Prin Sentinţa civilă nr. 10869 din 9 oct. 2008, a Judecătoriei Cluj-Napoca s-a respins acţiunea formulata de reclamantul C.L., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul local al mun. Cluj-Napoca, ca formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
S-a admis în parte cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenienta SC M.I.R. SRL, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul local al mun. Cluj-Napoca.
S-a admis cererea de intervenţie în interes accesoriu formulată de intervenientul R.M., in favoarea pârâtului Consiliul local al mun. Cluj-Napoca.
S-a dispus rectificarea cărţii funciare nr. 3626 Cluj-Napoca, prin înscrierea situaţiei reale a imobilului – teren şi construcţie, potrivit expertizelor tehnice judiciare întocmite de experţii judiciari ing. G.T. şi ing. T.M., varianta a II-a, astfel:
La foaia A sub. A+l la nr. top 9011 se va menţiona la rubrica „descriere imobil” Construcţie S+D+P pe fundaţii din piatră, pereţi din piatră şi cărămidă, planşeu din boltişoare de cărămidă peste subsol, şarpanta din lemn peste parter cu 2 apartamente având ca părţi indivize comune: fundaţiile, faţadele, acoperişul, branşamentele de apa-canal, gaz electricitate şi teren în str. S. nr. 5 în suprafaţă de 280 mp.”
S-a dispus sistarea stării de indiviziune asupra imobilului înscris in CF nr. 3626 Cluj-Napoca, cu nr. top 9011, potrivit variantei a II – a din expertiza întocmită de expert ing. G.T., după cum urmează:
– nr. top. nou 9011/1, Construcţie S+D+P pe fundaţii din piatră, pereţi din piatră şi cărămidă, planşeu din boltişoare de cărămidă peste subsol, şarpanta din lemn peste parter cu 2 apartamente având ca părţi indivize comune: fundaţiile, faţadele, acoperişul, branşamentele de apa-canal, gaz electricitate şi teren în str. S. nr. 5 in suprafaţă de 114 mp; în favoarea Statului Român cota de 58/192 parte construcţie , adică 30, 21% şi 67/192 parte din teren , adică 40/114 parte şi SC M.I.R. SRL, cota de 134/192 parte din construcţie , adică 67,79 % şi 125/192 parte din teren, adică 74/ 114 parte.
– nr. tcp. nou 9011/1/1 – apartamentul nr. 1 compus din : – la subsol: 3 încăperi pentru pivniţa; -la demisol; hol, sas, WC, cu suprafaţa utilă de 69, 90 mp, care se atribuie în natură în favoarea Statului Român, cu titlu de drept „ prin partaj”şi
– nr. tcp nou 9011/1/II – apartamentul nr. 2 compus din : – la parter: 2 camere, bucătărie, baie, debara, antreu, terasă cu suprafaţa utilă de 86,15 mp., care se atribuie în natură în favoarea SC M.I.R. SRL, cu titlu de drept „ prin partaj”
-nr. top nou 9011/2, teren în str. S. nr. 5 în suprafaţă de 58 mp; care se atribuie în natură în favoarea Statului Român, cu titlu de drept „ prin partaj” şi
– nr. top nou 9011/3, teren în str. S. nr. 5 în suprafaţă de 108 mp.; care se atribuie în natură în favoarea SC M.I.R. SRL, cu titlu de drept „prin partaj”.
S-a dispus înscrierea în CF, potrivit variantei a II- a din expertiza întocmită de expert ing. G.T., după cum urmează:
– nr. top. nou 9011/1, Construcţie S+D+P pe fundaţii din piatră, pereţi din piatră şi cărămidă, planşeu din boltişoare de cărămidă peste subsol, şarpanta din lemn peste parter cu 2 apartamente având ca părţi indivize comune: fundaţiile, faţadele, acoperişul, branşamentele de apa-canal, gaz electricitate şi teren în str. S. nr. 5 in suprafaţă de 114 mp; care se înscrie în vechea carte funciară (CF nr. 3626 Cluj-Napoca), în favoarea STATULUI ROMÂN cota de 58/192 parte construcţie, adică 30, 21% şi 67/192 parte din teren, adică 40/114 parte şi SC M.I.R. SRL, cota de 134/192 parte din construcţie, adică 67, 79 % şi 125/192 parte din teren adică 74/114 parte.
