Indemnizaţia de şomaj a devenit un necuvenit, motivat de faptul că prin anularea deciziei de desfacere a contractului individual de muncă, reclamanta a fost repusă în situaţia anterioară, a redobândit calitatea de salariat şi a devenit persoană asigurată în sistemul asigurărilor sociale. Potrivit art. 5 pct. IV lit. c) din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, are calitatea de şomer persoana care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii: nu are loc de muncă, nu realizează venituri sau realizează din activităţi autorizate potrivit legii venituri mai mici decât valoarea indicatorului social de referinţă al asigurărilor pentru şomaj şi stimulării ocupării forţei de muncă în vigoare.
Despăgubirile primite de reclamantă în baza art. 78 alin. (2) C.muncii reprezintă în esenţă salarii indexate majorate şi reactualizate cu celelalte drepturi din care se reţin contribuţiile de asigurări sociale.
Conform prevederilor art. 47 alin. (1) din Legea nr. 76/2002, sumele acordate în mod necuvenit din bugetul asigurărilor pentru şomaj, precum şi orice debite constituite la bugetul asigurărilor de şomaj, altele decât cele provenite din contribuţii, se recuperează pe baza deciziilor emise de agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă sau, după caz, de centrele regionale de formare profesională a adulţilor care constituie titluri executorii.
Secţia civilă, pentru cauze cu minori şi de familie, precum şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, Decizia nr. 360 din 30 noiembrie 2010
Prin cererea adresată acestei Tribunalului Tulcea, înregistrată sub nr. 2734/88/2009, M.M. a formulat contestație împotriva dispoziției nr. 9754/01.10.2009, emisă de A.J.O.F.M., solicitând anularea acestei dispoziții și obligarea intimatei la restituirea sumelor reținute în baza acesteia. în motivarea cererii, contestatoarea a arătat că a fost salariata Clubului Sportiv Municipal ,,D.” Tulcea și i s-a desfăcut contractul individual de muncă, acționând în instanță această unitate, iar prin decizia civilă nr. 378/CM/2009 a Curții de Apel Constanța s-a dispus reintegrarea sa pe postul anterior deținut, reintregrare care s-a produs în mod efectiv la data de 14.09.2009, în baza deciziei nr. 1282, emisă de către conducerea CSM „D.” Tulcea, la data de 7.09.2009. A menționat contestatoarea că în perioada concedierii a beneficiat de ajutorul de șomaj legal, iar la data de 1.10.2009 A.J.O.F.M. Tulcea a emis dispoziția de imputare nr. 9754, motivând în mod greșit că ar fi fost reintegrată în muncă la data de 1.08.2008 și că astfel ar fi încălcat Legea nr. 76/2002, în sensul că, în perioada când a beneficiat de ajutor de șomaj, ar fi realizat concomitent venituri din salarii.
în apărare, a formulat întâmpinare intimata, prin care a invocat excepția nerespectării procedurii plângerii prealabile, întrucât acțiunea ar fi fost introdusă mai înainte de a primi răspunsul la plângerea prealabilă, fără respectarea prevederilor art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ. Pe fondul cauzei, intimata a arătat că la data de 20.09.2009, CSM „D.” Tulcea i-a înaintat decizia nr. 9619 prin care a luat la cunoștință cu privire la faptul că, în executarea deciziei civile nr. 372/C.M./18.06.2009, rămasă irevocabilă, s-a dispus anularea deciziei de concediere nr. 1393/09.07.2008, a contestatoarei și care a stat la baza acordării indemnizației de șomaj către aceasta. Totodată, au fost depuse la A.J.O.F.M. Tulcea și declarații privind evidența nominală a asiguraților și a obligațiilor de plată la bugetul asigurărilor pentru șomaj, pentru perioada 1.08.2008 – 30.10.2009, din care rezultă faptul potrivit căruia contestatoarea a realizat venituri în perioada în care a beneficiat de indemnizație de șomaj. Astfel, intimata a menționat că indemnizația de șomaj a devenit necuvenită motivat de faptul că din stagiul de cotizare al contestatoarei s-a constatat că aceasta a realizat venituri din salarii în perioada în care a beneficiat de indemnizație de șomaj, fapt ce contravine prevederilor art. 5 pct. IV lit. c) din Legea nr. 76/2002, privind sistemul asigurărilor de șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, actualizată. A menționat intimata că despăgubirile egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatoarea în perioada cuprinsă între data concedierii și data reintegrării în funcție de care face vorbire decizia civilă nr. 372/C.M./18.06.2009, rămasă irevocabilă, nu sunt de natura unor despăgubiri morale, ci reprezintă, în esență, restabilirea situației anterioare desfacerii contractului de muncă, reconstituirea vechimii în muncă și a drepturilor adiacente. S-a învederat că, potrivit art. 47 alin. (1) din Legea nr. 76/2002, cu modificările ulterioare, sumele acordate în mod necuvenit din bugetul asigurărilor pentru șomaj se recuperează pe baza deciziilor emise de agențiile pentru ocuparea forței de muncă, care constituie titluri executorii.
