În motivare, a aratat contestatoarea ca în conformitate cu dispozitiile Legii nr. 119/2010 i s-a recalculat pensia de serviciu, fiind emise deciziile nr. 106582/18.08.2010 si nr. 106582/05.10.2010 de catre Casa Judeteana de Pensii Tulcea, decizii pe care le-a contestat în instanta.
A precizat contestatoarea ca prin Sentinta civila nr. 3106/08.12.2010 a Tribunalului Tulcea, definitiva si executorie, cele doua decizii au fost anulate, ca nelegale, iar pe cale de consecinta s-a emis decizia de nr. 106582/26.01.2011, fiind repusa în plata cu pensia de serviciu anterioara recalcularii.
A mentionat contestatoarea ca la data de 18.07.2011, a fost emisa o noua decizie, ce face obiectul prezentei contestatii, prin care a fost revizuit dreptul de în baza O.U.G. 59/2011.
A mai aratat contestatoarea ca decizia nr. 106582/18.07.2011 emisa de Casa Teritoriala de Pensii Tulcea este nelegala, deoarece încalca principiul fundamental al drepturilor câstigate si este lovita de nulitate, deoarece revizuieste o decizie de recalculare a pensiei contestata în instanta si anulata de instanta, decizie care a încalcat principiul neretroactivitatii, al dreptului de proprietate asupra pensiei obtinute în mod legal în baza unei legi anterioare aparitiei Legii nr. 119/2010, drept protejat de jurisprudenta CEDO.
În drept, contestatoarea si-a întemeiat contestatia pe dispozitiile art. 4 alin. 1, art. 15 alin. 2, art. 44 alin. 1 si 3 Cod civil.
În dovedire, contestatoarea a depus la dosar copii xerox dupa urmatoarele înscrisuri: deciziile nr. 106582/18.07.2011, nr. 106582/26.01.2011, precum si practica judiciara în materie.
În aparare, intimata a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestatiei ca neîntemeiata, având în vedere ca Decizia nr. 106582/18.07.2011 contestata a fost emisa urmare revizuirii impuse de prevederile O.G. 59/2011, metodologia de calcul prevazuta în anexa acesteia fiind respectata întocmai.
S-a aratat prin întâmpinare ca acest act normativ are aptitudinea de a asigura scopul urmarit de legiuitor, respectiv acela de a se proceda la revizuirea pensiilor cu respectarea principiului contributivitatii si egalitatii.
S-a sustinut si faptul ca obiectiunile referitoare la neretroactivitatea legii nu-si gasesc aplicabilitate în cadrul procesului de revizuire a pensiilor, fapt asupra caruia s-a pronuntat si Curtea Constitutionala prin Decizia 458/2003.
În aparare, intimata a depus la dosar deciziile nr. 106582/18.07.2011, 106582/26.01.2011,106582/07.01.2011, 106582/18.08.2010, 106582/27.08.2009 si 106582/05.11.2010.
La data de 12 octombrie 2011, contestatoarea a depus la dosar concluzii scrise.
La data de 07 noiembrie 2011, contestatoarea a depus la dosar adresa nr. 24101/31.08.2011 si practica judiciara în materie.
Examinând contestatia, în raport de probele administrate în cauza, instanta constata în fapt urmatoarele:
Contestatoarea a facut parte din personalul auxiliar de specialitate, având calitatea de grefier si, prin Decizia nr. 106582/27.08.2009 emisa de Casa Teritoriala de Pensii Tulcea, a fost înscrisa la pensie de serviciu în baza Legii nr. 567/2004.
Prin Decizia nr. 106582/26.01.2011, emisa de Casa Teritoriala de Pensii Tulcea, contestatoarei i-a fost stabilita o pensie de serviciu în cuantum de 3.288 lei, retinându-i-se o vechime în functia de personal auxiliar de specialitate al instantelor de 31 ani si o baza de calcul pentru actualizare de 3.823 lei.
Conform prevederilor art. 1 lit. c) din Legea 119/2010, pensiile de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instantelor judecatoresti si al parchetelor de pe lânga acestea, devin pensii în întelesul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale, cu modificarile si completarile ulterioare, efectul Legii 119/2010 fiind asadar desfiintarea pensiei de serviciu dobândita în regimul Legii nr. 567/2004.
