C. proc. civ., art. 129
Alineatul final al art. 129 C. proc. civ. consacră principiul disponibilităţii, ceea ce înseamnă că instanţa nu poate acorda mai mult decât s-a cerut, altceva decât s-a cerut sau mai puţin decât s-a cerut. Faptul că instanţa este obligată să se pronunţe asupra tuturor cererilor părţilor rezultă şi din hotărârea CEDO (M. Of. nr. 19 din 11 ianuarie 2001) prin care s-a stabilit că omisiunea instanţei de a examina toate capetele de cerere a adus atingere dreptului reclamantului la un proces echitabil în sensul art. 6 pct. 1 din convenţie.
C.A Alba-lulia, Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, decizia nr. 21 din 8 ianuarie 2007
Constată că prin acţiunea de dreptul muncii formulată de reclamantul Sindicatul „Speranţa” Sibiu a fost chemată în judecată pârâta S.C. S. S.A. Sibiu pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună: obligarea pârâtei la respectarea prevederilor art. 194 alin. (3)din Contractul colectiv de muncă nr. 3282/31.12.2004 încheiat la nivelul S.C. S. S.A. privind plata lunară a contribuţiei de 2,8 salarii medii brute pe unitate către, Sindicatul „Speranţa”.
– obligarea pârâtei la plata sumei de 14.235 RON, reprezentând contribuţia restantă prevăzută de art. 194 alin. (3) din Contractul colectiv de Muncă nr. 3282/31.12.2004 a S.C. S. S.A. către Sindicatul Speranţa în felul următor.
– mai 2006: 3.505 RON – reprezentând salariul mediu brut pe unitate de 945,60 înmulţit cu cheltuieli cu vie de 1,32362 înmulţit cu nr. de salarii prevăzute prin Contractul colectiv de muncă a fi virate de 2,8;
– iunie 2006: 3.543 RON- reprezentând salariul brut pe unitate de 955,90 înmulţit cu cheltuieli cu munca vie de 1,32362 înmulţit cu nr. de salarii prevăzute prin Contractul colectiv de muncă a fi virate de 2,8;
– iulie 2006: 3.592 RON reprezentând salariul mediu brut pe unitate de 969,10 înmulţit cu cheltuieli cu munca vie de 1,32362 înmulţit cu nr. de salarii prevăzute prin Contractul colectiv de muncă a fi virate de 2,8.
– august 2006: 3.595 RON – reprezentând salariul mediu brut pe unitate de 969,9 înmulţit cu cheltuieli cu munca vie de 1,32362 înmulţit cu nr. de salarii prevăzute prin Contractul colectiv de muncă a fi virate de 2,8;
– obligarea pârâtei la respectarea dispoziţiilor art. 215 din Contractul colectiv de muncă, respectiv cu precizări pentru fiecare revendicare în parte.
în motivarea acţiunii reclamantul arată că pârâta refuză îndeplinirea obligaţiilor asumate prin contractul colectiv de muncă, negociat între părţi.
Prin sentinţa civilă nr. 1064/2.10.2006 pronunţată de Tribunalul Sibiu în dosar civil nr. 1878/85/2006 s-a admis acţiunea formulată de reclamantul Sindicatul „Speranţa” în contradictoriu cu pârâta S.C. S. SA Sibiu şi în consecinţă;
– a fost obligată pârâta la respectarea prevederilor art. 194 alin (3) din Contractul colectiv de muncă nr. 3282/31.12.2004 şi la plata contribuţiei restante pentru lunile mai – august 2006.
– a fost obligată pârâta la respectarea dispoziţiilor art. 215 din Contractul colectiv de muncă 3282/31.12.2004.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut cu referire la probele dosarului şi dispoziţiile art. 243 C. muncii, că executarea CCM nu este obligatorie pentru părţi şi că pârâtei deşi îi revenea sarcina probei, nu a făcut dovada executării obligaţiilor contractante în litigiu.
împotriva acestei hotărâri a declarat în termenul legal recurs reclamantul Sindicatul Speranţa Sibiu solicitând admiterea acestuia, în temeiul art. 304 C. proc. civ., modificarea sentinţei, în parte în sensul admiterii acţiunii aşa cum a fost formulată.
în motivarea recursului se artă că deşi instanţa de fond a admis în întregime acţiunea, a unit capetele 1 şi 2 din acţiune şi nu a stabilit câtimea obligaţiei deşi valoarea sumei cerute de 14.235 RON a fost indicată în cerere cât şi modul de calcul care a fost contestat de pârâta S. S.A. Sibiu deşi a fost legal citată nu a depus întâmpinare.
Analizând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate cât şi din oficiu conform cerinţelor art. 3041 C. proc. civ., Curtea a admis ca fondat, recursul cu care a fost învestită.
Potrivit art. 129 alin. final C. proc. civ., în toate cazurile judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecăţii.
Acest text de lege reglementează principiul disponibilităţii, ceea ce înseamnă că instanţa nu poate acorda mai mult decât s-a cerut, altceva decât s-a cerut sau mai puţin decât s-a cerut.
Faptul că instanţa este obligată să se pronunţe asupra tuturor cererilor părţilor rezultă şi din hotărârea CEDO (M. Of. nr. 19 din 11 ianuarie 2001) prin care s-a stabilit că omisiunea instanţei de a examina toate capetele de cerere a adus atingere dreptului reclamantului la un proces echitabil în sensul art. 6 pct. 1 din convenţie.
în speţă, deşi prin acţiunea introductivă reclamantul a menţionat expres cuantumul sumei pretinse şi a efectuat detaliat modul de calcul al acestei sume, calcul care nu a fost contestat de pârâtă, instanţa de fond a admis în întregime acţiunea dar a omis să precizeze întinderea obligaţiei, respectiv cuantumul sumei de 14.235 RON.
Aşa fiind, criticile recurentei sub acest aspect sunt fondate, hotărârea instanţei de fond impunându-se a fi reformată conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Drept urmare, în conformitate cu art. 312 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 304 pct. 9 C. proc. civ., s-a admis, ca fondat recursul formulat de reclamantă, s-a modificat în parte sentinţa atacată în sensul menţionării cuantumului contribuţiei restante datorate de pârâtă în favoarea reclamantului conform art. 194 alin. (3) din CCM pe perioada mai-august 2006, de 14.235 lei RON şi obligării pârâtei la plata acestei sume.
