Litigii de asigurări sociale. Durata stagiului complet de cotizare, utilizat la determinarea punctajului mediu anual, în cazul persoanelor care au lucrat cel puţin 15 ani în grupa I de muncă – zona I de expunere la radiaţii şi s-au pensionat anterior datei de 1.04.2001.
H.G. nr.407/1990, art.4
H.G. nr.550/2005, art.1
H.G. nr.733/2005, articolul unic
H.G. nr.1550/2005, art.2 alin.1 şi alin.4 din anexă
O.U.G. nr.4/2005, art.2 alin.2 şi art.3 alin.1 şi alin.3
Pentru persoanele care s-au pensionat în baza unor acte normative cu caracter special, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este reprezentat de vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului de pensie, conform acestor acte normative.
Curtea de Apel Timişoara, Secţia civilă- complet specializat de litigii de muncă şi asigurări sociale, decizia nr. 2561 din 28 noiembrie 2006
Prin sentinţa civilă nr. 2001/24.07.2006, pronunţată de Tribunalul Timiş, a fost admisă acţiunea formulată de reclamantul Ţ. P. I. împotriva C. J. P. Timiş, a fost anulată decizia de pensionare nr. 205307/12.07.2006, emisă de către pârâtă, iar pârâta a fost obligată să emită o nouă decizie, în sensul stabilirii unui punctaj mediu anual realizat la un stagiu complet de cotizare de 15 ani, realizat în condiţii speciale de muncă, respectiv, în grupa I de muncă (radiaţii), începând cu data de 01.07.2005, la plata diferenţelor de dintre pensia încasată şi cea cuvenită, începând cu data de 01.07.2005 şi până la emiterea decizie de pensionare.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că, potrivit probatoriului administrat în cauză, pârâta a interpretat eronat dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 3/1977 şi art. 2 alin. 3 din H.G. nr. 1550/2004, raportat la condiţiile de muncă ale reclamantului – grupa I de muncă, radiaţii – cu atât mai mult cu cât art. 43 alin. 3 din Legea nr. 19/2000, modificată şi completată, prevede că beneficiază de pentru limită de vârstă, indiferent de vârstă, cei care au desfăşurat activităţi cel puţin 15 ani în zona I de expunere radiaţii, astfel încât reclamantului trebuia să i se calculeze punctajul mediu anual prin raportarea numărului de puncte la cei 15 ani lucraţi în zona I de expunere la radiaţii, iar nu la 30 de ani, cum a procedat pârâta.
Prin încheierea nr. 2001/08.09.2006, s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate atât în considerentele, cât şi în dispozitivul sentinţei civile nr. 2001/24.07.2006, în sensul că atât în considerentele, cât şi în dispozitivul sentinţei se va trece data emiterii deciziei în litigiu 21 aprilie 2005″, aşa cum este corect, în loc de 12 iulie 2006″, cum, din eroare, s-a menţionat, fiind admisă cererea formulată în acest sens de către reclamantul T.P.I.
Pârâta C. J. P. Timiş a formulat recurs împotriva sentinţei, solicitând modificarea ei în sensul respingerii acţiunii.
În motivarea recursului se arată că, faţă de prevederile art. 2 alin. 2 şi art. 3 alin. 1 şi alin. 3 din O.U.G. nr. 4/2005, aprobată cu modificări prin Legea nr. 78/2005, coroborate cu cele ale art. 1 din H.G. nr. 550/2005 şi ale articolului unic din H.G. nr.733/2005, în mod neîntemeiat instanţa de fond a dispus obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii de pensie, prin care reclamantului să i se stabilească, începând cu data de 01.07.2005, punctajul mediu anual în funcţie de un stagiu complet de cotizare de 15 ani şi plata diferenţelor de pensie, începând cu aceeaşi dată, între pensia încasată şi pensia cuvenită, întrucât reclamantul a beneficiat de cea de a treia etapă de plată a drepturilor de pensie recalculate, care începe la 01.09.2005, dreptul său de pensie fiind deschis la 01.02.1992, în condiţiile Legii nr. 3/1977.