În aplicarea prevederilor Legii nr. 119/2010 si ale H.G. nr. 737/2010 coroborate cu cele ale Legii 19/2000, Casa Judeteana de Pensii Tulcea a recalculat drepturile de pensie pentru contestatoare si a emis decizia nr. 106582/18.08.2010, cuantumul pensiei acesteia fiind stabilit la suma de 1114 lei. Ulterior, prin decizia nr. 106582/05.11.2010, s-a stabilit o pensie în cuantum de 1.189 lei, iar prin decizia nr. 106582/07.01.2011 s-a stabilit o pensie în cuantum de 3.288 lei.
Prin Sentintele civile nr. 3106/08.12.2010 si nr. ……., admitându-se contestatia formulata de contestatoarea ……., s-a dispus anularea, ca nelegale, a deciziilor nr. 106582/18.08.2010 si nr. 106582/05.11.2010 emise de Casa Judeteana de Pensii Tulcea si, pe cale de consecinta, a fost mentinuta decizia nr. 106582/27.08.2009.
Împotriva acestor sentinte a promovat recurs C.J.P. Tulcea, judecarea acestei cai de atac de catre Curtea de Apel Constanta fiind suspendata pâna la solutionarea irevocabila a dosarului 1339/2/2010 al Curtii de Apel Bucuresti, dosar ce are ca obiect anularea H.G. 737/2010.
Trebuie aratat ca asupra aplicarii HG nr. 737/2010 Curtea de Apel Bucuresti a fost sesizata de persoane interesate si cu solicitarea de suspendare a executarii, fiind astfel pronuntata sentinta civila 3811/ 08.10.2010 în dosarul 7142/2/2010 al acestei instante, prin care a fost admisa aceasta cerere.
În acest context, Guvernul României, prin art. 4 din Ordonanta de Urgenta Nr. 59 din 29 iunie 2011 pentru stabilirea unor masuri în domeniul pensiilor prevazute la art. 1 lit. c) – h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor masuri în domeniul pensiilor, cu data intrarii în vigoare a acestui act normativ, a decis abrogarea H.G. nr. 737/2010.
Prin O.U.G. Nr. 59 din 29 iunie 2011 pentru stabilirea unor masuri în domeniul pensiilor prevazute la art. 1 lit. c) – h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor masuri în domeniul pensiilor, publicata în MONITORUL OFICIAL NR. 457 din 30 iunie 2011, având în vedere exigentele subliniate de puterea judecatoreasca în cadrul controlului jurisdictional exercitat cu ocazia aplicarii Legii nr. 119/2010, în vederea instituirii unor masuri legislative pe baza carora institutiile implicate sa poata realiza toate procedurile administrative necesare stabilirii drepturilor de pensie într-un mod obiectiv si justificat, a fost instituita o etapa de revizuire a cuantumului pensiilor, cu respectarea principiului contributivitatii si egalitatii.
Astfel, conform art. 1 din aceasta ordonanta ,,Pensiile prevazute la art. 1 lit. c) – h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor masuri în domeniul pensiilor, care au facut obiectul recalcularii conform prevederilor aceleiasi legi, se revizuiesc, din oficiu, de catre casele teritoriale de pensii în evidenta carora se afla dosarele de pensie, prin emiterea unor decizii de revizuire, în termen de 30 de zile de la data intrarii în vigoare a prezentei ordonante de urgenta”, potrivit art. 2 metodologia de calcul fiind cea prevazuta în anexa care face parte integranta din ordonanta.
În aplicarea acestei ordonante si ,,pentru respectarea principiilor contributivitatii si egalitatii”, a fost emisa decizia nr. 106582/18.07.2011, prin care Casa Judeteana de Pensii Tulcea a stabilit o pensie în cuantum de 1.189 lei.
Comparând cuantumul pensiei de serviciu de care contestatoarea a beneficiat în temeiul art. 68 alin.1 din Legea 567/2004 cu drepturile de pensie rezultate în urma aplicarii O.U.G. Nr. 59 din 29 iunie 2011, se constata ca a avut loc o reducere semnificativa a cuantumului pensiei acesteia, de la 3.288, suma ce corespunde celei stabilite prin decizia de actualizare din 27.08.2009, dar si deciziei din data de 26.01.2011 emisa în executarea sentintei executorii la care s-a facut referire, la suma de 1189 lei, care, la rândul sau, corespunde deciziei emise în baza H.G. 737/2010.
