Curtea de Apel Cluj, Secţia I-a civilă, decizia nr. 4190 din 28 octombrie 2013
Prin cererea sa, reclamantul C.A.I. a solicitat instanţei obligarea pârâţilor Inspectoratul General al Jandarmeriei Romane şi Inspectoratul Judeţean de Jandarmi „Menumorut Voievod” Sălaj la plata către reclamant a 12 solde corespunzătoare funcţiei de bază, sume asupra cărora sa se calculeze dobânda legala de la data trecerii in rezerva pana la data plăţii efective, precum şi plata cheltuielilor de judecata.
Prin sentinţa civilă nr. 2132/22.04.2013 a Tribunalului Sălaj, s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a paratului Inspectoratul General al Jandarmeriei Romane, excepţie invocata de acesta şi s-a respins ca nefondată acţiunea.
Soluţia menţionată a avut la bază următoarele considerente:
Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Inspectoratul General al Jandarmeriei Romane, instanţa a respins-o având în vedere că potrivit prevederilor art. 10 alin. 1 din Legea nr. 550/2004 privind organizarea şi funcţionarea Jandarmeriei Române, Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Sălaj este subordonat nemijlocit Inspectoratului General al Jandarmeriei Romane.
Cu privire la fondul cauzei, instanţa a reţinut următoarele:
Începând cu data de 13.12.2011 reclamantul C.A.I., având calitatea de cadru militar activ (subofiţer), a fost trecut în rezervă, fiind clasat „inapt pentru serviciul militar în timp de pace, apt limitat la război” şi încadrat în gradul III de invaliditate, conform Deciziei Medicale nr. A- 2011/9 din
29.11.2011, cu drept la pensie, conform Ordinului Inspectorului şef al I.J.J. Sălaj nr. 2052593 din
13.12.2011. La data trecerii în rezervă, reclamantul avea o vechime efectivă în structuri militare de 20 ani, 00 luni şi 20 zile .
Prevederile art. 20, alin. (1), cap. II al anexei nr. VII din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, stipulează următoarele: „ La trecerea în rezervă sau direct în retragere, respectiv la încetarea raporturilor de serviciu,cu drept la pensie,
personalul militar, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, pentru activitatea depusă, în funcţie de vechimea efectivă ca militar, poliţist, funcţionar public cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare şi personal civil în instituţiile publice de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, beneficiază de un ajutor stabilit în raport cu solda funcţiei de bază, respectiv salariul funcţiei de bază avută/avut în luna schimbării poziţiei de activitate, astfel: Vechime efectivă (… )
– până la 5 ani – un ajutor egal cu 3 solde ale funcţiei de bază/salarii ale funcţiei de bază; (…)
– între 15-20 ani – un ajutor egal cu 10 solde ale funcţiei de bază/salarii ale funcţiei de bază;
– între 20-25 ani – un ajutor egal cu 12 solde ale funcţiei de bază/salarii ale funcţiei de bază;
In temeiul prevederilor menţionate mai sus, i s-a stabilit reclamantului suma de plată în valoare de 12.888 lei, sumă asupra căreia s-au calculat, reţinut şi virat contribuţiile sociale, prevăzute de lege, iar cuantumul rezultat a fost supus regimului impozitării conform prevederilor legale în domeniul fiscal, respectiv art. 94 alin 5, teza a -II-a din Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal cu modificările şi completările ulterioare.
Ca urmare a repetatelor cereri de credite înaintate către Direcţia Financiară din cadrul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române prin care a solicitat sumele necesare plăţii ajutoarelor la trecere în rezervă, la data de 13.12.2011 i-a fost achitată reclamantului suma de 9.297 lei, cu dispoziţia de plată nr. 28, diferenţă rămasă ca urmare a aplicării la suma de 12.888 lei, a C.A.S.,
C.A.S.S. şi cota de impozit de 16%.
Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Sălaj în calitate de ordonator terţiar de credite şi în temeiul art. 21, alin. (3) din Legea 500/2002 privind finanţele publice, „utilizează creditele bugetare ce le-au fost repartizate numai pentru realizarea sarcinilor instituţiilor pe care le conduc, potrivit prevederilor din bugetele aprobate şi în condiţiile stabilite prin dispoziţiile legale”. Obligaţiile şi responsabilităţile ordonatorilor de credite sunt stipulate de art. 22 din Legea 500/2002 privind finanţele publice, astfel:
„(1) Ordonatorii de credite au obligaţia de a angaja şi de a utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor şi destinaţiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituţiilor publice respective şi cu respectarea dispoziţiilor legale.
Prevederile art. 94, cap. II al anexei nr. VII din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, în vigoare la data naşterii dreptului stipulează următoarele: Acordarea drepturilor băneşti reglementate prin prezenta lege se face în limita fondurilor bugetare aprobate anual cu această destinaţie în bugetele instituţiilor publice de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională”.
Acordarea ajutoarelor prevăzute la art. 20, alin. (1), cap. II al anexei nr. VII din Legea-cadru nr. 284/2010, este condiţionată de alocarea fondurilor bugetare la titlul corespunzător efectuării acestor categorii de cheltuieli, fonduri bugetare care până la data plăţii, nu au fost alocate. Neexistând fonduri bugetare pentru plata drepturilor băneşti ca urmare a trecerii în rezervă a reclamantului, nu a fost posibilă achitarea respectivului drept, până la data de 06.07.2012, deşi după cum a fost menţionat, pârâta a făcut numeroase demersuri pentru achitarea sume lor cuvenite reclamantului. În consecinţă, instanţa nu poate reţine culpa pârâţilor pentru ca aceştia să poată fi obligaţi la plata dobânzii solicitate de către reclamant.
Prin urmare, instanţa a constatat că drepturile reclamantului au fost calculate în mod corect, în acest sens pronunţându-se şi Curtea Constituţională prin decizia nr. 921 din 1 noiembrie 2012, arătând că legea stabileşte în mod clar faptul că sumele reprezentând plăţi compensatorii şi/sau ajutoare se calculează prin raportare la valoarea soldelor lunare nete acordate personalului militar trecut în rezervă. Aşadar, este vorba doar despre impozitarea, aplicată o singură dată, a sumelor al căror cuantum se stabileşte conform dispoziţiilor legale criticate. Faptul că legiuitorul stabileşte drept criteriu de referinţă valoarea soldelor lunare nete nu este de natură să conducă la o dublă impozitare, acest criteriu de referinţă fiind la libera sa apreciere,,.
Dat fiind faptul că reclamantul a încasat suma netă de 9.297 lei corespunzătoare ajutorului egal cu 12 solde ale funcţiei de bază la care avea dreptul să beneficieze conform legii la vechimea de 20 ani, 0 luni şi 20 zile pe care o avea la data trecerii în rezervă, acţiunea acestuia apare ca nefondată, fiind respinsă în consecinţă de către instanţă.
Faţă de cele ce preced, instanţa a respins ca nefondată acţiunea reclamantului.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul C.A.I., prin care a solicitat admiterea acestuia şi modificarea sentinţei în sensul admiterii acţiunii şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată, iar în subsidiar casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe.
În motivarea recursului, s-a susţinut că suma plătită de pârâtă cu ocazia trecerii în rezervă nu a fost corect calculată, deşi art.20 alin. I din Capitolul II al anexei VII din Legea nr.284/2010 stabileşte expres şi clar modalitatea de calcul.
Astfel, la data trecerii în rezervă (13.12.2011) reclamantul avea o vechime ca militar de peste 20 de ani, fiind îndreptăţit să beneficieze de un ajutor egal cu 12 solde ale funcţiei de bază, care este compusă din solda de funcţie, solda de grad, gradaţii şi, după caz, solda de comandă.
Astfel, în luna anterioară trecerii în rezervă, solda funcţie de bază era de 1763 lei în raport de care reclamantul apreciază că este îndreptăţit să primească 21.156 lei (12 x 1763 lei).
Reclamantul susţine, totodată, că potrivit art.2964 şi art.29616 din Codul fiscal în forma în vigoare la data încetării raporturilor de muncă, plăţile compensatorii acordate personalului militar cu ocazia trecerii în rezervă sunt exceptate de la plata contribuţiile sociale.
