Litigiu de asigurari sociale având ca obiect actiune în anularea deciziei de respingere a cererii de înscriere la pensie. Aplicarea cu prioritate a dispozitiilor Anexei nr. 3 din Legea nr. 19/2000 fata de cele ale Anexei nr. 9 din Ordinul Ministerului Mu


– Legea nr. 19/2000, art. 41

Criticile recurentului referitoare la aplicarea gresita a legii nu sunt fondate,în conditiile în care Anexa 3 a Legii nr. 19/2000, cat si Anexa 9 a Ordinului nr. 340/2001, au aceeasi sfera de reglementare, respectiv vârsta standard de pensionare si stagiile minime si complete de cotizare, dar contin prevederi contradictorii, astfel încât instanta a avut in vedere în mod corect actul normativ cu forta juridica superioara, care este legea si nu ordinul ministrului edictat in aplicarea acestei legi.

Se are în vedere ca potrivit art. 4 alin. 3 din Legea nr. 24/2000 republicata, actele normative date în executarea legilor se emit în limitele si potrivit normelor pe care le ordona.

Aceasta înseamna, în speta, ca prin Normele de aplicare a Legii nr. 19/2000 cuprinse în Ordinul nr. 340/2001 (inclusiv în anexele la acesta), nu s-ar putea completa ori modifica dispozitiile legale inserate în Legea nr. 19/2000 (respectiv anexele la aceasta).

(CURTEA DE APEL BUCURESTI – SECTIA A VII-A CIVILA SI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE SI ASIGURARI SOCIALA, DECIZIA NR. 8002 din 02.12.2011)

Prin sentinta civila nr. 8773 din 24.11.2010, pronuntata de Tribunalul Bucuresti – Sectia a VIII-a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale, în dosarul nr. 2538/3/2010, a fost respinsa ca neîntemeiata actiunea formulata de contestatorul S.I., în contradictoriu cu intimata CPMB.

Pentru a pronunta aceasta hotarâre, prima instanta a retinut ca, prin decizia nr. J 3408/5.11.2009 emisa de intimata s-a respins cererea de înscriere la formulata de reclamant deoarece nu a prezentat carnetul de munca si nici dovada publicarii in Monitorul Oficial a pierderii acestuia.

Având in vedere faptul ca reclamantul a justificat motivele pentru care nu a putut prezenta originalul carnetului de munca si nici nu putut publica anuntul privind pierderea acestuia in Monitorul Oficial, deoarece nu cunostea numarul si seria înscrisului original, s-a apreciat ca in mod nelegal intimata a procedat la respingerea cererii de pensionare cu aceasta motivare.

Analizând insa conditiile privind acordarea dreptului la pensie, s-a retinut ca reclamantul nu întruneste conditiile prevazute de lege.

Astfel, pentru acordarea pentru limita de vârsta, la data formularii cererii, respectiv 6.08.2009, potrivit Anexei nr. 3 la Legea nr. 19/2000, stagiul minim de cotizare era de 12 ani si 4 luni si vârsta minima de 63 ani si 4 luni.

Reclamantul avea la data formularii cererii vârsta de 78 ani, 7 luni si 2 zile, fiind astfel respectata conditia privind vârsta minima de pensionare.

Insa, din certificatul nr. 2378/2.02.2009 eliberat de Arhivele Nationale Iasi, a rezultat ca in perioada 1950-1964 reclamantul a fost angajat in munca la IIS Tesatura Iasi in diverse functii, realizând un stagiu total de cotizare de 11 ani si 2 luni, deci mai mic decât stagiul minim de cotizare prevazut delege.

Prin urmare, s-a constatat ca reclamantul nu întrunea la data formularii cererii de pensionare cumulativ conditiile privind acordarea pensiei pentru limita de vârsta.

Împotriva acestei hotarâri, a declarat recurs, în termen si motivat contestatorul, criticând solutia pentru nelegalitate si netemeinicie.

În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozitiile art. 304 pct. 8 si 9 si art.3041 Cod Procedura Civila, recurentul a aratat ca sentinta civila atacata este nelegala si netemeinica deoarece a fost data, in principal, cu aplicarea gresita a legii,deoarece în situatia recurentului, stagiul minim de cotizare este de 10 ani si nu de 12 ani si 4 luni astfel cum, in mod gresit, a retinut instanta de fond.

Conform Anexei nr. 9 din Ordinul nr. 340 din 04/05/2001 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale, cu modificarile si completarile ulterioare, in vigoare la data depunerii cererii de pensionare si a judecarii cauzei in fond,recurentul, fiind nascut la data de 04/01/1931, trebuia sa îndeplineasca urmatoarele conditii: vârsta standard de pensionare de 62 de ani, stagiul minim de cotizare de 10 ani, stagiul complet de cotizare de 30 ani. In Anexa nr. 9 se începe evidenta cu anul nasterii 1939, deci cei nascuti înainte de 1939 trebuie sa îndeplineasca aceleasi conditii ca si cei nascuti in ianuarie 1939.

S-a aratat ca instanta de fond, in mod gresit, a considerat ca recurentul trebuie sa îndeplineasca conditiile prevazute in anexa 3 deoarece la sectiunea B pct. 3 din Normele metodologice se prevede clar faptul ca “Vârstele standard de pensionare si stagiile minime sau complete de cotizare pentru femei si barbati sunt prevazute în anexa nr. 3 la lege, detaliata în functie de data nasterii in anexa nr. 9.