Se constata astfel, ca revizuirea pensiei operate în temeiul O.U.G. Nr. 59 din 29 iunie 2011a ,,reasezat” pensia conform unor criterii diferite de cele care au stat la baza stabilirii pensiei, fapt inadmisibil si care are aptitudinea de a nesocoti principiul potrivit caruia legea produce efecte doar pentru viitor cu exceptia legii penale sau contraventionale mai favorabile, asa cum prevad dispozitiile art. 15 alin. 2 din Constitutia României. Pe de alta parte, aceasta revizuire aduce atingere dreptului de proprietate al contestatoarei, pensia acesteia aflata în plata constituind bun în sensul art. 1 al Protocolul nr.1 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
Potrivit art. 1 din Protocolul nr.1 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului s-a prevazut ca “Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauze de utilitate publica si în conditii prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international”.
În alineatul 2 al aceleiasi dispozitii se arata ca” Dispozitiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contributii, sau amenzilor”.
În alineatul 2 al aceleiasi dispozitii se arata ca” Dispozitiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contributii, sau amenzilor”.
Dreptul la pensie este un drept preconstituit din perioada activa a pensionarului, acesta fiind obligat de lege sa contribuie la bugetul asigurarilor sociale procentual din veniturile realizate. Corelativ obligatiei de contributie la bugetul de asigurari sociale, se naste obligatia statului ca în perioada pasiva sa plateasca o pensie stabilita potrivit criteriului contributivitatii.
Obligatia statului este aceeasi si în situatia pensiilor speciale care au fost stabilite având în vedere criteriul compensatiei pentru activitatea desfasurata în conditii speciale, pentru absenta unor drepturi fundamentale, pentru incompatibilitatile si interdictiile stabilite pe parcursul întregii cariere profesionale si, mai ales, pentru absenta oricarei sanse de suplimentare a veniturilor.
De altfel, la acest moment, relativ la pensiile aflate în plata, este lipsit de relevanta motivul pentru care legiuitorul a înteles sa reglementeze pensiile speciale, daca acestea sunt sau nu discriminatorii, daca prin acestea s-au creat sau nu nedreptati sociale. O edificare asupra acestor aspecte este necesara pentru o eventuala decizie a legiuitorului de a mentine sau nu pentru viitor astfel de forme de sociala.
Câta vreme pensia a fot stabilita potrivit unor criterii de compensatie de natura celor aratate si care rezultau din legea aplicabila la momentul deschiderii dreptului la pensie, le este interzis puterilor statului, fie ea putere executiva, legislativa sau putere judecatoreasca de a judeca justetea unor astfel de pensii si de a încerca reasezarea lor pe ,,criteriile contributivitatii si egalitatii” câta vreme ele se afla deja în plata.
Orice ingerinta în aceasta directie constituie o pierdere ireversibila a pensiei de serviciu, fiind o veritabila expropriere. În jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului s-a statuat ca notiunea de “bun” înglobeaza orice interes al unei persoane de drept privat ce are o valoare economica, astfel încât dreptul la pensie poate fi asimilat unui drept de proprietate. (Cauza Buchen contra Cehiei din 2002).
Mai mult, în cauza Stec si altii împotriva Regatului Unit din 2006, CEDO a statuat ca, daca statul a adoptat o legislatie care reglementeaza drepturi provenite din sistemul de asigurari sociale, indiferent daca acestea provin sau nu din plata unor contributii, acea legislatie trebuie sa fie considerata ca generând un interes patrimonial în sensul art. 1 din Protocolul 1 aditional la CEDO, Curtea abandonând distinctia dintre pensia de natura contributiva si cea necontributiva.
De aceea, se impune a se verifica daca interventia legislativa a statului prin O.G 59/2010 îndeplineste criteriile care sa legitimeze aceasta expropriere. Aceasta, în contextul în care dreptul ocrotit de art. 1 alin.1 din Protocolul nr. 1 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului, nu este un drept absolut, aceasta însemnând ca el comporta limitari de catre stat care, are sub acest aspect o larga marja de apreciere.
Potrivit art. 44 alin. (3) din Constitutia României, ,,Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauza de utilitate publica, stabilita potrivit legii, cu dreapta si prealabila despagubire”.
De asemenea potrivit art. 53 din aceeasi lege fundamentala, cu denumirea marginala, ,,Restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati”, ,,(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrâns numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea securitatii nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamitati naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.(2) Restrângerea poate fi dispusa numai daca este necesara într-o societate democratica. Masura trebuie sa fie proportionala cu situatia care a determinat-o, sa fie aplicata în mod nediscriminatoriu si fara a aduce atingere existentei dreptului sau a libertatii.”.
Potrivit art. 1 teza a II a din Protocolul nr.1 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului s-a prevazut ca ” Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauze de utilitate publica si în conditii prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international”.