Prin sentința civilă nr. 98/20.01.2010 Tribunalul Tulcea a respins excepția de neîndeplinire a procedurii prealabile ca nefondată. A respins în totalitate contestația formulată de reclamanta M.M. în contradictoriu cu pârâta Agenția Județeană pentru ocuparea Forței de Muncă Tulcea. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Contestația de față a fost întemeiată pe prevederile Legii nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor de șomaj, care prevede la art. 119 alin. (2) că litigiile privind stabilirea și plata indemnizației de șomaj se soluționează în regim de urgență, potrivit normelor procedurale prevăzute pentru conflictele de drepturi, chiar dacă prin lege specială se prevede altfel.
S-a reținut că, în ceea ce o privește pe contestatoare, aceasta a beneficiat de indemnizația de șomaj prevăzută de legea mai sus menționată tocmai datorită faptului că, anterior dobândirii statului de șomer, a avut calitatea de salariat al CSM ,,D.” Tulcea, astfel că izvorul dreptului acesteia la indemnizația de șomaj a decurs din calitatea sa anterioară de salariat disponibilizat conform prevederilor art. 65 C.muncii . în speță, nu se poate face vorbire despre aplicabilitatea prevederilor art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, în condițiile în care litigiul de față poartă asupra indemnizației de șomaj, respectiv asupra restituirii unei sume de bani reprezentând indemnizație de șomaj, despre care intimata susține că ar fi fost încasată în mod necuvenit de către contestatoare, indemnizație de care aceasta nu ar fi putut beneficia de altfel dacă, anterior, nu ar fi avut calitatea de salariat al cărui contract a încetat, conform art. 65 C.muncii și care i-a permis să dobândească statutul de șomer, astfel că aplicabilitate va avea Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor de șomaj și care nu prevede obligativitatea îndeplinirii procedurii plângerii prealabile.
Față de aceste considerente, reținând și prevederile legale sus citate, instanța apreciat că, în speță, nu se face aplicarea prevederilor art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ și a respins excepția nerespectării procedurii prealabile, ca nefondată. Pe fondul cauzei s-a reținut că, așa după cum rezultă din mențiunile efectuate în carnetul de muncă al contestatoarei, aceasta a beneficiat de indemnizație de șomaj începând cu data de 1.08.2008 și până la data de 31.08.2009, conform adresei nr. 12199/11.12.2009 emisă de A.J.O.F.M. Tulcea, ca urmare a încetării raporturilor de muncă în baza art. 65 C.muncii , conform deciziei nr. 1393/09.07.2008 emisă de CSM ,,D.” Tulcea și care a fost anulată prin decizia civilă nr. 372/CM/18.06.2009 a Curții de Apel Constanța, irevocabilă.
Sentința sus-menționată a dispus cu privire la reintegrarea contestatoarei pe postul deținut anterior, precum și cu privire la plata despăgubirilor egale cu salariile indexare majorate și reactualizate, precum și a celorlalte drepturi de care a beneficiat contestatoarea, de la data concedierii și până la data reintegrării sale în funcție.
Prin decizia nr. 1282/07.09.2009, CSM „D.” Tulcea a dispus ca, începând cu data de 14.09.2009, contestatoarea să fie reintegrată pe postul deținut anterior concedierii, respectiv pe postul de muncitor calificat I – bucătar cu un salariu de 750 lei. De asemenea, CSM „D.” Tulcea a dispus la plata către contestatoare a despăgubirilor egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate cu rata inflației, în sensul în care a și dispus instanța de altfel, prin decizia civilă nr. 372/C.M./2009, irevocabilă.