Analizând întregul material probator administrat în cauza, prin prisma criticilor invocate si tinând seama de dispozitiile art.3041 Cod Procedura Civila, Curtea retine urmatoarele:

Prin decizia nr. J 3408/5.11.2009 emisa de Casa de Pensii s-a respins cererea de înscriere la pensie formulata de reclamant deoarece nu s-a prezentat carnetul de munca si nici dovada publicarii in Monitorul Oficial a pierderii acestuia iar prin sentinta civila nr. 8773 din 24.11.2010, pronuntata de Tribunalul Bucuresti – Sectia a VIII-a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale în dosarul nr. 2538/3/LM/2010, ce face obiectul prezentului recurs, a fost respinsa cererea recurentului reclamant de anulare a deciziei mai sus amintite, constatându-se ca reclamantul nu întrunea la data formularii cererii de pensionare cumulativ conditiile privind acordarea pensiei pentru limita de vârsta,astfel cum sunt prevazute acestea in Anexa 3 a Legii nr. 19/2000.

Criticile recurentului referitoare la aplicarea gresita a legii nu sunt fondate,în conditiile în care Anexa 3 a Legii nr. 19/2000, cat si Anexa 9 a Ordinului nr. 340/2001, au aceeasi sfera de reglementare, respectiv vârsta standard de pensionare si stagiile minime si complete de cotizare, dar contin prevederi contradictorii, astfel încât instanta a avut in vedere în mod corect, actul normativ cu forta juridica superioara care este legea, si nu ordinul ministrului edictat in aplicarea acestei legi.

Se retine ca potrivit art. 41 din Legea nr. 19/2000 în vigoare la data formularii cererii de înscriere la pensie de catre recurent, “Varsta standard de pensionare este de 60 de ani pentru femei si 65 de ani pentru barbati. Atingerea varstei standard de pensionare se va realiza in termen de 13 ani de la data intrarii in vigoare a prezentei legi, prin cresterea varstelor de pensionare, pornindu-se de la 57 de ani pentru femei si de la 62 de ani pentru barbati, conform esalonarii prevazute in anexa nr. 3.(…)

Stagiul complet de cotizare este de 30 de ani pentru femei si de 35 de ani pentru barbati. Atingerea stagiului complet de cotizare se va realiza in termen de 13 ani de la data intrarii in vigoare a prezentei legi, prin cresterea acestuia, pornindu-se de la 25 de ani pentru femei si de la 30 de ani pentru barbati, conform esalonarii prevazute in anexa nr. 3.”

Astfel,varsta de pensionare si stagiul complet de cotizare constituie elemente obiective, care trebuie sa se aplice tuturor persoanelor care au calitatea de asigurat iar aceasta crestere treptata a valorilor se realizeaza conform unui grafic de esalonare prevazut de Anexa 3 a Legii nr. 19/2000. Prima coloana din tabel cuprinde intervalele de timp in care se va face esalonarea. Prin urmare, semnificatia intregului tabel este aceea ca, in perioada indicata in prima coloana, varsta standard de pensionare, stagiul minim de cotizare si stagiul complet de cotizare sunt cele indicate in coloanele 2-4. Anexa 9 a Ordinului nr. 340/2001 este conceputa însa intr-o maniera care nu respecta spiritul legii in aplicarea caruia a fost edictat .

Astfel, prin faptul ca fiecarei persoane, in functie de data nasterii, i s-a prestabilit in Anexa 9 un anumit stagiu de cotizare si o anumita varsta standard de pensionare, contravine spiritului legii care prevede ca, in orice moment dat, toti asiguratii au dreptul sa beneficieze de acelasi stagiu de cotizare si de aceeasi varsta standard de pensionare.

Se are în vedere ca potrivit art. 4 alineatul 3 din Legea nr. 24/2000 republicata, actele normative date în executarea legilor se emit în limitele si potrivit normelor pe care le ordona.

Aceasta înseamna, în speta, ca prin Normele de aplicare a Legii nr. 19/2000 cuprinse în Ordinul nr. 340/2001 (inclusiv în anexele la acesta), nu s-ar putea completa ori modifica dispozitiile legale inserate în Legea nr.19/2000 (respectiv anexele la aceasta).

Este de remarcat, din acest punct de vedere, ca potrivit Anexei nr. 3 la Legea nr. 19/2000, la data formularii cererii de acordare a pensiei pentru limita de vârsta de catre intimat (6.08.2009), vârsta standard de pensionare pentru barbati era de 63 de ani si 4 luni, iar stagiul minim de cotizare era de 12 ani si 4 luni .

Prin urmare, Anexa nr. 3 la Legea nr. 19/2000 contine, în concret, un grafic de esalonare, în care prima coloana din tabel denumita “perioada” cuprinde intervalele în care se va face esalonarea, iar coloanele 2 si 3 evidentiaza, corespunzator intervalelor, vârsta standard de pensionare, respectiv stagiul minim si complet de cotizare, distinct pentru femei si barbati, cu consecinta ca toti asiguratii ce solicita pensionarea în acelasi moment sa beneficieze de aceeasi vârsta standard de pensionare si de acelasi stagiu minim si complet de cotizare.

Fata de aspectele retinute în cele ce preced se apreciaza ca la stabilirea drepturilor de pensie pentru limita de vârsta cuvenite recurentului în mod corect instanta de fond a apreciat ca se impunea a fi avut în vedere un stagiu minim de cotizare de 12 ani si 4 luni evidentiat în Anexa nr. 3 la Legea nr. 19/2000, conditie pe care însa recurentul nu o îndeplineste, cât timp, astfel cum rezulta din certificatul nr.2378/2.02.2009 eliberat de Arhivele Nationale Iasi, acesta a realizat un stagiu total de cotizare de 11 ani si 2 luni, mai mic decât stagiul minim de cotizare prevazut în Anexa nr. 3 a Legii nr.19/2000.

Drept consecinta, vazând si dispozitiile art. 312 Cod Procedura Civila, Curtea va respinge ca nefondat recursul.

1