Pentru a verifica daca desfiintarea pensiei de serviciu de care beneficia contestatoarea corespunde limitarilor prevazute, se impune a se verifica daca îndeplineste urmatoarele conditii:
– ingerinta sa intervina prin ,,lege”. Relativ la aceasta conditie, instanta observa ca ingerinta a fost dispusa printr-o lege emanata de la puterea legiuitoare, Parlamentul României, transformarea pensiei de serviciu în pensie bazata pe criteriul contributivitatii dispunându-se prin Legea 119/2010, lege a carei implementare s-a ordonat prin HG 737/2010 si apoi prin OG 59/2011 adoptata potrivit dispozitiilor art. 115 alin. 4 din Constitutia României, asa încât instanta constata îndeplinita aceasta prima conditie
– sa existe un scop legitim pentru luarea masurii de a desfiinta pensia de serviciu ori, sub acest aspect Guvernul a aratat, în expunerea de motive a Legii 119/2010 ca “se impune adoptarea unor masuri cu caracter exceptional, prin care sa se continue eforturile de reducere a cheltuielilor bugetare si în anul 2010″, datorita evolutiei crizei economice în anul 2009 si extinderii acesteia în cursul anului 2010, precum si acordurile de împrumut cu organismele financiare internationale. S-a aratat si faptul ca ,, exista sisteme speciale de pensii publice care au introdus privilegii si tratament inegal pentru unele categorii profesionale, s-a creat o diferenta uriasa între cea mai mica pensie si cea mai mare pensie publica”, asa încât se poate concluziona ca legea a avut ca scop si realizarea unei dreptati sociale.
Dreptatea sociala la care se face referire nu se poate realiza prin nedreptatea de a modifica un drept câstigat în baza unei legi, motiv pentru care instanta arata ca argumentele legiuitorului relativ la aceasta chestiune nu pot fi considerate ca fiind un scop care legitimeaza exproprierea contestatoarei de dreptul sau la pensie.
Cât priveste argumentul referitor la nevoia reducerii cheltuielilor bugetare din anul 2010, instanta observa ca pierderea pensiei speciale este definitiva si nu temporara. Ca atare, masura nu mai este exceptionala, asa cum se sustine, si nu poate fi considerata a fi dispusa în scopul reducerii cheltuielilor bugetare ale anului 2010.
– sa existe un raport rezonabil de proportionalitate între mijloacele utilizate si scopul avut în vedere pentru utilizarea lui. Nici aceasta cerinta nu a fost respectata câta vreme pensia a fost diminuata în mod semnificativ, reducerea fiind de la 3.288 lei la 1.189 lei, situatie în care este atinsa însasi substanta dreptului, nefiind vorba doar de o limitare a dreptului.
Este adevarat ca normele Conventiei Europene a Drepturilor Omului si jurisprudenta curtii nu garanteaza un anumit cuantum al pensiei. Daca însa acest cuantum este micsorat semnificativ de autoritatile statului, atunci se aduce atingere însasi substantei dreptului.
Astfel, în cauza Muller versus Austria, s-a decis în sensul ca ” o reducere substantiala a nivelului pensiei, ar putea fi considerata ca afectând substanta dreptului de proprietate si chiar a însusi dreptului de a ramâne beneficiar al sistemului de asigurari la batrânete”.
Curtea a decis ca, daca Statul reduce temporar pensia în situatii de recesiune economica rapida, ramâne totusi un corp de principii de la care acestuia îi este interzis sa deroge, si a considerat esential sa examineze daca dreptul la securitate sociala a fost atins în substanta sa în cauza Kjartan Asmundsson c. Iceland. Application no. 60669/00.2005.
În speta însa reducerea este definitiva si, cu atât mai mult, se pune problema respectarii principiului de neafectare a substantei dreptului.
Analizând proiectul de lege privind stabilirea unor masuri în domeniul pensiilor, Consiliul Legislativ a avizat favorabil cu observatii si propuneri, una dintre aceste observatii fiind aceea ca ,,recalcularea pensiilor stabilite prin legi speciale cuvenite sau aflate în plata nu se poate face decât cu încalcarea principiului neretroactivitatii legii prevazut de art. 15 alin. 2 din Constitutia României”
Acelasi Consiliul Legislativ, în observatiile sale, a aratat ca ,,actualele pensii de serviciu au fost acordate în baza unor legi, în vigoare la momentul stabilirii. O recalculare a acestor pensii legal acordate ar însemna o încalcare de catre stat a propriei legislatii, iar a le modifica retroactiv ar avea repercusiuni asupra caracterului de stat de drept. De asemenea, conform principiului drepturilor câstigate, recunoscut de toate statele, orice drept, indiferent de natura sa, trebuie acordat, chiar daca pentru cazuri aparute ulterior acesta este diminuat”. În sustinerea avizului cu observatii, Consiliul Legislativ a invocat si deciziile Curtii Constitutionale 57/2006, 120/2007, 82/2009.