În fine, reclamantul apreciază că este îndreptăţit să beneficieze de dobânda legală de la data trecerii în rezervă, pârâţii fiind în culpă şi pentru neefectuarea demersurilor pentru achitarea acestei sume.
Pârâtul Inspectoratul General al Jandarmeriei Române a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, arătând în esenţă că suma de 9.297 lei, acordată reclamantului, a fost calculată în mod corect, în urma reţinerii impozitului şi contribuţiilor sociale, după cum s-a statuat şi prin Decizia nr.921/2011 a . Se susţine că acordarea drepturilor băneşti reglementate de Legea nr.284/2010 se face în limita fondurilor bugetare aprobate anual, ceea ce afectează obligaţia sa de un termen suspensiv incert.
În opinia pârâtului, lipsa fondurilor necesare plăţii împiedică acordarea dobânzii legale.
Pârâtul Inspectoratul Judeţean Sălaj a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, formulând aceleaşi apărări ca pârâtul Inspectoratul General al jandarmeriei Române. În plus, s-a invocat că prin Ordinul M.A.I. nr.S/214 din 05.10.2011 s-a stabilit (anexa nr.10 lit. d pct.25) că baza de calcul a ajutorului în discuţie o reprezintă salariul de bază net avut la data de 30.12.2009, diminuat cu 25% în baza Legii nr.118/2010 şi majorat cu 15%, conform Legii nr.285/2010.
La solicitarea instanţei de recurs reclamantul a depus precizări cu privire la temeiul exonerării ajutorului de la plata contribuţiei sociale, invocând în acest sens dispoziţiile art.31 alin.5 şi 6, art.6 alin.1 pct. V şi art.27 alin.3 din Legea nr.263/2010.
Recursul este parţial fondat pentru cele ce urmează:
Aspectele esenţiale de care depinde justa soluţionare a cauzei sunt stabilirea bazei de calcul a ajutorului acordat cu ocazia trecerii în rezervă şi verificarea încadrării sale în situaţiile de excepţie ale scutirii de la plata contribuţiilor sociale.
Referitor la primul aspect, Curtea de Apel constată că art.20 alin.1 din capitolul II al anexei nr. VII din Legea cadru nr.284/2010 prevede clar că ajutorul acordat cu ocazia trecerii în rezervă se stabileşte în raport cu solda funcţiei de bază avută în luna schimbării poziţiei de activitate, iar art.3 alin.3 (Cap. II, anexa nr. VII din Legea -cadru nr.284/2010) enunţă expres că solda funcţiei de bază este formată din solda de funcţie, solda de grad, gradaţie şi după caz, solda de comandă.
Pârâţii opun acestor dispoziţii legale clare şi precise prevederile Ordinului MAI nr. S/214 din
05.10.2011 pentru aplicarea prevederilor legale referitoare la salarizarea personalului militar, poliţiştilor şi personalului civil din Ministerul Afacerilor Interne, conform cărora baza de calcul este solda netă din luna decembrie 2009, diminuată cu 25% şi majorată cu 15%.
Reţinând că din perspectiva Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă natura acestui ordin este cea a unui act normativ inferior faţă de prevederile Legii nr.284/2010 în a cărui aplicare a şi fost emis şi având în vedere că acesta stabileşte o altă bază de calcul decât cea reglementată în lege, acesta va fi înlăturat din cadrul juridic incident în cauză.
În acest sens, Curtea reţine că prevederile art.77 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative care stabilesc că : Ordinele cu caracter normativ, instrucţiunile şi alte asemenea acte ale conducătorilor ministerelor şi ai celorlalte organe ale
administraţiei publice centrale de specialitate sau ale autorităţilor administrative autonome se emit numai pe baza şi în executarea legilor, a hotărârilor şi a ordonanţelor Guvernului.“
De asemenea, dispoziţiile art. 78 din acelaşi act normativ statuează că “Ordinele, instrucţiunile şi alte asemenea acte trebuie să se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza şi în executarea cărora au fost emise şi nu pot conţine soluţii care să contravină prevederilor acestora.”