– nr. top. nou 9011/1/1 – apartamentul nr. 1 compus din: la subsol:3 încăperi pentru pivniţa; -la demisol: hol» sas, WC, cu suprafaţa utilă de 69, 90 mp, care se atribuie în natură în favoarea Statului Român, cu titlu de drept „ prin partaj şi nr. top nou 9011/1/II – apartamentul nr. 2 compus din:la parter: 2 camere, bucătărie, baie, debara, antreu, terasă cu suprafaţa utilă de 86,15 mp., care se atribuie în natură în favoarea SC M.I.R. SRL, cu titlu de drept „ prin partaj”.
– nr. top nou 9011/2, teren în str. S. nr. 5 în suprafaţă de 58 mp; care se atribuie în natură în favoarea Statului Român, cu titlu de drept „ prin partaj”şi nr. top nou 9011/3, teren în str. S. nr. 5 în suprafaţă de 108 mp.;care se atribuie in natură în favoarea SC M.I.R. SRL, cu titlu de drept „prin partaj”.
A fost obligată intervenienta SC M.I.R. SRL să plătească în favoarea pârâtului STATUL ROMAN prin Consiliul local al mun. Cluj-Napoca, suma de 17.196 lei, sulta egalizatoare in urma partajului, potrivit expertizei privind evaluarea construcţiei, întocmite şi completate de expert ing. T.M., varianta a II-a.
S-a respins cererea intervenientei SC M.I.R. SRL cu privire la constatarea unui partaj de folosinţă.
S-a dispus compensarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunţa în acest sens, judecătoria a reţinut următoarele:
Potrivit expertizei tehnice efectuată de expert judiciar ing. T.M., imobilul in litigiu este înscris in CF 3626 Guj-Napoca cu nr. top 9011 şi o suprafaţa de 88 stjp (317 mp), fiind descrisă şi „ casă din cărămidă acoperită cu tinichea, cu 4 camere şi pivniţă, casă din cărămidă acoperită cu ţiglă, cu 2 camere, 1 bucătărie, dependinţe şi curte, în str. M. nr. 9″, iar tabulari sunt : SC M.I.R. asupra 125/192 + 9/192 parte^din construcţie (69, 79% parte din construcţie) şi 125/192 (65, 10% parte din teren); Statul Roman asupra a 58/192 + 9/192 parte din teren (34, 90 % parte din teren) şi 58/192 (29/96) parte din construcţie 30,21 % parte din construcţie( f. 66- 86 şi 109). Expertul T.M. a precizat că din cele 2 clădiri înscrise in CF al doilea corp a fost demolat de mai mulţi ani, iar construcţia se compune in prezent din clădire la parter: 2 camere, 1 bucătărie (folosite ca birouri), 1 debara, 1 antreu, 1 baie, terasă; iar la subsol : 3 încăperi pentru pivniţa, 1 hol, 1 sas, 1 wc, (holul, sas-ul şi w.c-ul fiind situate sub terasa de la nivelul parterului), adică o construcţie S+D+P, pe fundaţii din piatră, pereţi din piatră şi cărămidă, planşeu din boltişoare de cărămidă peste subsol, şarpanta şi planşeu din lemn peste parter cu 2 apartamente având ca părţi indivize comune: fundaţiile, faţadele, acoperişul, branşamentele de apa-canal, gaz electricitate şi teren în str. S. nr. 5, evaluând construcţia Ia un total de 278.698 lei.
În conformitate cu disp. art. 728 nimeni nu este obligat să rămână în indiviziune. Pentru sistarea stării de indiviziune, expertul a arătat că această construcţie este partajabilă in natură, în două unităţi, astfel: apartamentul nr. 1 compus din : – la subsol: 3 încăperi pentru pivniţa; – la demisol: hol, sas, WC, cu suprafaţa utilă de 69, 90 mp, cota din părţile indivize comune 44, 80/100 -parte, evaluat la 69.718 lei, care să se atribuie în natură în favoarea Statului Român, cu titlu de drept „ prin partaj” şi să fie înscris cu nr. top nou 9011/1/1 şi apartamentul nr. 2 compus din: – la parter 2 camere, bucătărie, baie, debara, antreu, terasă cu suprafaţa utilă de 86, 15 mp., cota din părţile indivize comune 55,20/100 -parte, evaluat la 217.980 lei, care se atribuie în natură în favoarea SC M.I.R. SRL, cu titlu de drept „prin partaj” şi să fie înscris cu nr. top.nou 9011/l/II.
