Prin cererea adresata acestei instante si înregistrata sub nr…., ………. prin Sindicatul Liber al Salariatilor din ………., a formulat contestatie împotriva deciziilor nr. 142 din 28.10.2010 si nr. 147 din 01.11.2010 emise de ………., solicitând: anularea acestor decizii, reintegrarea în functia detinuta anterior si plata tuturor drepturilor salariale de la data desfacerii contractului de si pâna la data reintegrarii efective, plata daunelor materiale constând în contravaloarea penalizarilor calculate la facturile neachitate la termenul scadent pentru ratele bancare si utilitati, începând cu data de 01 noiembrie 2010; daune morale în cuantum de 10.000 lei si cheltuieli de judecata.
Contestatorul a precizat ca solicita daune materiale în cuantum de 806 lei.
În motivare, contestatorul a aratat ca, din toamna anului 2005, salariatii au fost privati de drepturile salariale cuvenite legal si contractual, instalându-se o stare de tensiune permanenta în raporturile cu conducerea societatii pe acest fond.
S-a precizat ca, în anul 2007 si 2009 contestatorul a intrat în greva foamei, iar acest demers cât si opiniile exprimate au avut ca efect supunerea acestuia la represalii constând în sanctiuni, încercarea de a-l declara inapt prin trimiterea excesiva la controale medicale, îndeosebi la psihiatrie si în final a fost concediat disciplinar.
S-a mentionat ca, contestatorul a lucrat ca sofer pe autobuzul marca DAF cu numar de înmatriculare ……., autobuz la care în luna iulie 2010 s-a produs un scurt-circuit care a declansat un incendiu în incinta motorului, fapt ce a produs panica în rândul calatorilor.
S-a mai precizat ca, acelasi autobuz, pe care îl conducea contestatorul a avut în luna august 2010, datorita temperaturilor ridicate, scapari de de la sistemul de alimentare, iar calatorii s-au sufocat. S-a mai aratat ca, în acelasi autobuz, în luna septembrie 2010, datorita ploii apa a patruns prin tablou, udând instalatia electrica si electronica a masinii, cât si pe calatori.
S-a mai mentionat ca, de la numirea domnului ………. în functia de director general, au existat în permanenta nemultumiri ale salariatilor datorate modului de comportare a acestuia, a lipsei de dialog, a modului în care s-au efectuat investitiile în detrimentul platii salariilor, a starii tehnice a autovehiculelor achizitionate, a concedierilor dispuse, a modului de salarizare a soferilor.
S-a precizat ca, în dimineata zilei de 04 octombrie 2010, contestatorul în timp ce se pregatea sa mearga la societate pentru a-si lua masina proprietate personala (din parcarea pentru salariati) în scopul efectuarii unei deplasari în interes personal, a primit un apel telefonic prin care i se cerea sa vina de urgenta la unitate deoarece soferii care trebuiau sa plece pe traseu doreau sa întrerupa lucrul pâna la plata salariilor restante.
Contestatorul a ajuns la societate unde soferii adunati i-au spus ca intentioneaza sa nu plece în curse si i-au cerut parerea despre acest demers, în calitate de lider de grupa sindicala a soferilor, iar el le-a raspuns ca decizia pentru acest protest spontan le apartine, dar ca ar fi mai bine ca înainte de organizarea unei greve legale sa încerce împreuna sa aiba o discutie cu directorul societatii, lucru cu care soferii au fost de acord si au plecat în cursa.
În ceea ce priveste decizia nr. 142/28.10.2010, s-a precizat ca ………. si-a exprimat deschis opiniile într-o structura destinata dezbaterii problemelor de munca în raporturile sindicat-patronat, fiind supus aplicarii unei sanctiuni nemeritate.
Fata de decizia nr. 147/2010, s-a mentionat ca, chiar daca salariatul concediat, aflat în timpul sau liber, le-ar fi sugerat colegilor sa nu plece în curse, iar acestia s-ar fi comportat ca atare, în incinta intimatei s-ar fi produs un protest spontan deoarece fiecare persoana îsi asuma responsabilitatea deciziilor luate în conditiile muncii efectuate fara plata.
