4.LITIGIU ASIGURĂRI SOCIALE – ADMISIBILITATEA VERIFICĂRII LEGALITĂŢII ÎNCADRĂRII ÎN GRUPA A II-A DE MUNCĂ CU OCAZIA EXAMINĂRII CERERII DE PENSIONARE
Prin sentinţa civilă 489/2006, pronunţată de Tribunalul Bacău în dosarul 917/2006 a fost admisă contestaţia formulată de reclamanta L.R., în contradictoriu cu pârâta C.J.P.Bc., s-a anulat decizia 14464/2005 şi a fost obligată intimata să emită o altă decizie cu luarea în calcul a perioadei 20.11.1987 – 31.03.2001, ca fiind lucrată în grupa a II -a de muncă.
In considerentele hotărârii s-au reţinut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanţei la nr. 917/2006, reclamanta L. R. contestă decizia nr. 14464/10.11.2005 emisă de C.J.P.Bc..
În motivarea acţiunii arată că în perioada 20.11.1987 – 31.03.2001 a fost angajată la SC C SA ca muncitor laborant construcţii, activitate desfăşurată fiind încadrată în gr. A II-a de muncă în procent de 100% în conformitate cu disp. H.G. nr. 1223/1990 şi Ordinul nr. 50/1990.
S-a arătat că în această perioadă societatea angajatoare a virat în contul C.J.P.Bc. cuantumurile de 2%, 3% şi 5% prevăzute pentru pensia suplimentară.
In acest context, respingerea cererii de pensionare este nelegală.
In susţinerea celor arătate, la dosar s-a depus adeverinţa nr. 5661/05.08.1999 emisă de S.C. P.” SA Călăraşi potrivit căreia în perioada 31.07.1970 – 20.11.1987 (17 ani, 3 luni, 19 zile) a lucrat în grupa a II-a de muncă în procent de 100% (anexa 2 pct. 160, ord.50/90).
Prin urmare locurile de muncă avute în perioadele 1970 – 1987, 20.11.1987 – 31.03.2001 se încadrează în categoria locurilor de muncă cu condiţii de muncă grele.
Prin întâmpinarea depusă la dosar s-a solicitat respingerea contestaţiei întrucât reclamanta nu a depus la dosar acte din conţinutul cărora să rezulte nivelul de noxe, determinări efectuate de organele M.S. sau laboratoarele de specialitate proprii ale unităţilor, la dosar nu s-a depus nici lista cu nominalizarea persoanelor şi a locurilor de muncă care se încadrează în grupa a II-a de muncă întocmită la acel moment de consiliul de administraţie din unitate împreună cu Sindicatul Liber din unitate potrivit art. 6 din Ordinul nr. 50/1990.
Instanţa analizând actele dosarului a constatat că, acţiunea este fondată.
Prin H.G. nr. 1223/20.11.1990 la art. 1 stabileşte că, personalul care este în activitate şi care a lucrat la locurile de muncă sau activităţi cu condiţii de muncă nocive, grele, periculoase de pe şantierele de construcţii montaj, grupurile de şantiere şi întreprinderile şantier, inclusiv unităţile de deservire ale acestora, bazele de producţie, depozitele, laboratoarele, unităţile de mecanizare se încadrează în grupa a II-a de muncă în vederea pensionării, pentru întreaga perioadă efectiv lucrată după 18.03.1969″.
Art. 2 stabileşte că nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa a II-a de muncă se face de consiliile de administraţie împreună cu sindicatele libere din unităţi.
Prin decizia nr. 980/13.03.1990 s-a aprobat de către conducerea T.C.M. Bacău începând cu 18.03.1969 încadrarea în grupa a II-a de muncă a întregului din cadrul T.A.G.C.M. Bacău în anexa nr. II care cuprinde personalul ce se încadrează în grupa a II-a, reclamanta figurează la poziţia 170 din tabel.
Faţă de situaţia reţinută, instanţa a constatat că, acţiunea este dovedită, în speţă fiind îndeplinite condiţiile art. 42 (1) din Legea nr. 19/2000 şi în consecinţă a admis contestaţia.
Împotriva hotărârii pronunţate de prima instanţă a declarat recurs, intimata C.J.P. Bacău, care a solicitat admiterea recursului, rejudecarea fondului şi respingerea contestaţiei.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta a arătat că prin decizia 14464/10.11.2005 a fost respinsă cererea de pensionare deoarece nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 41 alin.1 din Legea 19/2000 întrucât contestatoarea nu îndeplineşte condiţiile de pensionare sub aspectul vârstei.
Reclamanta nu poate beneficia de reducerea vârstei de pensionare prin luarea în calcul a perioadei cât a lucrat în grupa a II-a de muncă, arată recurenta deoarece funcţia de laborant nu este recunoscută prin Ordinul 50/1990, respectiv H.G.R. 1223/1990 ca fiind activitate recunoscută în grupa a II-a de muncă.
Având în vedere arată recurenta, faptul că activităţile şi funcţiile care se încadrează în grupa a II-a de muncă sunt expres şi limitativ prevăzute de Ordinul 50/1990 iar funcţia de laborant nu se regăseşte în cuprinsul actului normativ, mai sus arătat, perioada la care face referire reclamanta nu poate fi luată în calculul vechimii în muncă, ca activitate desfăşurată în grupa a II-a de muncă şi a fost luată în calcul ca activitate în condiţii normale de muncă.
Curtea, examinând hotărârea recurată în raport de motivele invocate de recurentă, constată recursul nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 28 din Legea 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, stabilirea şi plata pensiei se face pe baza actelor pe care partea este obligată să le prezinte, carnetul de muncă (original şi copie).
Potrivit menţiunilor făcute în carnetul de muncă intimata contestatoare a lucrat în perioadele 20.11.1987 – 31.12.1995; 1.04.1996 – 1.02.1997; 15.03.1997 – 1.02.1998 şi 1.03.1998 – 31.03.2001 în grupa a II-a de muncă.
Această situaţie este confirmată şi prin adresa 3428/19.12.2005 emisă de angajator respectiv de S.C. S.A. Bacău.
Prin aceeaşi adresă sunt enumerate activităţile pe care contestatoarea le-a desfăşurat în această perioadă şi s-a arătat că aceste activităţi au fost încadrate în grupa a II-a de muncă, conform prevederilor H.G. nr. 1223/1990, anexa 2 pag. 129 din Ordinul 50/1990 al M.M.P.S. fiind virate conform legislaţiei în vigoare la acea dată, cuantumurile de 2%, 3% şi 5% pentru suplimentară.
Faţă de situaţia de fapt confirmată de actele oficiale de la dosar, apreciem că este inadmisibil a fi contestat la această dată legalitatea încadrării contestatoarei în grupa a II-a de muncă recurenta având doar de verificat dacă în raport de înscrierile făcute în carnetul de muncă intimata îndeplineşte sau nu condiţiile de vârstă pentru pensionare.
Intimata a dobândit dreptul de a i se lua în considerare, perioada cât a lucrat în grupa a II-a de muncă prin plata contribuţiilor pentru pensie, conform legislaţiei în vigoare.
Contribuţia la sistemul de asigurări sociale dă naştere, potrivit practicii C.E.D.O. unui drept de proprietate la o fracţiune din patrimoniul astfel constituit iar modul de soluţionare a cererii de pensionare constituie în acest context o încălcare a prevederilor art. 1 din Protocolul nr. 1 al. C.E.D.O.
Pentru cele ce preced în baza art. 312 cod pr.civilă, curtea a respins recursul ca nefondat.
Dec.civ.nr.932 din 11.09.2006 a Curţii de Apel Bacău