Având în vedere că imobilul este partajabil în natură, instanţa a apreciat că această varianta din expertiza efectuată de ing. T.M. este întemeiată, raportat la disp. art. 6735 alin. 2 şi 67310 Cod procedura civila ce fac referire la împărţeala în natură.
Potrivit expertizei efectuată de expert tehnic judiciar G.T. se propun două variante de ieşire din indiviziune cu privire la teren: I-a variantă in care SC M.I.R. SRL îi revin 269 mp, iar Statului Român ii revin 48 mp şi o a doua variantă în care experta raportează cotele de proprietate la suprafaţa de 280 mp.
Instanţa a apreciat că a II – a variantă este corectă, având în vedere că la faţa locului, în urma măsurătorilor a rezultat o suprafaţă de 280 mp, în condiţiile în care în CF sunt înscrişi 317 mp. ce nu au fost regăsiţi în realitate. Drept urmare, petitul de rectificare formulat este întemeiat.
Experta G.T. a propus apoi dezmembrarea nr. top 9011 în suprafaţă de 280 mp, după cum urmează:
-nr. top, nou 9011/1 teren şi construcţie în str. Ştefan LudwigRothnr.în suprafaţă de 114 mp; care se înscrie în vechea carte funciară (CF nr. 3626 Cluj-Napoca), în favoarea Statului Român cota de 58/192 parte construcţie, adică 30,21% şi 67/192 parte din teren, adică 40/114 parte şi SC M.I.R. Italo-Romana SRL, cota de 134/192 parte din construcţie, adică 67,79 % şi 125/192 parte din teren, adică 74/114 parte.
-nr. top. nou 9011/1/1 – apartamentul nr. I compus din : – la subsol:3 încăperi pentru pivniţa; -la demisol: hol, sas, WC, cu suprafaţa utilă de 69, 90 mp, care se atribuie în natură în favoarea Statului Român, cu titlu de drept „ prin partaj”şi nr. top nou 9011/1/II – apartamentul nr. 2 compus din:la parter: 2 camere, bucătărie, baie, debara, antreu, terasa cu suprafaţa utilă de 86, 15 mp., care se atribuie în natură în favoarea SC M.I.R. SRL, cu titlu de drept „ prin partaj”;
-nr. top nou 9011/2. teren în str. S. nr. 5 în suprafaţă de 58 mp; care se atribuie in natura în favoarea Statului Român, cu titlu de drept „ prin partaj”şi nr. top nou 9011/3. teren în str. S. nr. 5 în suprafaţă de108 mp.; care se atribuie in natură în favoarea SC M.I.R. SRL,cu titlu de drept „ prin partaj”.
Instanţa a reţinut că partajul în natură a fost apreciat ca fiind posibil de către ambii experţi. Faptul că pe terenul ce cade în lotul Statului Român se află edificată o construcţie din tabla nu poate fi un impediment la partajul în natură atâta vreme cât construcţiile metalice se pot edifica numai în soluţie provizorie şi demontabilă, construcţia nu este înscrisă în CF şi nu s-a putut prezenta autorizaţie de construire.
Având în vedere cele de mai sus, instanţa a respins acţiunea formulata de reclamantul C.L. ca formulată de o persoană fără calitate procesuală activă; a admis în parte cererea de intervenţie in interes propriu formulată de intervenienta SC M.I.R. şi a admis cererea de intervenţie în interes accesoriu formulată de intervenientul R.M. in favoarea pârâtului Consiliul local al mun. Cluj-Napoca.
Prin urmare, baza art. 35 şi urm. din Legea nr. 7/1996 a dispus rectificarea cărţii funciare nr. 3626 Cluj-Napoca, prin înscrierea situaţiei reale a imobilului – teren şi construcţie, potrivit expertizelor tehnice judiciare întocmite de experţii judiciari ing. G.T. şi ing. T.M., varianta a II-a , astfel:
La foaia A sub. A+l la nr. top 9011 s-a menţionat la rubrica „descriere imobil”: „Construcţie S+D+P pe fundaţii din piatră, pereţi din piatră şi cărămidă, planşeu din bolţişoare de cărămidă peste subsol, şarpanta din lemn şi planşeu peste parter cu 2 apartamente având ca părţi indivize comune: fundaţiile, faţadele, acoperişul, branşamentele de apa-canal, gaz electricitate şi teren în str. S. nr. 5 in suprafaţă de 280 mp.”