În drept, contestatia a fost întemeiata pe dispozitiile art. 6, 8, 39 alin. 1, 40 alin. 2, 78, 156, 177 alin. 1 si 2, 218, 266, 269, 283 si 285 din Codul muncii, art. 95 si 103 din Contractul Colectiv de Munca la Nivel de Unitate pentru 2008-2011 si art. 12, 13, 15 si 17 alin. 1 pct. 4 din Regulamentul Intern, iar în dovedire, s-a depus la dosarul cauzei: deciziile nr. 142/2010; nr. 147/2010; carte de identitate, extras din carnetul de munca; regulamentul privind constituirea si functionarea Comisiei de Dialog Social la Nivelul Judetului Tulcea; extras din presa locala; cererea înregistrata sub nr. 3266/2010; notificari de plata; avertisment; Ordinul nr. 447/2003; avize medicale nr. 4652/2009; certificat medical; avize psihologice, procesul-verbal al Sedintei Comisiei Consultative de Dialog Social din data de 30 septembrie 2010; adeverinta medicala, reteta medicala si concluzii scrise.
În aparare, intimata a depus la dosarul cauzei: întâmpinare; adresa nr. 3105/2010; extras din presa locala; note de concluzii nr. 14/1/2010 si nr. 14/2/2010; raspunsurile date de salariatii: ………. si ……….; Regulamentul Intern; adresele nr. 2788/2009, nr. 2822/2009, cererea înregistrata sub nr. 2778/2009; nr. 3019/2010, nr. 3276/2010; cererea înregistrata sub nr. 3266/2010; fisa postului contestatorului; procesul-verbal nr. 14=N.C. 14/1+14/2/2010; foi de comanda pentru executarea lucrarilor de întretinere si reparatii curente auto; adresa nr. 8/2011; procese-verbale încheiate în zilele de 16.09.2010, 29.11.2010; extras din Contractul Colectiv de Munca la Nivel de Unitate pentru 2008-2011; regulamentul de functionare a comisiei de disciplina din cadrul ……….; notificare adresa nr. 2835/2010 si concluzii scrise.
Prin întâmpinare, intimata a precizat ca, ………. de la angajare pâna la concediere, în fiecare an a încercat prin forme ilegale de protest sa-si manifeste unele nemultumiri personale.
S-a mentionat ca, incidente de genul celor relatate de contestator cu autobuzele DAF s-au întâmplat si se mai pot întâmpla în trafic cu oricare tip de autobuz din dotarile unitatii însa descrierea acestora în mod special are la baza alte “nemultumiri ascunse” ale celor care le exploateaza.
S-a precizat ca, prin decizia nr. 142/2010, contestatorul a fost sanctionat pentru aprecieri defaimatoare si calomnioase la adresa societatii facute într-un cadru public, efectul negativ al acestora asupra societatii fiind dublu: unul moral, fiind grevate imaginea si prestigiul societatii si unul material, manifestat prin reculul temporar al veniturilor.
În ceea ce priveste decizia nr. 147/2010, intimata a aratat ca, contestatorul nu a negat realitatea faptei sale, aceea de a-si îndemna colegii de munca la întreruperea activitatii pe motivul platii cu întârziere a drepturilor salariale, de a declansa o greva spontana, desi o astfel de forma de protest nu este recunoscuta de Legea nr. 168/1999, iar procedurile legale de declansare a grevei nu au fost parcurse.
A solicitat intimata, sa fie respinsa contestatia.
Examinând contestatia în raport cu probele administrate în cauza, instanta constata în fapt urmatoarele:
Prin emiterea deciziei nr. 142/28.10.2010, intimata l-a sanctionat pe contestator cu reducerea salariului de baza pe o durata de 3 luni cu 10%, potrivit art. 264, alin. 1, lit. d) din Codul muncii si respectiv art. 29, alin. 2, lit. d) din Regulamentul intern al societatii.