Nu a fost reținută susținerea contestatoarei potrivit căreia veniturile realizate în perioada mai sus menționată nu reprezintă salarii, ci ,,despăgubiri egale cu salariile”, acordate potrivit art. 78 alin. (1) C.muncii , motivat de acea că legiuitorul a înțeles să acorde aceste despăgubiri egale cu salariile salariatului concediat de unitate în mod netemeinic sau nelegal, tocmai pentru a acoperi prejudiciul produs acestuia, prin neacordarea salariilor de care ar fi beneficiat dacă unitatea nu ar fi luat o asemenea măsură netemeinică sau nelegală, astfel că ele au toate caracteristicile specifice drepturilor salariale.
în acest context, s-a apreciat că indemnizația de șomaj a devenit necuvenită pentru contestatoare, avându-se că în vedere că în stagiul său de cotizare s-a constatat că aceasta a realizat venituri din salarii (despăgubiri egale cu salariile) în perioada în care a beneficiat de indemnizație de șomaj. Or, conform prevederilor art. 5 pct. IV lit. c) din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, actualizată: „șomer – persoana care îndeplinește cumulativ următoarele condiții: (…) c) nu are loc de muncă, nu realizează venituri sau realizează, din activități autorizate potrivit legii, venituri mai mici decât valoarea indicatorului social de referință al asigurărilor pentru șomaj și stimulării ocupării forței de muncă, în vigoare”.
Conform prevederilor art. 47 alin. (1) din Legea nr. 76/2002, cu modificările ulterioare, sumele acordate în mod necuvenit din bugetul asigurărilor pentru șomaj, precum și orice debite constituite la bugetul asigurărilor de șomaj, altele decât cele provenite din contribuții, se recuperează pe baza deciziilor emise de agențiile pentru ocuparea forței de muncă sau, după caz, de centrele regionale de formare profesională a adulților, care constituie titluri executorii. Astfel, intimata A.J.O.F.M. Tulcea a emis dispoziția de imputare nr. 9754/01.10.2009, prin care s-a dispus, având în vedere referatul nr. 9753/01.10.2009, imputarea sumei de 6.358 lei, în sarcina contestatoarei, suma reprezentând indemnizație de șomaj acordată necuvenit pentru perioada: 1.08.2008 – 31.08.2009.
Având în vedere că a fost respins ca nefondat capătul de cerere privind anularea dispoziției de imputare nr. 9754/01.10.2009, emisă de intimată, menținând ca temeinică și legală această decizie, instanța a respins ca nefondat și capătul de cerere privind restituirea sumelor reținute în baza respectivei decizii de imputare.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatoarea M.M., criticând-o sub următoarele aspecte: în mod greșit instanța de fond a apreciat că a beneficiat necuvenit de indemnizația de șomaj deoarece, din toate documentele depuse la dosarul cauzei rezultă foarte clar că se afla în situația prevăzută de art. 17 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor de șomaj, mai exact i-au încetat raporturile de muncă din motive neimputabile și întrunea toate condițiile prevăzute de art. 5 pct. IV lit. c) din aceeași lege. împrejurarea că, ulterior, la mai bine de un an de la data concedierii, ca urmare a deciziei civile nr. 378/CM/18.06.2009 a fost reîncadrată în funcția deținută anterior în cadrul Clubului Sportiv Municipal „D” Tulcea nu poate avea efecte în sensul obligării sale la restituirea sumelor primite cu titlu de ajutor de șomaj deoarece:
1. la data intrării în șomaj îndeplinea condițiile impuse de lege;
2. pe toată perioada în care a beneficiat de acest ajutor nu a avut și alte venituri așa cum în mod greșit se menționează în decizia de imputare.