Prin urmare, modul de calcul realizat de pârâţi pe baza unui act normativ de rang inferior, care se abate de la normele unei legi organice, este eronat şi nelegal, întrucât valorifică o bază de calcul greşită.
Astfel, baza de calcul a ajutorului cuvenit reclamatului este solda funcţiei de bază din luna schimbării poziţiei de activitate (decembrie 2011), când potrivit extrasului de pe statele de plată (denumit în limbajul colocvial „fluturaş”) reclamantul a beneficiat de o soldă a funcţie de bază de 1763 de lei (fila 8), compusă din solda de funcţie (1222 lei), solda de grad (239 lei) şi gradaţie (302 lei).
Totodată, solda funcţiei de bază utilizată la calcularea cuantumului ajutorului este supusă impozitării şi reţinerii contribuţiilor datorate la bugetul de stat consolidat, conform legislaţiei fiscale în vigoare la 13.12.2011.
În acest sens, prin Decizia nr.921 din 01.11.2012 a Curţii Constituţionale a fost respinsă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.94 alin.5 teza a doua ultima liniuţă din Legea nr.571/2003, reţinându-se următoarele aspecte:
„Legiuitorul a dispus, din raţiuni economico-financiare, trecerea sumelor reprezentând plăţi compensatorii şi ajutoare cuvenite personalului militar trecut în rezervă din categoria veniturilor scutite de la plata impozitului pe în categoria venituri impozabile, iar modificarea adusă Codului fiscal în sensul arătat mai sus şi care a intrat în vigoare la sfârşitul lunii iunie 2010, a dispus impozitarea respectivelor venituri începând cu drepturile aferente lunii iulie 2010.
Critica autorului excepţiei nu poate fi reţinută, pentru că nu este vorba despre o impozitare la valoarea soldelor brute şi apoi o altă impozitare la valoarea soldelor nete, aşa cum pretinde autorul excepţiei; textul legal criticat stabileşte în mod clar faptul că sumele reprezentând plăţi compensatorii şi/sau ajutoare se calculează prin raportare la valoarea soldelor lunare nete acordate personalului militar trecut în rezervă.
Aşadar, este vorba doar despre impozitarea, aplicată o singură dată, a sumelor al căror cuantum se stabileşte conform dispoziţiilor legale criticate.
Faptul că legiuitorul stabileşte drept criteriu de referinţă valoarea soldelor lunare nete nu este de natură să conducă la o dublă impozitare, acest criteriu de referinţă fiind la libera sa apreciere.”
De asemenea, având în vedere că la momentul schimbării poziţiei de activitate solda funcţiei de bază era supusă impozitării şi reţinerii contribuţiilor după cum rezultă din înscrisul salarial de la fila 9 recurs, conform prevederilor Legii nr.571/2003 în forma în vigoare la 13.12.2011, Curtea de Apel consideră că nu se justifică exceptarea soldei funcţiei de bază de la acest regim fiscal în situaţia când reprezintă baza de calcul a ajutorului acordat cu ocazia trecerii în rezervă.
Regimul fiscal al soldei funcţiei de bază este unic, neputând diferi în situaţia în care solda funcţiei de bază se acordă cu titlu de contravaloare a prestării activităţii faţă de ipoteza utilizării sale ca bază de calcul a ajutorului acordat cu ocazia trecerii în rezervă. Prin urmare, dacă în data de
13.12.2011, solda funcţiei de bază era impozabilă şi supusă reţinerii contribuţiilor, îşi păstrează acest caracter şi cu ocazia calculării ajutorului menţionat.
În acest context, Curtea de Apel observă că toate părţile au o poziţie procesuală convergentă cu privire la aplicarea legislaţiei fiscale din momentul trecerii în rezervă (13.12.2011), punct de vedere corect şi legal în opinia instanţei de recurs pentru următoarele considerente, expuse şi pentru a argumenta înlăturarea apărării reclamantului că ajutorul acordat este exonerat de plata contribuţiei de asigurări sociale.
