– Legea nr. 19/2000;
– O.U.G. nr. 4/2005: art. 7.
Legea nr. 19/2000 are în vedere la calculul punctajului mediu anual două perioade; cea de dinaintea intrării în vigoare a legii, adică 1 aprilie 2001, şi cea ulterioară.
Dispoziţiile art. 164 din Legea nr. 19/2000 evidenţiază modul de calcul al punctajului pentru perioadele anterior intrării în vigoare a legii, deci înainte de 1 aprilie 2001, iar cele ale art. 78 alin. Ifac trimitere la modul de calcul al punctajului pentru perioadele
ulterioare intrării în vigoare a legii, deci după 1 aprilie 2001. Anterior Legii nr. 19/2000, în vigoare a fost Legea nr. 3/1977, în baza căreia s-a stabilit pensia iniţială a contes-tatorului.
Aşadar, în speţă, sunt aplicabile dispoziţiile art. 163 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, care fac referire la perioadele asimilate care au constituit vechime în muncă utilă la până la data apariţiei Legii nr. 19/2000, aplicându-se în mod corespunzător numai pentru aceste perioade, în sensul că la determinarea punctajului mediu anual se utilizează pentru perioadele de şomaj efectuate înainte de 1 aprilie 2001, salariul minim pe economie din perioada respectivă.
(Curtea de Apel Suceava – Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale,
decizia nr. 1450 din 17 noiembrie 2009)
Prin cererea înregistrată la această instanţă sub nr. 3830/40 din 7 septembrie
2008 şi completată ulterior, reclamantul P.l. a chemat în judecată pe pârâta Casa Judeţeană de Pensii Botoşani, solicitând obligarea acesteia la modificarea deciziei de recalculare a pensiei nr. 86012 din 15 februarie 2006 şi la eliberarea unei adeverinţe cu salariile, sporurile şi grupa de muncă de care a beneficiat în perioada 20 mai 1965 – 15 aprilie 1996, lucrată la SC Moldova SA Botoşani.
în fapt, reclamantul a arătat că în perioada 22 februarie 1965 – 15 aprilie 1996 a lucrat în baza unor contracte de muncă şi şi-a desfăşurat activitatea în trei schimburi, aşa încât pentru prestată în schimbul de noapte a primit un spor de 25% din salariul de bază lunar, conform legii şi contractelor colective de muncă încheiate la nivel de unitate şi ramură.
De asemenea, că potrivit aceloraşi prevederi normative a beneficiat şi de un spor de toxicitate, în cuantum de 7% din salariul de bază net lunar.
Reclamantul a susţinut şi că activitatea desfăşurată în perioada sus-amintită a fost încadrată în grupa a ll-a de muncă şi că, în decursul anilor, a ajuns până la gradaţiile maxime de salarizare corespunzătoare funcţiilor deţinute şi înscrise în carnetul de muncă, temei în care a beneficiat de sporuri lunare.
în plus, în aceeaşi perioadă a fost ajutor de maistru, maistru şi maistru principal, beneficiind de spor de conducere.
în acelaşi interval de timp, mai arată reclamantul, a acumulat o vechime integrală în muncă de mai bine de 31 de ani, temei în baza căreia a beneficiat de un spor de vechime, începând de la 5% pentru 3 ani vechime în muncă şi ajungând la nivelul maxim de 25% pentru peste 20 ani de vechime în muncă.
în perioada 20 mai 1965 – 6 noiembrie 1965, când a fost elev la şcoala de ajutori de maiştri, reclamantul susţine că a primit un salariu lunar de 920 Iei. De asemenea, că în perioada 15 septembrie 1970 – 25 august 1971 a fost elev la şcoala de maiştri şi a primit un salariu lunar de 152 lei. Cu toate acestea, în mod incorect, intimata a folosit salariu! minim pe economie la stabilirea punctajului mediu anual şi la recalcularea pensiei.
De asemenea, în perioada din petit, reclamantul a plătit contribuţii la pensia suplimentară, de 2% şi respectiv 3% din salariul lunar, motiv pentru care a solicitat recalcularea pensiei în raport şi de punctajul suplimentar astfel cuvenit. în sfârşit, reclamantul a susţinut că, deşi în perioada 3 ianuarie 1995 – 29 septembrie 1995 a
primit lunar indemnizaţie de şomaj, la recalcularea pensiei nu a fost avut în vedere cuantumul acesteia.
în drept, reclamantul şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 156 din Legea nr. 19/2000 coroborate cu Ordinul nr. 687/2006, Ordinul nr. 680/2007, Legea nr. 14/1991, O.U.G. nr. 4/2005 şi Codul de procedură civilă.
Prin completarea la acţiune, reclamantul a solicitat şi obligarea pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Botoşani la eliberarea unei adeverinţe cu salariile, sporurile şi grupa de muncă de care a beneficiat în calitate de salariat la SC Moldova SA.