În baza art. 728 Cod civil şi art. 6735 şi urm. Cod procedură civilă a dispus sistarea stării de indiviziune asupra imobilului înscris in CF nr. 3626 Cluj-Napoca, cu nr. top 9011, potrivit variantei a II – a din expertiza întocmită de expert ing. G.T. completat cu expertiza în construcţii efectuată de expert ing. T.M., după cum urmează:
– nr. top. nou 9011/1, Construcţie S+D+P pe fundaţii din piatră, pereţi din piatră şi; cărămidă, planşeu din bolţisoare de cărămidă peste subsol, şarpanta din lemn peste parter cu 2 apartamente având ca părţi indivize comune: fundaţiile, faţadele, acoperişul, branşamentele de apă-canal, gaz electricitate şi teren în str. S. nr. 5 in suprafaţă de 114 mp; în favoarea Statului Roman cota de 58/192 parte construcţie, adică 30, 21% şi 67/192 parte din teren, adică 40/114 parte şi SC M.I.R. SRL, cota de 134/192 parte din construcţie, adică 67,79 % şi 125/192 parte din teren, adică 74/ 114 parte.
– nr. top. nou 9011/l/1 – apartamentul nr. 1 compus din:
La subsol:3 încăperi pentru pivniţa; -la demisol: hol, sas, WC, cu suprafaţa utilă de 69, 90 mp, care se atribuie în natură în favoarea Statului Român, cu titlu de drept „ prin partaj” şi
– nr. top nou 9011/1/II – apartamentul nr. 2 compus din: – la parter 2 camere, bucătărie, baie, debara, antreu, terasă cu suprafaţa utilă de 86, 15 mp., care se atribuie în natură în favoarea SC M.I.R. SRL, cu titlu de drept „ prin partaj”;
– nr. top nou 9011/2, teren în str. S. nr. 5 în suprafaţă de 58 mp; care se atribuie în natură în favoarea Statului Român, cu titlu de drept „ prin partaj” şi
– nr. top nou 9011/3, teren în str. S. nr. 5 în suprafaţă de 108 mp.; care se atribuie în natură în favoarea SC M.I.R. SRL, cu titlu de drept „ prin partaj”.
In baza disp. art. 20 şi 22 din Legea nr. 7/1996, a dispus înscrierea dreptului de proprietate în CF, potrivit variantei a II- a din expertiza întocmită de expert ing. G.T., după cum urmează:
– nr. top. nou 9011/1, Construcţie S+D+P pe fundaţii din piatră, pereţi din piatră şi cărămidă, planseu din boltisoare de cărămidă peste subsol, şarpanta din lemn peste parter cu 2 apartamente având ca părţi indivize comune: fundaţiile, faţadele, acoperişul, branşamentele de apa-canal, gaz electricitate şi teren în str. S. nr, 5 in suprafaţă de 114 mp; care se înscrie în vechea carte funciară (CF nr. 3626 Cluj-Napoca), în favoarea Statului Român cota de 58/192 parte construcţie, adică 30, 21% şi 67/192 parte din teren, adică 40/114 parte şi SC M.I.R. SRL, cota de 134/192 parte din construcţie, adică 67 79 % şi 125/192 parte din teren adică 74/114 parte.
– nr. top. nou 9011/1/1 – apartamentul nr. 1 compus din: la subsol: 3 încăperi pentru pivniţa; -la demisol: hol, sas, WC, cu suprafaţa utilă de 69, 90 mp, care se atribuie în natură in favoarea Statului Român, cu titlu de drept „prin partaj”şi nr. top nou 9011/1/II – apartamentul nr. 2 compus din: – la parter: 2 camere, bucătărie, baie, debara, antreu, terasă cu suprafaţa utilă de 86, 15 mp., care se atribuie in naturâ în favoarea SC M.I.R. SRL, cu titlu de drept „ prin partaj”.
– nr. top nou 9011/2, teren în str. S. nr. 5 în suprafaţă de 58 mp; care se atribuie în natură în favoarea Statului Roman, cu titlu de drept „ prin partaj şi
– nr. top nou 9011/3, teren în str. S. nr. 5 în suprafaţă de 108 mp.; care se atribuie in natură în favoarea SC M.I.R. SRL, cu titlu de drept „ prin partaj”.