Astfel, conform art.3 lit. d din Legea nr.571/2003 „Impozitele şi taxele reglementate de prezentul cod se bazează pe următoarele principii:
d) eficienţa impunerii prin asigurarea stabilităţii pe termen lung a prevederilor Codului fiscal, astfel încât aceste prevederi să nu conducă la efecte retroactive defavorabile pentru persoane fizice şi juridice, în raport cu impozitarea în vigoare la data adoptării de către acestea a unor decizii
investiţionale majore.”
De asemenea, art.2964 din acelaşi act normativ prevede că:
„(1) Baza lunară de calcul al contribuţiilor sociale individuale obligatorii, în cazul persoanelor prevăzute la art. 296A3 lit. a) şi b), reprezintă câştigul brut realizat din activităţi dependente, în ţară şi în străinătate, cu respectarea prevederilor instrumentelor juridice internaţionale la care România este parte, care include:
d) drepturile de soldă lunară, indemnizaţiile, primele, premiile, sporurile şi alte drepturi ale personalului militar, acordate potrivit legii;”
În acelaşi context, art.29615 şi art.29616 din Legea nr.571/2003 în forma în vigoare la
13.12.2011, nu include solda funcţiei de bază sau ajutorul în discuţie în categoria excepţiilor generale şi a excepţiilor specifice de la regula cuprinderii în baza lunară a contribuţiilor sociale obligatorii.
O atare excludere a plăţilor compensatorii acordate cu ocazia trecerii în rezervă de la plata contribuţiilor sociale obligatorii a fost legiferată prin O.U.G. nr.125/27.12.2011 (publicată în Monitorul Oficial nr.938 din 30.12.2011), care însă nu poate produce efecte retroactive, aplicându-se numai situaţiilor născute ulterior intrării sale în vigoare.
Prin urmare, principiul neretroactivităţii legii civile, însoţit de principiul fiscal al eficienţei impunerii obligă la aplicarea legislaţiei fiscale din momentul naşterii dreptului la plăţi compensatorii (13.12.2011), cu consecinţa reţinerii impozitului şi contribuţiilor sociale datorate bugetului de stat consolidat atât din solda funcţiei de bază al cărei cuantum net este utilizat ca bază de calcul a ajutorului, cât şi ajutorul propriu zis (determinat ca produs al înmulţirii 12 x solda funcţiei de bază nete).
Aşadar, baza de calcul a ajutorului este solda funcţiei de bază în cuantum net, în urma reţinerii din suma brută de 1763 lei a impozitului şi a contribuţiilor obligatorii conform legislaţiei fiscale în vigoare la 13.12.2011, iar ajutorul cuvenit reclamantului în cuantum brut, egal cu produsul înmulţirii 12 x solda funcţiei de bază în cuantum net, este la rândul său, supus impunerii şi reţinerii contribuţiilor obligatorii datorate la 13.12.2011.
În fine, sub aspectul stabilirii contribuţiilor sociale datorate, Curtea de Apel va înlătura apărările reclamantului bazate pe dispoziţiile art.31 alin.6 raportat la art.6 alin.1 pct. V din Legea nr.263/2011, care se referă expres la ajutoarele lunare acordate cadrelor militare trecute în rezervă, care sunt reglementate de Capitolul II, Anexa nr. VII, art. 21 al. 2-5 din Legea nr. 284/2010, total diferite de plăţile compensatorii prevăzute de Capitolul II, Anexa nr. VII, art. 20 al. 1 din Legea nr.284/2010.
De asemenea, prevederile art.31 alin.5 din Legea nr.263/2010 privind suportarea contribuţiei de asigurări sociale pentru persoanele care beneficiază de plăţi compensatorii din bugetul asigurărilor sociale de şomaj nu are semnificaţia unei exceptări specifice sau generale în sensul Legii nr.571/2003, cu atât mai mult cu cât norma menţionată nu este general aplicabilă, fiind exclusă în cazurile în care, prin lege se dispune astfel”.