Această cerere a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 21 din O.U.G. nr. 39/2006 de modificare şi completare a Legii nr. 16/1996 şi pe cele ale Legii nr. 358/2002, în considerarea faptului că pârâta ar fi trebuit să preia arhiva angajatorilor aflaţi în lichidare judiciară.
în dovedire, reclamantul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, depunând în copie: buletinul de identitate, carnetul de muncă şi decizia nr. 86012 din 15 februarie 2006, cu buletinul de calcul aferent, precum şi originalul cuponului de pentru luna aprilie 2008. Totodată, reclamantul a solicitat audierea martorilor P.M., P.l. şi C.D.
Pârâta Casa Judeţeană de Pensii Botoşani a formulat întâmpinare la acţiunea reclamantului, prin care a invocat excepţia de tardivitate a contestaţiei formulată împotriva deciziei nr. 86012 din 15 februarie 2006 faţă de dispoziţiile art. 7 alin. 7 din O.U.G. nr. 4/2005, coroborat cu art. 87 din Legea nr. 19/2000 şi excepţia de prema-turitate a formulării contestaţiei, motivată de nedepunerea dovezilor pentru sporurile solicitate prin acţiune, conform dispoziţiilor art. 7 alin. 3 din O.U.G. nr. 4/2005.
Pârâta a solicitat respingerea acţiunii reclamantului şi ca nefondată, motivat de faptul că pensia acestuia a fost corect stabilită, atât la data acordării în temeiul Legii nr. 3/1977, cât şi în urma recalculării efectuate în baza dispoziţiilor O.U.G. nr. 4/2005 şi H G. nr. 1550/2004, prin decizia din 15 februarie 2006.
Referitor la sporurile indicate în acţiune, pârâta a arătat că stabilirea punctajului mediu anual s-a făcut prin valorificarea înregistrărilor din fişa de pensie.
Astfel: pentru perioada 1965 – 1996 s-au aplicat dispoziţiile art. 164 din Legea nr. 19/2000, utilizându-se la calcul salariile tarifare de încadrare, la care s-a adăugat sporul înregistrat în fişa de pensie, la dosar nefiind depus carnetul de muncă sau alte adeverinţe.
Pentru perioada 1 martie 1970 – 1 aprilie 1992 a fost valorificat sporul de vechime aşa cum prevede art. 164 alin. 3 din lege. Conform art. 175 din Legea nr. 19/2000, pentru perioada în care contestatorul a virat contribuţie la fondul pentru pensia suplimentară s-a acordat un punctaj suplimentar, aşa cum rezultă din buletinul de calcul.
Perioada 3 ianuarie 1995 – 29 septembrie 1995, cât reclamantul a fost în şomaj, a fost valorificată la stabilirea punctajului anual, aşa cum prevede art. 163 din lege, reprezentând perioadă asimilată, care a constituit vechime în muncă utilă la pensie considerată în condiţiile legii până la intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000.
Deoarece există perioade în care în fişa de pensie nu este trecut salariul tarifar de încadrare, s-au aplicat dispoziţiile art. 7 alin. 2 din H.G. nr. 1550/2004.
Referitor la valorificarea stagiului de cotizare realizat în grupa a doua de muncă, se poate constata din buletinul de calcul şi decizia de pensie că s-a recunoscut această perioadă de 25 de ani 6 luni şi 14 zile, acordându-se un spor aferent de 6 ani şi 3 luni, acesta fiind motivul pentru care reclamantul a beneficiat de pensia pentru
limită de vârstă la împlinirea vârstei de 54 de ani, cu reducerea vârstei standard de pensionare.
în dovedirea apărărilor formulate pârâta a depus, în copie, următoarele înscrisuri: decizia nr. 86012 din 15 februarie 2006 cu calculul punctajelor anuale, buletinul de calcul şi tabelele cu date privitoare la activitatea în muncă şi fişa de pensie a reclamantului.
Prin sentinţa civilă nr. 856 din 23 iunie 2009, Tribunalul Botoşani – Secţia civilă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Casei Judeţene de Pensii Botoşani cu privire la capătul de cerere de obligare la eliberarea adeverinţei privind salariile şi, în consecinţă, a respins acest capăt de cerere.
Totodată, a admis în parte cererea reclamantului P.I., de modificare a deciziei nr. 86012 din 15 februarie 2006, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Botoşani, în sensul luării în considerare la stabilirea pensiei a indemnizaţiei de şomaj pentru perioada 3 ianuarie 1995-29 septembrie 1995.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, potrivit art. 34 alin. 5 şi art. 40 alin. 2 lit. h) C. mun., cât şi art. 4 alin. 3 din O.U.G. nr. 4/2005, obligaţia legală a eliberării adeverinţelor cu privire la sporurile, indemnizaţiile şi majorările de retribuţii tarifare de care a beneficiat salariatul revine angajatorilor, ci nu Casei Judeţene de Pensii Botoşani, astfel că aceasta din urmă nu justifică calitatea procesuală pasivă faţă de cererea de eliberare a adeverinţei privind salariile.