Cât privește suma primită de la angajator, recurenta precizează că aceasta nu reprezintă salarii aferente perioadei în care a fost concediată și nici nu poate reprezenta așa ceva pentru că salariul este definit de art. 154 alin. (1) C.muncii ca fiind „contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă”, iar în perioada de referință nu a prestat muncă în cadrul CSM „D.” și nu a avut contract de muncă. Această sumă reprezintă o despăgubire egală cu salariile la care ar fi îndreptățită în acea perioadă în condițiile în care nu i s-ar fi desfăcut abuziv contractul de muncă, despăgubire prevăzută de art. 78 alin. (1) C.muncii . Faptul că instanța a apreciat decizia de concediere ca fiind nelegală, că prin aplicarea acestea a suferit un prejudiciu și că acest prejudiciu trebuie acoperit prin acordarea unei despăgubiri nu poate echivala cu o schimbare retroactivă a situație sale juridice în raport cu sistemul asigurărilor de șomaj. Dimpotrivă, decizia instanței vine să demonstreze o dată în plus că în perioada de referință a fost lipsită de loc de muncă și de veniturile salariale aferente.
Analizând sentința recurată din prisma criticilor formulate Curtea a respins recursul pentru următoarele considerente:
Prin decizia de imputare nr. 9754/01.10.2009 emisă de A.J.O.F.M. Tulcea s-a imputat reclamantei M.M. suma de 6.358 lei reprezentând indemnizație de șomaj acordată necuvenit pentru perioada 1.08.2008 – 31.08.2009. Reclamanta a beneficiat de indemnizația de șomaj întrucât prin decizia nr. 1393/09.07.2008 emisă de conducerea CSM „D.” Tulcea i s-a desfăcut contractul individual de muncă în temeiul art. 65 C.muncii începând cu 31.07.2008.
Prin decizia civilă nr. 378/CM/18.06.2009 pronunțată de Curtea de Apel Constanța s-a dispus anularea deciziei nr. 1393/09.07.2008, reintegrarea contestatoarei în funcția anterior deținută și obligarea intimatei către contestatoare la plata despăgubirilor egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate cu rata inflației corespunzătoare perioadei cuprinse între data concedierii și data reintegrării în funcție.
Prin decizia nr. 1282/07.09.2009 emisă de Clubul Sportiv Municipal „D.” Tulcea, s-a dispus în baza deciziei civile nr. 378/CM/18.06.2009 a Curții de Apel Constanța reintegrarea reclamantei pe postul deținut anterior și plata salariilor restante aferente perioadei 1.08.2008 – 14.09.2009. Reclamanta a recunoscut, prin precizările depuse la data de 19.01.2010, că a beneficiat de despăgubirile egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate cu rata inflației.
Indemnizația de șomaj a devenit un venit necuvenit, motivat de faptul că prin anularea deciziei de desfacere a contractului individual de muncă, reclamanta a fost repusă în situația anterioară, a redobândit calitatea de salariat și a devenit persoană asigurată în sistemul asigurărilor sociale.
Potrivit art. 5 pct. IV lit. c) din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, are calitatea de șomer persoana care îndeplinește cumulativ următoarele condiții: nu are loc de muncă, nu realizează venituri sau realizează din activități autorizate potrivit legii venituri mai mici decât valoarea indicatorului social de referință al asigurărilor pentru șomaj și stimulării ocupării forței de muncă în vigoare.
Despăgubirile primite de reclamantă în baza art. 78 alin. (2) C.muncii reprezintă, în esență, salarii indexate majorate și reactualizate cu celelalte drepturi din care se rețin contribuțiile de asigurări sociale.
Conform prevederilor art. 47 alin. (1) din Legea nr. 76/2002, sumele acordate în mod necuvenit din bugetul asigurărilor pentru șomaj, precum și orice debite constituite la bugetul asigurărilor de șomaj, altele decât cele provenite din contribuții, se recuperează pe baza deciziilor emise de agențiile pentru ocuparea forței de muncă sau, după caz, de centrele regionale de formare profesională a adulților care constituie titluri executorii.
în consecință, în mod corect, A.J.O.F.M. Tulcea a emis dispoziția de imputare nr. 9754/01.10.2009 prin care s-a dispus imputarea sumei de 6.358 lei în sarcina reclamantei, sumă reprezentând indemnizație de șomaj acordată necuvenit pentru perioada 1.08.2008 – 31.08.2009.
Pentru considerentele arătate mai sus, potrivit art. 312 C.proc.civ., Curtea a respins recursul ca nefondat.
(Judecător Jelena Zalman)