Potrivit expertizei completate efectuată de expert ing. T.M., terenul în suprafaţă de 280 mp este evaluat la 607.040 lei (2168 lei/mp) din care 98 mp au revenit Statului Român (212.464 lei), iar restul de 182 mp au revenit SC M.I.R. SRL (394.576 lei), iar construcţia a fost evaluată la o valoare de 287.698 lei din care ap. 1 a revenit Statului Român (69.718 lei), iar ap. 2 a revenit SC M.I.R. SRL (217.980 lei). Nu au fost luate in calcul cele arătate de expert la coloana „val. teren conf. Varianta II” de la pag. 256 având în vedere ca expertul a calculat sulta in situaţia in care Statului Roman i-ar reveni 114 mp teren, iar SC M.I.R. SRL i-ar reveni 166 mp teren, situaţie care nu a fost reţinută de instanţă.
Date fiind cotele părţilor din CF se poate observa că Statului Român îi corespunde o valoare totală de 298.771 lei ( 211.857 lei pentru 34, 90 % cota teren în 86.914 lei pentru cota de 30, 21 % din construcţie), iar SC M.I.R. Italo-Romană SRL, îi corespunde o valoare totală de 595.967 lei (200.784 lei pentru 69, 79% cota din construcţie şi 395.183 lei pentru cota de 65,10% din teren)
Ca urmare, se poate observa că lotului atribuit efectiv Statului Român îi corespunde o valoare totală de 282.182 lei (98 mp teren=212.464 lei şi ap. 1 = 69.718 lei şi) faţă de valoarea de 298.771 lei corespunzătoare cotelor din CF, iar lotului atribuit SC M.I.R. SRL, îi corespunde o valoare totală de 612.556 lei (182 mp teren= 394.576 lei şi ap. 2 = 217.980 lei), in condiţiile în care potrivit cotelor din CF i-ar corespunde o valoare de 595.967 lei.
Aşadar diferenţa de valoare de 16.589 lei va fi achitată de SC M.I.R. SRL cu titlu de sultă, în favoarea Statului Român.
Cât priveşte solicitarea de intervenienta SC M.I.R. SRL, constatarea existenţei unui partaj de folosinţă impus in anii 1960 de către pârât, prin formarea unui lot nou, rezultat din demolarea unuia dintre corpurile de construcţie şi trecerea unei suprafeţe de aprox. 50-55 mp in spaţiul domeniului public, este neîntemeiată. Experta G.T. a arătat că a transpus conturul parcelei in litigiu conform planului CF ediţia 1941, din care rezultă o suprafaţă de 280 mp, forma parcelei diferind foarte puţin de forma şi poziţia actuală a parcelei, suprafaţa rămânând aceeaşi. Ca urmare, instanţa a respins cererea intervenientei SC M.I.R. SRL cu privire la constatarea unui partaj de folosinţă.
Nu au fost reţinute susţinerile intervenientei SC M.I.R. SRL în sensul unui partaj prin atribuirea întregului imobil în favoarea acesteia cu plata de sultă către pârâtului Consiliul local, raportat la susţinerile acestuia din întâmpinare şi la manifestarea de voinţă a pârâtului care prin HCL nr. 41/2005 la pct. 21 a aprobat vânzarea ap. nr. 1 din imobil către intervenientul R.M.. Mai mult, pârâtul face referiri la o cotă mai mare de proprietate ce i-ar reveni din imobilul in litigiu, însă nu a procedat la sesizarea instanţei îh acest sens.
Văzând disp. art. 276 Cod procedură civilă şi raportat la principiul disponibilităţii ce guvernează procesul civil, instanţa a dispus compensarea cheltuielilor de judecată.
Împotriva Sentinţei civile nr. 10869/2008 a Judecătoriei Cluj-Napoca a declarat apel intervenienta apelantă SC M.I.R. SRL.
Prin decizia civilă nr. 102/A din 16 februarie 2011 pronunţată de Tribunalul Cluj s-a admis apelul formulat de intervenienta SC M.I.R. SA împotriva Sentinţei civile nr. 10869 din 9 oct. 2008, a Judecătoriei Cluj-Napoca care a fost schimbată în parte în sensul că s-a dispus sistarea indiviziunii asupra imobilului în litigiu prin atribuirea acestuia în întregime în favoarea intervenientei, cu obligarea acesteia la plata în favoarea intimatului Statul Român a unei sulte în valoare de 270 285 RON în termen de 4 luni de la data rămânerii definitive a soluţiei.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Pentru a pronunţa această decizie tribunalul a reţinut că din probele dosarului – rapoartele de expertiză efectuate la fondul cauzei – a rezultat că un corp de clădire din cele înscrise în cartea funciară a dispărut de-a lungul timpului şi că suprafaţa de teren s-a redus ca urmare a lărgirii străzilor din zonă.