Totodată, se susţine că instanţa de fond a aplicat în mod eronat dispoziţiile art.2 alin. 1 din anexa la H.G. nr. 1550/2004 şi ale art. 14 alin. 4 din Legea nr. 3/1977, iar dispoziţiile art. 43 alin. 3 din Legea nr. 19/2000 nu îi sunt aplicabile reclamantului, care s-a pensionat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000.
În drept, se invocă dispoziţiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, art. 2 alin. 1 şi alin. 3 şi art. 3 din anexa la H.G. nr. 1550/2004, art. 2 alin. 2 şi art. 3 alin. 1 şi 3 din O.U.G. nr. 4/2005, aprobată cu modificări prin Legea nr. 78/2005, articolul unic din H.G. nr. 733/2005.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, a probelor existente la dosarul cauzei şi a dispoziţiilor art. 304 pct. 9 coroborate cu cele ale art. 3041 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că este întemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Potrivit deciziei de pensionare nr. 121317/18.03.1992, dreptul la pensie al reclamantului s-a deschis la data de 01.02.1992, în temeiul H.G. nr. 407/1990.
Prin urmare, faţă de prevederile art. 2 alin. 2 şi art. 3 alin. 1 şi alin. 3 din O.U.G. nr. 4/2005, aprobată cu modificări prin Legea nr. 78/2005, art. 1 din H.G. nr. 550/2005 şi ale articolului unic din H.G. nr. 733/2005, reclamantul era îndreptăţit la recalcularea pensiei, în temeiul O.U.G. nr. 4/2005, cu începere de la 01.09.2005, deoarece dreptul său la pensie s-a deschis în perioada 1981 – 1996.
Din cele arătate mai sus, rezultă că hotărârea recurată a fost dată cu aplicarea greşită a legii în ceea ce priveşte data de la care urmează să se recalculeze pensia reclamantului, întrucât instanţa de fond a stabilit această dată ca fiind 01.07.2005, în loc de 01.09.2005, cum era corect.
Susţinerea recurentei că instanţa de fond, în mod netemeinic şi nelegal, a redus stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual, cuvenit reclamantului intimat, de la 30 de ani la 15 ani, apare ca nefondată prin raportare la prevederile art.2 alin. 1 şi alin. 4 din Normele Metodologice cuprinse în anexa la H.G. nr. 1550/2005 şi ale art. 4 din H.G. nr. 407/1990.
Din coroborarea prevederilor alineatului 1 cu cele ale alineatului 4 ale art. 2 din Normele Metodologice cuprinse în anexa la H.G. nr.1550/2005, rezultă că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual al reclamantului este echivalent cu vechimea în muncă necesară, potrivit art. 4 din H.G. nr. 407 /1990, pentru deschiderea dreptului său la pensie.
Art. 4 din H.G. nr. 407/1990 prevede că personalul care a lucrat cel puţin 15 ani în grupa I de muncă – zona I de expunere la radiaţii, are dreptul la pensie integrală pentru muncă depusă şi limită de vârstă, indiferent de vârstă.
Pe cale de consecinţă, în speţă, sunt aplicabile dispoziţiile legale speciale menţionate anterior, care derogă de la prevederile art. 12 din Legea nr. 3/1977.
Dispoziţiile art. 43 alin. 3 din Legea nr. 19/2000 nu sunt aplicabile în cauză, deoarece reclamantul s-a pensionat sub incidenţa Legii nr. 3/1977, astfel încât aceste prevederi legale nu pot fundamenta reducerea stagiului de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual al reclamantului.
Având în vedere considerentele expuse anterior, în temeiul art. 312 alin. 1 – alin. 3 raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Curtea a admis recursul ca fiind întemeiat şi a modificat în parte hotărârea recurată, în sensul că plata drepturilor de pensie, ce se vor stabili prin noua decizie de pensionare, se va face cu începere de la data de 01.09.2005, dată de la care se va calcula şi diferenţa de pensie dintre pensia încasată şi cea cuvenită, potrivit noii decizii de pensionare.
??
??
??
??
1