Referitor la cererea de modificare a deciziei de recalculare a pensiei nr. 86012 din 15 februarie 2006, s-a reţinut că, potrivit art. 7 din O.U.G. nr. 4/2005, decizia de recalculare a pensiei întocmită în baza prevederilor acestei ordonanţe „poate fi modificată la cerere, în baza actelor doveditoare prezentate de pensionar, întocmite conform prevederilor legale, din care rezultă alte date şi elemente decât cele utilizate la recalculare, referitoare la drepturi cu caracter salarial care conform Legii nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare, se au în vedere la stabilirea punctajului mediu anual sau la stagii de cotizare realizate până la data de 1 aprilie 2001.”
în cauză, pentru modificarea deciziei din 15 februarie 2006, reclamantul nu a depus actele doveditoare cerute de art. 7 alin. 3 din O.U.G. nr. 4/2005, susţinând -aspect confirmat de răspunsurile lichidatorilor judiciari – că angajatorul a fost desfiinţat şi că instituţia prevăzută de Legea nr. 16/1996 nu a preluat documentele cu valoare practică ale angajatorului, astfel că nu este dată culpa reclamantului pentru neob-ţinerea adeverinţei, iar în consecinţă, excepţia de prematuritate a formulării cererii de modificare a deciziei este neîntemeiată.
Cât priveşte recalcularea pensiei, reţine instanţa de fond că, reclamantul nu a predat alte date şi elemente decât cele utilizate la recalcularea pensiei prin decizia din 15 februarie 2006, respectiv că ar fi beneficiat de spor pentru munca de noapte, de toxicitate, spor pentru grupa a ll-a de muncă, spor pentru gradaţiile corespunzătoare funcţiilor deţinute şi spor de conducere.
Potrivit menţiunilor din carnetul de muncă şi fişa de pensie ale reclamantului, acesta a lucrat o perioadă de 25 ani 6 luni şi 14 zile în grupa a ll-a de muncă. Iar această împrejurare a fost avută în vedere de pârâtă, astfel cum rezultă din buletinul de calcul al deciziei din 15 februarie 2006 (f. 36), precum şi din tabelele privitoare la activitatea în muncă ale deciziei de recalculare a cărei modificare se solicită (f. 37-40 dosar).
Referitor la sporul de vechime, acesta nu a fost înregistrat separat în carnetul de muncă şi fişa de pensie a reclamantului până la data de 1 aprilie 1992, astfel încât, la
stabilirea punctajelor anuale au fost aplicate dispoziţiile art. 164 alin. 3 lit. a) din Legea nr. 19/2000, fiind luat în considerare pentru perioada 1 martie 1970 – 1 aprilie 1992 sporul de vechime prevăzut de acest text de lege. Ulterior, salariul reclamantului a fost înscris în carnetul său de muncă şi fişa de pensie, sub formă de fracţie, astfel încât la stabilirea punctajului mediu anual a fost luat în calcul numărătorul fracţiei, care reprezenta salariul tarifar de încadrare plus sporurile cu caracter permanent.
De asemenea, din buletinul de calcul – rubrica „alte sporuri” – rezultă că au fost luate în considerare la recalcularea pensiei reclamantului sporurile de care a beneficiat în perioada 1 octombrie 1990 – 1 ianuarie 1994 (f. 38-39), aşa cum sunt înscrise în carnetul său de muncă şi fişa de pensie.
Referitor la perioada 20 mai 1965 – 6 noiembrie 1965, reclamantul pretinde că a fost elev la şcoala de ajutor de maiştri şi a primit un salariu lunar de 920 lei. întrucât însă, nu a dovedit cuantumul pretins, iar în carnetul său de muncă există menţiunea unui salariu lunar de 785 lei (f. 18 dosar), pretenţia reclamantului de recalculare a pensiei prin luarea în calcul a salariului lunar de 920 lei pentru această perioadă, este neîntemeiată.
De asemenea, pentru perioada 15 septembrie 1970 – 25 august 1971, când a fost elev la şcoala de maiştri, reclamantul solicită luarea în calcul a unui salariu lunar de 152 lei, fără a dovedi acest cuantum.
Din carnetul de muncă al reclamantului rezultă că în perioada 15 septembrie 1970- 1 iulie 1971 a fost la şcoala de maiştri, însă nu au fost înscrise veniturile realizate în acest interval de timp. Drept urmare, în mod corect intimata a luat în calcul pentru această perioadă salariul minim pe economie, conform dispoziţiilor art. 161 alin.