Pentru a verifica situaţia de fapt a imobilului, tribunalul a dispus în apel efectuarea unui supliment la raportul de expertiză efectuat la fond de către expert G.T., supliment care a urmărit evoluţia suprafeţelor terenului începând cu anul 1933 şi până în prezent.
Cu privire la teren, s-a constatat că, potrivit planului de carte funciară din 1933, terenul în litigiu avea o suprafaţă de 317 m.p. atât cât este înscris în cartea funciară şi în prezent.
Cu privire la construcţiile înscrise în cartea funciară, s-a constatat că în prezent, mai există pe teren doar un singur corp de clădire.
În această situaţie, cel puţin teoretic, nu s-ar mai impune rectificarea sub aspectul terenului, fiind găsită suprafaţa lipsă în vecinătate. Ar rămâne rectificarea doar în raport de cel de-al doilea corp de clădire.
Din acest punct de vedere, susţinerile apelantei ar părea întemeiate în totalitate, argumentaţia juridică pe fond permiţând în totalitate admiterea apelului.
Pe parcursul timpului suprafaţa de carte funciară s-a modificat datorită lărgirii străzilor, fără însă ca această modificare să fie operată în cartea funciară, astfel încât acum, în prezent, în loc de 317 m.p. există doar 280 m.p.îngrădiţi.
Cu privire la problema diferenţei de suprafaţă neîngrădită, ar exista două variante din punct de vedere juridic. Prima, să se considere că terenul lipsă a fost preluat fără forme legale de către stat, iar a doua, având în vedere calitatea de proprietar tabular pe cote părţi a statului, să se considere că a avut loc un partaj de folosinţă şi că statul a folosit o parte individualizată din cota sa, în mod individual, lărgind străzile din intersecţie.
Situaţia unui partaj de folosinţă în privinţa terenului ar putea corespunde mai bine situaţiei reale, având în vedere calitatea de coproprietar a statului precum şi lipsa opoziţiei celorlalţi coproprietari de-a lungul vremii.
Prin urmare, din punctul de vedere al instanţei, în această situaţie, suprafaţa de teren ce a fost folosită pentru lărgirea străzilor s-ar putea imputa asupra cotei de proprietate a statului român, având în vedere că acesta şi-a luat în mod individualizat deja o parte din cota sa de teren.
Astfel, la un eventual partaj, partea din imobil pe care se află în prezent strada ar putea fi atribuită statului român. Ar rămâne o diferenţă de teren corespunzătoare cotei statului român care nu a fost individualizată.
Având în vedere reglementările urbanistice din zonă, menţionate şi în raportul de expertiză, în zona terenului în litigiu nu se mai pot efectua dezmembrări ale parcelelor de teren. Evident că suprafaţa rămasă nu mai poate constitui un lot cu o valoare economică, astfel încât ar fi de preferat menţinerea terenului într-un singur lot, doar în această formă acesta având o valoare economică şi respectă prevederile de urbanism.
Reţinând cota mai mare a intervenientei apelante, în situaţia expusă, partajul s-ar impune a fi făcut prin atribuirea în natură a terenului cu obligarea apelantei la plata de sultă către stat. Aceeaşi soluţie s-ar impune şi în privinţa construcţiei, pentru a proceda la o sistare de indiviziune totală, rămânând radiat corpul doi de clădire.
Această variantă expusă de către apelantă nu a fost însuşită de către tribunal, din motive procedurale, admiterea apelului în această formă contravenind dispoziţiilor art.296 C.pr.civ. care interzice în mod expres îngreunarea situaţiei în propria cale de atac.
La fond, s-a solicitat în mod expres prin cererea de intervenţie, rectificarea cărţii funciare în raport cu situaţia actuală a imobilului, prin cererea de intervenţie formulată de către intervenientă, cerere admisă prin sentinţa atacată.
Cum sub aspectul terenului s-a găsit, în urma suplimentului de expertiză efectuat în apel, întreaga suprafaţă de teren înscrisă în cartea funciară, s-ar impune, pe de-o parte, respingerea capătului de cerere referitor la rectificarea suprafeţei terenului, iar pe de altă parte, s-ar majora sulta pe care o datorează statului intervenienta.