Pentru a emite aceasta decizie de sanctionare, intimata a avut în vedere ca, la sedinta Comisiei de Dialog Social din data de 30.09.2010, contestatorul a facut aprecieri defaimatoare si calomnioase la adresa patrimoniului societatii, care au fost preluate si de presa locala, ceea ce a creat o stare de îngrijorare si panica în rândul populatiei locale.
Potrivit DEX 1998, a calomnia înseamna a face o afirmatie mincinoasa si tendentioasa cu scopul de a discredita onoarea sau reputatia cuiva, iar a defaima, potrivit definitiei data tot de DEX, înseamna a desconsidera, a umili pe cineva.
Ori, având în vedere ca poate fi defaimata sau calomniata doar persoana nu si bunurile materiale, instanta constata ca fiind nelegala si netemeinica decizia nr. 142 din 28.10.2010.
Prin aceeasi decizie s-a mai imputat contestatorului ca aprecierile au fost preluate si de presa locala, ceea ce a creat o stare de îngrijorare si de panica în rândul populatiei locale, aratându-se totodata ca fapta acestuia a avut rezultate daunatoare, producând o atingere serioasa imaginii societatii si o scadere a veniturilor acesteia, datorita curentului de opinie creat de presa.
În aceasta privinta, este de mentionat ca la data de 16.09.2010, contestatorul a fost ales în functia de vicepresedinte al Sindicatului ………., calitate în care era obligat sa apere atât drepturile salariatilor din societate, cât si pe cele ale cetatenilor, având în vedere ca obiectul de activitate al societatii era transportul public în comun al persoanelor.
Din cuprinsul adresei nr. 08/01.03.2011 emisa de C.N.S. Cartel Alfa, reiese ca, contestatorul a avut cunostinta de problemele cu care se confruntau societatea si salariatii, si, în calitate sa de vicepresedinte al sindicatului, la sedinta din 30 septembrie 2010 a Comisiei Consultative de Dialog Social (asa cum rezulta din procesul-verbal al acesteia), a informat conducerea cu privire la nemultumirile soferilor si la potentialul pericol la care se expun cetatenii.
Astfel, din procesul-verbal al susmentionatei sedinte rezulta ca, contestatorul a declarat ceea ce l-au delegat soferii sa discute, iar daca situatia a fost prezentata putin mai sumbru decât realitatea, trebuie luata în considerare si amprenta personala pusa asupra modalitatii de exprimare.
Oricum, aspectele prezentate erau cunoscute de salariati, fiind probate în cauza si prin declaratiile martorilor audiati.
Faptul ca aspectele declarate de contestator în sedinta au fost preluate de presa, care si-a pus de asemenea o amprenta personala în modul de prezentare al situatiei, nu poate constitui o culpa din partea acestuia, fiind de notorietate faptul ca actionarul societatii angajatoare este Consiliul Local Tulcea.
De remarcat ca însusirea autobuzelor de a fi “bombe albastre” nu a fost atribuita de contestator în sedinta Comisiei de dialog social, acesta doar informând conducerea societatii despre ceea ce se vorbeste în localitate privitor la autobuzele DAF.
Prin urmare, nu se poate retine nici intentia contestatorului de a defaima imaginea societatii, acesta realizând doar o informare în cadrul sedintei, data fiind functia pe care o avea, cu privire la dificultatile salariatilor la locul de munca si la potentialul pericol la care sunt expusi calatorii, nefiind culpa acestuia ca presa a creat un anumit curent de opinie.
Totodata, în cauza nu s-a probat nici starea de îngrijorare sau panica produsa în rândul populatiei si nici scaderea veniturilor societatii, asa cum s-a retinut în decizia de sanctionare, fapt probat si prin articolul intitulat “Tulcenii nu s-au speriat de aberatiile lui …….. Nu ne-au fost afectate veniturile”, publicat în ziarul “Delta” din 28 octombrie 2010.
În ceea ce priveste decizia nr. 147 din 01.11.2010, instanta retine ca, prin aceasta decizie, contestatorul a fost concediat potrivit art. 61 lit. a) din Codul muncii, pentru incitarea salariatilor la tentativa de subminare, prin greva, a activitatii societatii, fapta încadrata de art. 28, alin. 1, lit. d) coroborat cu art. 29, alin. 6, lit. b) din Regulamentul intern al societatii, ca abatere disciplinara grava.