Relativ la aprecierile referitoare la autoritatea de lucru judecat, instanta observa ca hotarârea invocata de contestatoare nu este si irevocabila asa încât sa poata fundamenta o astfel de exceptie. Aceasta, dincolo verificarea triplei identitati de obiect, cauza si parti.
Cât priveste sustinerea referitoare la a personalului auxiliar în raport de magistratii în privinta carora Curtea Constitutionala, la sesizarea Înaltei Curti de Casatie, prin Decizia nr. 873 din 25 iunie 2010, a admis obiectia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii privind stabilirea unor masuri în domeniul pensiilor, instanta arata ca principiul egalitatii intre cetateni, al excluderii privilegiilor si discriminarii presupune, asa cum cer prevederile art. 1 alin. 3 din O.G. nr. 137/2000, aplicarea aceluiasi tratament persoanelor aflate în situatii comparabile.
Curtea Constitutionala însa, prin Decizia nr. 107/1995, a statuat ca principiul egalitatii nu înseamna uniformitate, asa încât, daca la situatii egale trebuie sa corespunda un tratament egal, la situatii diferite tratamentul juridic nu poate fi decât diferit. Aceasta înseamna ca în anumite situatii discriminarea poate sa nu fie ilegala.
Este adevarat ca magistratii si grefierii, desi se afla în situatii asemanatoare, nu sunt neaparat si în situatii egale, asa încât, în ceea ce priveste stabilirea pensiilor speciale s-ar putea sustine ca nu se impune un tratament egal.
Instanta arata însa ca discriminarea invocata nu releva inegalitatea celor doua categorii în privinta îndreptatirii lor la primirea unei compensatii în perioada pasiva a vietii pentru interdictiile, incompatibilitatile si celelalte conditii speciale ce le-au caracterizat cariera. În speta, discriminarea rezulta din aceea ca, prin lege, unei categorii îi este modificata pensia speciala aflata în plata, celeilalte, dimpotriva, îi este mentinuta, fapt care are aptitudinea de a aduce atingere principiului consacrat si de art. 14 din Conventia Europeana a Drepturilor
Retinând ca ingerinta statului este definitiva si nu temporara, ca nu este proportionala cu scopul pentru care a fost dispusa si, mai ales, pentru faptul ca afecteaza substanta dreptului contestatoarei la pensie, având în vedere si afectarea principiului neretroactivitatii legii, instanta va constata ca, în speta, contestatoarei i s-au încalcat drepturi ocrotite de Conventia Europeana a Drepturilor Omului, retinând totodata ca, potrivit art. 11 din Constitutia României ” (1) Statul român se obliga sa îndeplineasca întocmai si cu buna-credinta obligatiile ce-i revin din tratatele la care este parte. (2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern”.
De asemenea, în art. 20 din acelasi act normativ precizat se prevede ca: “(1) Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate în concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care România este parte. (2) Daca exista neconcordanta între pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale, cu exceptia cazului în care, Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile.”
Prin urmare, în conformitate cu art. 11 si 20 din Constitutia României, instanta va da eficienta dispozitiilor Conventiei si, constatând încalcarea art. 1 din Protocolul 1 din Conventie si a art. 14 din Conventie, va admite contestatia, urmând a dispune anularea Deciziei de revizuire a pensiei nr. 106582/18.07.2011 emisa de Casa Judeteana de Pensii Tulcea ca netemeinica si nelegala, si pe cale de consecinta va mentine decizia nr. 106582 din 26.01.2011 emisa de Casa Judeteana de Pensii Tulcea.
Având în vedere ca decizia contestata este netemeinica si nelegala în sensul mai sus aratat, instanta urmeaza a obliga intimata sa plateasca în favoarea contestatoarei diferenta dintre cuantumul pensiei stabilite prin decizia nr. 106582 din 26.01.2011 si cel al pensiei stabilite prin decizia anulata, pentru perioada cuprinsa între 01.08.2011 si pâna la momentul repunerii în plata a pensiei initiale, suma actualizata cu indicele de inflatie la data platii efective.