Sub cele două aspecte, soluţia ar reprezenta o agravare a situaţiei în propria cale de atac, din acest motiv, instanţa de apel preferând să ia în discuţie cererea de partaj doar în raport cu imobilul rectificat ce a făcut obiectul partajului la fond.
Rezultă că imobilul care poate face obiectul partajului este compus din teren în suprafaţă de 280 mp. plus un singur corp de construcţie existent pe teren, instanţa apreciind că atât terenul lipsă cât şi al doilea corp de clădire se impută asupra cotelor ambilor coproprietari.
Referitor la teren, nu există o altă soluţie, datorită celor expuse anterior, iar cu privire la construcţie nu s-a dovedit un partaj de folosinţă a foştilor coproprietari sau preluarea de către stat a unuia dintre corpurile de clădire.
Cu privire la variantele de partajare, instanţa de apel în baza dispoziţiilor prev. de art. 673 ind. 1 C.pr.civ, a apreciat că în cauză se impune atribuirea imobilului în întregime în favoarea apelantei interveniente, cu obligarea acesteia la plata de sultă către celălalt coproprietar, în această modalitate indiviziunea fiind sistată total şi cu privire la teren şi cu privire la construcţie.
Pe de-o parte, cota apelantei din imobil este mai mare, imobilul poate fi mai bine exploatat dacă acesta constituie proprietatea unui singur proprietar, iar pe de altă parte, reglementările urbanistice interzic posibilitatea de a se mai efectua dezmembrări ale parcelelor în zonă, aşa cum s-a menţionat de altfel şi în suplimentul la raportul de expertiză.
Ar fi improprie şi neeconomică alegerea unei alte variante de partajare, respectiv ca terenul să rămână în indiviziune, aşa cum a solicitat intimatul intervenient accesoriu R.M., iar sistarea de indiviziune să fie aplicată doar asupra construcţiei. Datorită cotei reduse de proprietate a statului, varianta de partajare a construcţiei în funcţie de cotele de proprietate presupune ca doar demisolul să poată fi atribuit statului iar restul construcţiei apelantei.
Pe de altă parte este la fel de impropriu ca odată atribuit terenul în proprietatea apelantei să rămână demisolul construcţiei în proprietatea statului.
În consecinţă, atât în ceea ce priveşte terenul, cât şi în ceea ce priveşte construcţia, se impune atribuirea acestora în întregime apelantei cu obligarea acesteia la sultă în favoarea Statului Român.
Pentru egalizarea loturilor, ţinând cont de cotele de proprietate de 134/192 – cota apelantei şi 58/192 cota statului şi de valoarea imobilului stabilită la fond prin raportul de evaluare efectuat de expert T.M. /f.253-255/, de 894 738 RON se va stabili o sultă în valoare de 270 285 RON pe care apelanta o va datora intimatului Statul Român în termen de 4 luni de la data rămânerii definitive a prezentei soluţii, potrivit art. 673 ind.10 alin.4 C.pr.civ.
Pentru motivele arătate, în baza art. 296 C.pr.civ, tribunalul a admis apelul.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI CLUJ-NAPOCA şi intervenienta SC M.I.R. SA.
Pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI CLUJ NAPOCA a solicitat admiterea recursului şi modificarea în parte a deciziei recurate.
În motivare a arătat că valoarea propusă de 270.285 lei stabilită drept sultă în favoarea Statului Român, a fost identificată numai pe baza cotelor atribuit Statului Român pentru cota aferentă exclusiv construcţiei de 58/119, nu s-a evidenţiat conform cotelor aferente proprietăţii respectiv a terenului – 34,90% – valoare 211.857 lei şi cota de 30,21% a construcţiei – valoare 86.914 lei, care însumate rezultă valoarea aferentă Statului Român de 298.771 lei conform expertizei tehnice întocmită de către expert T.M., expertiză care a stat la baza raţionamentului identificării valorii proprietăţii.
Această valoare a fost identificată de către expert în anul 2008, dată la care 1 Euro = 3,47 lei, rezultă că valoarea în Euro era la acea dată de 86.101 Euro , iar această dată când 1 Euro =4,20 lei, valoarea despăgubirilor pe care Statul Român este îndreptăţit să o primească este de 361.624 lei, valoare care se încadrează în plaja de valori ofertate pe piaţa imobiliară a mun. Cluj-Napoca, a unor proprietăţi similare ca amplasament şi potenţial de utilizare.
