaşi act normativ stipulează că plata indemnizaţiilor se face lunar, de către instituţia care administrează bugetul asigurărilor pentru şomaj.
Din interpretarea acestor texte legale rezultă că plata indemnizaţiilor de asigurări sociale de sănătate, în cazul reclamantului care a intrat în şomaj, se realizează doar de către instituţia care administrează bugetul asigurărilor pentru şomaj, respectiv de către AJOFM Sălaj astfel încât între reclamant şi CAS Sălaj, nu există nici un fel de raporturi juridice care să justifice obligarea acestei pârâte la plata indemnizaţiei de incapacitate temporară de muncă.
Calitatea procesuală pasivă reprezintă o condiţie esenţială pentru ca o persoană fizică sau juridică să aibă calitatea de parte în procesul civil român şi, care deşi nu este în mod expres reglementată de legea procesual civilă, presupune existenţa unei identităţi între persoana pârâtului şi persoana care este obligată în cadrul raportului juridic civil de drept material dedus judecăţii.
în speţă, aşa cum s-a arătat, între pârâta CAS Sălaj şi reclamant nu există niciun raport juridic de drept material, motiv pentru care în temeiul art. 137 alin. 1 C. pr. civ. Curtea va admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei CAS Sălaj şi, în consecinţă, în temeiul art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 7, pct. 9 şi art. 304 C. pr. civ., va admite recursul declarat de pârâta CAS Sălaj, va modifica hotărârea atacată în sensul respingerii acţiunii reclamantului împotriva acestei pârâte ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.
Conform art. 10 alin. 1 din O.U.G. nr. 158/2005, baza de calcul a indemnizaţiilor prevăzute la art. 2 respectiv a indemnizaţiilor de asigurări sociale de sănătate, la care au dreptul asiguraţii, se determină ca medie a veniturilor lunare din ultimele 6 luni din cele 12 luni din care se constituie stagiul de cotizare, până la limita a 12 salarii minime brute pe ţară lunar, pe baza cărora se calculează contribuţia pentru concedii şi indemnizaţii.
Din examinarea adresei nr. 3738/11.12.2006 eliberată de către SC P. SA Sucursala P. Sălaj şi a centralizatorului cuprinzând sumele acordate, respectiv cuvenite reclamantului ca indemnizaţie de concediu medical rezultă, cu evidenţă, că dintr-o eroare, baza de calcul pentru acordarea indemnizaţiei de concediu medical cuvenită reclamantului, nu s-a determinat cu respectarea prevederilor art. 10 alin. 1 din O.U.G. nr. 158/2005, deoarece aceasta nu a fost plafonată până la limita a 12 salarii minime brute pe ţară, astfel încât reclamantul a încasat în mod nelegal suma de 593 lei cu acest titlu.
Potrivit art. 42 alin. 1 şi 2 din O.U.G. nr. 158/2005, sumele încasate necuvenit cu titlu de indemnizaţii se recuperează de la beneficiari în termenul de prescripţie de 3 ani iar recuperarea sumelor prevăzute la alin. 1 se efectuează de către angajator sau, după caz, de instituţia care efectuează plata acestor drepturi.
în mod nelegal instanţa de fond nu a aplicat prevederile art. 10 alin. 1 din O.G. nr. 158/2005 cu toate că a stabilit în dispozitivul hotărârii că sumele de bani reprezentând indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă pentru lunile ianuarie – martie 2007 se raportează la baza de calcul stabilită din contribuţiile asupra veniturilor supuse impozitului pe venit inclusiv indemnizaţia de concediere, venituri care au natura unor drepturi salariale şi care nu va depăşi 12 salarii minime brute pe ţară.
Argumentul instanţei de fond privitor la principiul contributivităţii este străin de obiectul cauzei, întrucât se referă la un principiu general reglementat de Legea nr. 19/2000 a pensiilor şi altor drepturi de asigurări sociale neavând nici o legătură cu indemnizaţiile de concediu medical care sunt cuvenite reclamantului.
Având în vedere prevederile art. 10 alin. 1 din O.U.G. nr. 158/2005, baza de calcul la care se raportează indemnizaţia de concediu medical reprezintă media veniturilor lunare din ultimele 6 luni din cele 12 luni din care se constituie stagiul de cotizare, respectiv veniturile aferente perioadei iulie-decembrie 2006 care trebuie plafonată până la nivelul a 12 salarii minime brute pe ţară lunar, adică la suma de 4680 lei (390 lei salariu minim brut pe ţară la data primirii indemnizaţiei x 12) deşi reclamantul a beneficiat de venituri salariale aferente lunii decembrie 2006, în concret de indemnizaţia de concediere, în cuantum de 30.193 lei.
Prin urmare, reclamantul a încasat în mod nelegal indemnizaţia de concediu medicai aferentă perioadei ianuarie – martie 2007 în sumă de 2250 lei deşi prin aplicarea textului legal mai sus menţionat, acesta ar fi fost îndreptăţit să primească cu acelaşi titlu doar suma de 1657 lei astfel încât în mod nelegal tribunalul a admis cererea principală a reclamantului şi a respins cererea reconvenţională formulată de pârâta AJOFM care este îndreptăţită la încasarea sumei de 563 lei reprezentând indemnizaţia de concediu medical încasată fără temei legal de către reclamant.
Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul art. 312 alin. 1 C. pr. civ., raportat la art. 304 pct. 7 şi 9 coroborat cu art. 3041 C. pr. civ., va admite recursul declarat de pârâta AJOFM Sălaj, va modifica hotărârea criticată în sensul că va respinge cererea principală precizată şi formulată de reclamantul S.l. ca nefondată, va admite cererea reconvenţională formulată de pârâta AJOFM Sălaj şi, în consecinţă, va obliga reclamantul S.l. la plata sumei de 593 lei reprezentând indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă necuvenită. (Judecător Anca-Adriana Pop)