Potrivit art. 61, lit. a) din Codul muncii, angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care tin de persoana salariatului în cazul în care salariatul a savârsit o abatere grava sau abateri repetate de la regulile de disciplina a muncii ori de la cele stabilite prin contractul individual de munca, contractul colectiv de munca aplicabil sau regulamentul intern, ca sanctiune disciplinara.
Din depozitiile celor patru martori audiati în cauza, rezulta ca, într-adevar la sediul intimatei, la data de 04.10.2010, în jurul orei 0430-0445 s-a încercat pornirea unui protest spontan al salariatilor ce intrau în tura la acea ora însa conflictul a fost aplanat, iar soferii au plecat în cursa conform programarilor.
Atât martorul ……., cât si martorul …….. au declarat în fata instantei ca nu ………. a fost cel care a organizat protestul spontan de la sediul intimatei.
Instanta mai retine ca, chiar daca ………. aflat în timpul sau liber, le-ar fi sugerat colegilor sai sa nu plece în curse, iar acestia nu ar fi plecat, intimata ar fi trebuit sa-i sanctioneze disciplinar pe salariatii care nu si-au îndeplinit sarcinile de serviciu si nu pe contestator care nu era în tura la serviciu, ci venise sa-si ridice masina proprietate personala.
Fata de aceste considerente, instanta constata ca ………. nu a savârsit o abatere grava, si ca, decizia nr. 147/01.11.2010 emisa de intimata este nelegala si netemeinica, urmând a o anula.
Potrivit art. 78, alin. 1 din Codul muncii “În cazul în care concedierea a fost efectuata în mod netemeinic sau nelegal, instanta va dispune anularea ei si va obliga angajatorul la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul” iar potrivit alin. 2 al aceluiasi articol, “La solicitarea salariatului instanta care a dispus anularea concedierii va repune partile în situatia anterioara emiterii actului de concediere”.
Întrucât decizia de concediere este netemeinica si nelegala, instanta va dispune reintegrarea contestatorului pe postul detinut anterior concedierii si va obliga intimata sa-i plateasca contestatorului o despagubire egala cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatorul, începând cu data de 28.10.2010 si pâna la data reintegrarii efective.
Întemeiat este si capatul de cerere privind obligarea intimatei la plata sumei de 806 lei reprezentând daune materiale, având în vedere ca din notificarea nr. Ref: B.C.R./34/104 din 09 februarie 2011, rezulta ca ………. datoreaza catre ….. suma de 806 lei reprezentând dobânda restanta, penalitati si comision, pe care contestatorul nu le-a putut achita întrucât a avut în mod nelegal desfacut contractul individual de munca.
În ceea ce privesc daunele morale în suma de 10.000 lei, instanta retine urmatoarele:
Potrivit art. 269, alin. 1 din Codul muncii: “Angajatorul este obligat, în temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, sa îl despagubeasca pe salariat în situatia în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligatiilor de serviciu sau în legatura cu serviciul”.
În speta, prin sanctionarea nejustificata a contestatorului prin cele doua decizii anulate, acesta a suferit un prejudiciu moral, ca urmare a tensionarii relatiilor cu angajatorul si a climatului nefavorabil ce i s-a creat, astfel ca sub acest aspect cererea sa apare întemeiata, având în vedere si adeverinta medicala nr. 3077/2011, din care rezulta ca acesta sufera de tulburare depresiva.
Instanta apreciaza ca este mult prea mare suma de 10.000 lei solicitata de contestator si urmeaza a admite în parte acest capat de cerere si a obliga intimata la plata sumei de 3.000 lei reprezentând daune morale având în vedere ca aceasta suma asigura o reparare integrala si suficienta a prejudiciului suferit, atât timp cât s-a dispus prin aceasta hotarâre si repunerea contestatorului în situatia anterioara.
1