2 din Legea nr. 19/2000, reclamantul neprezentând acte doveditoare pentru drepturile salariale pretinse.
Cât priveşte perioada 1 iulie 1971 – 25 august 1971, din carnetul de muncă şi fişa de pensie rezultă că reclamantul a lucrat efectiv în producţie, primind salariile de 1408 lei, de la 1 iulie 1971, şi de 1479 lei, de la 1 august 1971, or, aceste salarii (mai mari decât cele pretinse de reclamant) sunt cele care au fost luat în calcul în mod corect de către intimată.
Conform calculului punctajului suplimentar şi buletinului de calcul (f. 35 şi 36), reclamantul a contribuit la Fondul pentru pensia suplimentară cu 2% şi 3% şi, în funcţie de această contribuţie, a beneficiat de o creştere a punctajului conform art. 165 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, respectiv de un punctaj suplimentar de 4,77739 puncte.
Pentru perioada în care reclamantul a beneficiat de indemnizaţie de şomaj, pârâta a luat în considerare salariile minime pe economie conform dispoziţiilor art. 163 din Legea nr. 19/2000, deşi din analiza tabelelor cu datele şi elementele care au condus la determinarea punctajului mediu anual nu rezultă a fi fost înscrisă nicio sumă contributivă.
Potrivit art. 160 alin. I din Legea nr. 19/2000, „vechimea în muncă recunoscută pentru stabilirea pensiilor până la intrarea în vigoare a prezentei legi constituie stagiul de cotizare”, iar art. 15 din Legea nr. 1/1991 stipulează că perioada pentru care o persoană este îndreptăţită să primească ajutor de şomaj constituie vechime în muncă şi în aceeaşi unitate.”
Astfel, nu sunt aplicabile în speţă dispoziţiile art. 163 alin. I şi 3 din Legea nr. 19/2000, întrucât perioada de şomaj nu este enumerată printre situaţiile prev. de art. 38 sau pct. A II 41 din Ordonanţa nr. 340/2001.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Casa Judeţeană de Pensii Botoşani, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Dezvoltând motivele de recurs, a arătat în esenţă că, prin sentinţa recurată, instanţa de fond în mod eronat a obligat Casa Judeţeană de Pensii ca la calculul punctajului anual, pentru perioadele de şomaj ale intimatului, să ia în considerare dispoziţiile art. 78 din Legea nr. 19/2000, întrucât, conform art. 164 din Legea nr. 19/2000, pentru perioada anterioară datei de 1 aprilie 2001, la calculul punctajului anual pentru perioadele de şomaj se iau în considerare salariile minime pe economie.
Analizând hotărârea recurată prin prisma actelor şi lucrărilor dosarului, precum şi în limita motivelor invocate în recurs, ce vizează dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. pr. civ., Curtea constată întemeiat recursul.
Astfel, Legea nr. 19/2000 are în vedere la calculul punctajului mediu anual două perioade: cea de dinaintea intrării în vigoare a legii, adică 1 aprilie 2001, şi cea ulterioară.
Dispoziţiile art. 164 din Legea nr. 19/2000 evidenţiază modul de calcul al punctajului pentru perioadele anterior intrării în vigoare a legii, deci înainte de 1 aprilie 2001, iar cele ale art. 78 alin. I fac trimitere la modul de calcul al punctajului pentru perioadele ulterioare intrării în vigoare a legii, deci după 1 aprilie 2001.
Anterior Legii nr. 19/2000, în vigoare a fost Legea nr. 3/1977, în baza căreia s-a stabilit pensia iniţială a contestatorulul.
Aşadar, în speţă, sunt aplicabile dispoziţiile art. 163 alin. I din Legea nr. 19/2000, care fac referire la perioadele asimilate care au constituit vechime în muncă utilă la pensie până la data apariţiei Legii nr. 19/2000, aplicându-se în mod corespunzător numai pentru aceste perioade, în sensul că la determinarea punctajului mediu anual se utilizează pentru perioadele de şomaj efectuate înainte de 1 aprilie 2001, salariul minim pe economie din perioada respectivă.
Drept urmare, în mod eronat instanţa de fond a obligat Casa Judeţeană de Pensii Botoşani să ia în considerare la stabilirea pensiei indemnizaţia de şomaj pentru perioada 3 ianuarie 1995 – 29 septembrie 1995.
Faţă de cele ce preced, în temeiul art. 304 pct. 9 C. pr. civ. raportat la art. 312 alin. 3 C. pr. civ., Curtea a admis recursul şi a modificat sentinţa recurată în sensul că a respins cererea reclamantului de a se lua în considerare la calculul punctajului anual indemnizaţiile de şomaj aferente perioadei 3 ianuarie 1995 – 29 septembrie 1995.