Or, prin Legea nr.571/2003 nu este recunoscută o asemenea exceptare a plăţilor compensatorii de la reţinerea contribuţiei de asigurări sociale la 13.12.2011. Pe de altă parte, chiar dacă s-ar reţine că art.31 alin.5 din Legea nr.263/2010 instituie o excepţie suplimentară celor stabilite prin Codul fiscal, Curtea de Apel constată imposibilitatea unei astfel de modificări legale, deoarece art.1 alin.3 din Legea nr.571/2003 prevede imperativ că:
„În materie fiscală, dispoziţiile prezentului cod prevalează asupra oricăror prevederi din alte acte normative, în caz de conflict între acestea aplicându-se dispoziţiile Codului fiscal.”
Cum Legea nr.571/2003 reglementează expres şi imperativ contribuţia de asigurări sociale, nu poate fi acceptată interpretarea reclamantului dată Legii nr.263/2010, deoarece încalcă supremaţia codului fiscal în materie fiscală.
După ce a stabilit baza de calcul a ajutorului şi caracterul său impozabil în sens larg, Curtea de Apel va examina dacă sunt întrunite condiţiile de acordare a dobânzii legale.
Astfel, dreptul reclamantului de a beneficia de ajutor a fost considerat de legiuitor ca născut şi cuvenit începând cu trecerea în rezervă, conform art.20 alin.1 din Cap. II al anexei VII din Legea nr.263/2010.
Prin urmare, în acord cu prevederile art. 1535 din Noul (în vigoare începând cu data de 01.10.2011), neplata la scadenţă a ajutorului cuvenit reclamantului dă dreptul la acordarea dobânzii legale.
Curtea de Apel apreciază că pretinsa inexistenţă a fondurilor bugetare nu reprezintă cauze exoneratoare de răspundere în sensul art.1351 din Noul Cod Civil (forţă majoră, caz fortuit), după cum nu se justifică acordarea dobânzii legale doar în temeiul unei convenţii între părţi, deoarece este datorată pentru executarea cu întârziere a unei obligaţii legale de plată.
Astfel, pârâta datorează dobânda legală pentru suma de 9297 lei, plătită benevol la 28.09.2012 (fila 22 fond) pentru perioada 13.12.2011 – 28.09.2012, iar pentru diferenţa stabilită potrivit modului de calcul expus anterior de la data de 13.12.2011 şi până la data plăţii efective.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de Apel, în temeiul art.312 alin.3 raportat la art.304 pct.9 Cod de procedură civilă, va admite în parte recursul formulat de către reclamant şi va modifica în parte sentinţa atacată, în sensul că va admite în parte acţiunea civilă formulată de către reclamantul C.A.I. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Administraţiei şi Internelor – Inspectoratul General al Jandarmeriei, Inspectoratul de Jandarmi Judeţean “Menumorut Voievod” Sălaj.
Vor fi obligaţi pârâţii să plătească reclamantului diferenţa dintre valoarea netă – prin reţinerea impozitului şi contribuţiilor datorate bugetului de stat consolidat la data de 13.12.2011 – a ajutorului egal cu 12 solde ale funcţiei de bază în cuantum net – prin reţinerea impozitului şi contribuţiilor datorate bugetului de stat consolidat în luna decembrie 2011 – corespunzător unei solde a funcţiei de bază de 1763 lei brut lunar şi suma efectiv achitată de 9297 lei.
Totodată pârâţii vor fi obligaţi să plătească reclamantului dobânda legală aferentă sumei de 9297 lei, începând cu 13.12.2011 şi până la data de 28.09.2012, şi dobânda legală aferentă diferenţei de drepturi băneşti menţionate anterior de la data de 13.12.2011 şi până la data plăţii efective.
În baza art.274 Cod de procedură civilă, pârâţii vor fi obligaţi să plătească reclamantului, în
raport de admiterea în parte a acţiunii respectiv a reclamantului suma de 450 de lei, cheltuieli de
judecată parţiale la fondul cauzei şi suma de 250 de lei, cheltuieli de judecată parţiale în recurs.
Va fi menţinută soluţia dată excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Inspectoratul General al Jandarmerie Române care nu a fost recurată.
Notă. În acelaşi sens, şi decizia civilă nr. 4191 din 28 octombrie 2013; decizia civilă nr. 4192
din 28 octombrie 2013; decizia civilă nr. 4193 din 28 octombrie 2013