Examinând hotărârea atacată în raport de motivele invocate de acest recurent, Curtea de Apel urmează să admită acest recurs pentru următoarele considerente:
Minuta nu există la dosarul cauzei, or aceasta trebuia întocmită şi trebuia semnată de către toţi membrii completului care au participat la dezbateri şi la deliberări.
Potrivit art. 258 din Codul de procedura civilă, după ce s-a întrunit majoritatea, se va întocmi de îndată, pe scurt, dispozitivul hotărârii, care se semnează sub pedeapsa nulităţii, de judecători.
Hotărârea judecătorească ce s-a pronunţat este la rândul ei nulă, fiind subsecventă şi având la bază un act nul, minuta hotărârii.
Redactarea unei minute dă posibilitatea verificării celor deliberate asupra unei cauze şi a exercitării controlului în calea de atac.
Faţă de cele menţionate anterior şi în temeiul prevederilor art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă cât şi al art. 312 alin. 3, art. 299 alin. 1 şi art. 3041 Cod procedură civilă, curtea urmează să admită recursul declarat de pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUN. CLUJ-NAPOCA împotriva deciziei civile nr. 102/A/din 16.02.2011 a Tribunalului Cluj, pe care o va casa şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, Tribunalul Cluj unde se vor analiza şi criticile formulate în prezentul recurs.
Prin recursul său intervenienta SC M.I.R. SRL a solicitat modificarea deciziei în sensul obligării intervenientei la plata sultei în favoarea Statului Român, calculată prin raportul de expertiză tehnică de evaluare efectuată în dosarul de fond de expert T.M..
Dovada de îndeplinire a procedurii de citare confirmă împrejurarea că intervenientei i-a fost adusă la cunoştinţă obligaţia de achitare a taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar în conformitate cu dispoziţiile art.19 din Legea nr.146/1997.
Acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti […] sunt supuse taxelor judiciare de timbru, prevăzute în prezenta lege, şi se taxează în mod diferenţiat, după cum obiectul acestora este sau nu evaluabil în bani potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
Dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru statuează : Cererile pentru exercitarea apelului sau recursului împotriva hotărârilor judecătoreşti se taxează cu 50% din: taxa datorată pentru cererea sau acţiunea neevaluabila în bani, soluţionată de prima instanţă.
Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat. Dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acţiunii sau cererii, ori dacă, în cursul procesului, apar elemente care determina o valoare mai mare, instanţa va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată. In cazul când se micşorează valoarea pretenţiilor formulate în acţiune sau în cerere, după ce a fost înregistrată, taxa judiciară de timbru se percepe la valoarea iniţială, fără a se ţine seama de reducerea ulterioara.
Neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit se sancţionează cu anularea acţiunii sau a cererii în conformitate cu prevederile art.20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
Curtea Constituţională prin Decizia nr. 935 din 18 octombrie 2007 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a statuat că accesul liber la justiţie nu înseamnă că acesta trebuie să fie în toate cazurile gratuit şi în acest sens s-a reţinut că art. 21 din Constituţie nu instituie nicio interdicţie cu privire la taxele în justiţie, fiind legal şi echitabil ca justiţiabilii care trag un folos nemijlocit din activitatea desfăşurată de autorităţile judecătoreşti să contribuie la acoperirea cheltuielilor acestora. De asemenea, Curtea a constatat că dispoziţiile Legii nr. 146/1997 nu aduc atingere statului de drept, democratic şi social, demnităţii omului, drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor sau altor valori supreme garantate prin Legea fundamentală.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului aminteşte, în cauza Weissman şi alţii contra România, că nu a negat niciodată că interesul unei bune administrări a justiţiei poate justifica impunerea unei restricţionări financiare a accesului unei persoane la un tribunal (Tolstoy-Miloslavsky, citat mai sus, pag. 80-81, §§ 61 şi următoarele, şi Kreutz).
Constatând că intervenienta, deşi legal citată cu menţiunea de a achita taxa judiciară de timbru şi a timbrului judiciar, nu a îndeplinit obligaţia de plată până la termenul stabilit astfel că urmează a se aplica sancţiunea anulării recursului în conformitate cu prevederile art. 20 alin 3 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru. (Judecător Ioan Daniel Chiş)
