– Legea nr. 3/1977 art.14, OUG nr. 4/2005 art. 1 si 4
Din reglementarea cuprinsa în art.14 din Legea nr.3/1977 rezulta ca legislatia anterioara permitea numai barbatilor care au desfasurat peste 25 de ani de munca încadrata în grupa a II-a sa obtina atât cu reducerea stagiului general de cotizare de 30 de ani la 25 de ani, cât si cu reducerea vârstei de pensionare de la 62 de ani la 57 de ani. În cazul femeilor, vechimea în munca de 25 de ani se pastreaza, dar se reduce vârsta de pensionare de la 57 de ani la 52 de ani.
Ori, în masura în care legea în vigoare pâna la data de 01.04.2001 permitea salariatului deschiderea dreptului de sociala pe baza a 25 de ani de munca în grupa a II-a, conform reglementarii expuse anterior, cu reducerea corespunzatoare a vârstei de pensionare, beneficiul legii trebuie pastrat si la aplicarea noii legi în sensul ca punctajul mediu anual calculat la reevaluarea pensiei pe temeiul OUG nr. 4/2005 sa fie determinat prin raportare la un stagiu complet de cotizare de 25 de ani.
În cauza însa, intimatul reclamant nu îndeplineste conditia vechimii de 25 de ani în fosta grupa a II-a de munca deoarece, conform fisei de pensie, a realizat numai 24 de ani, 4 luni si 16 zile. Pentru aceasta vechime, cu aplicarea adaosului prevazut de art. 14 alin. 1 din Legea nr. 3/1977, adica de 6 ani, rezulta o vechime de 30 de ani, mentionata în decizia initiala de pensie. Preluând aceasta din urma cifra, fara a o corobora cu alte înscrisuri existente la dosarul cauzei, respectiv fisa de pensie, si fara a cerceta în vreun fel apararea pârâtei expusa în întâmpinare, tribunalul a facut o gresita aplicare a normelor pe care le-a citat.
În cauza însa, intimatul reclamant nu îndeplineste conditia vechimii de 25 de ani în fosta grupa a II-a de munca deoarece, conform fisei de pensie, a realizat numai 24 de ani, 4 luni si 16 zile. Pentru aceasta vechime, cu aplicarea adaosului prevazut de art. 14 alin. 1 din Legea nr. 3/1977, adica de 6 ani, rezulta o vechime de 30 de ani, mentionata în decizia initiala de pensie. Preluând aceasta din urma cifra, fara a o corobora cu alte înscrisuri existente la dosarul cauzei, respectiv fisa de pensie, si fara a cerceta în vreun fel apararea pârâtei expusa în întâmpinare, tribunalul a facut o gresita aplicare a normelor pe care le-a citat.
În concluzie, dispozitiile art. 14 din Legea nr. 3/1977, în interpretarea obligatorie data de Înalta Curte de Casatie si Justitie în Sectii Unite prin decizia în interesul legii nr.40/22 septembrie 2008 (publicata în Monitorul Oficial nr. 334 din 20 mai 2009), nu permit recalcularea drepturilor de ale intimatului-reclamant pe baza unui stagiu complet de cotizare de 25 de ani, concluzia tribunalului asupra stagiului de 25 de ani fiind gresita.
CURTEA DE APEL BUCURESTI – SECTIA A VII-A CIVILA SI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCA SI ASIGURARI SOCIALE, DECIZIA CIVILA NR. 2512 R DIN 2 IUNIE 2010
Prin cererea înregistrata la data de 20.10.2009 pe rolul Tribunalului Calarasi, reclamantul V.B a chemat în judecata pe pârâta C.J.P.C. solicitând obligarea pârâtei de a emite o decizie de recalculare a pensiei pentru limita de vârsta si vechime integrala, conform dispozitiilor O.U.G. nr.4/2005, în care, la stabilirea punctajului mediu anual, sa fie utilizat un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, precum si obligarea pârâtei la plata diferentelor dintre pensia cuvenita si pensia încasata începând cu 01.05.2006.
Prin sentinta civila nr.1575/04.11.2009, Tribunalul Calarasi a admis exceptia prescriptiei dreptului la actiune pentru pretentiile anterioare datei de 20.10.2006; a admis în parte actiunea formulata de reclamantul V.B.; a obligat pârâta sa recalculeze drepturile de pensie ale reclamantului, conform OUG nr. 4/2005, prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 25 ani; a obligat pârâta catre reclamant la plata diferentelor dintre pensia recalculata potrivit sentintei si pensia încasata, începând cu data de 20.10.2006; a respins capatul de cerere privind plata diferentelor de pensie pe perioada 01.05.2006-19.10.2006.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre, tribunalul a retinut ca prin decizia nr. 29528/02.03.1984 pentru acordarea pensiei pentru munca depusa si limita de vârsta cu vechime integrala, dreptul la pensie al reclamantului a fost stabilit cu începere de la data de 23.01.1984, pe baza unui vechimi totale în munca de 30 ani, 2 luni si 16 zile în grupa II a de munca.
A fost considerata nefondata apararea pârâtei în sensul ca stagiul complet de cotizare ce trebuia utilizat la determinarea punctajului mediu anual cuvenit reclamantului este de 30 de ani, conform art. 8 din Legea 3/1977, fata de prevederile art. 2 alin1 si alin 3 din Normele metodologice cuprinse în anexa la HG nr. 1550/2005 si ale art. 14 alin. 1 si alin. 3 din Legea 3/1977.
Astfel, din coroborarea prevederilor aliniatului 1 si cele ale aliniatului 3 ale art.2 din Normele metodologice cuprinse în anexa la HG nr. 1550/2005, rezulta ca stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual al reclamantului este echivalent cu vechimea în munca necesara, potrivit art. 14 alin 3 si alin 1 din Legea nr. 3/1977, pentru deschiderea dreptului sau la pensie. Din economia dispozitiilor art.14 din Legea nr.3/1977 rezulta ca legiuitorul nu a urmarit doar reducerea vârstei de pensionare a salariatilor care au prestat activitate în grupele I si II de munca, în conditiile expuse în acest text legal, ci si reducerea vechimii totale în munca necesare pentru pensionare.
Prin urmare, tribunalul a constatat ca 25 de ani lucrati în locuri care, potrivit legii, se încadreaza în grupa II de munca echivaleaza cu 30 de ani lucrati în conditii normale.
Mai mult decât atât, Înalta Curte de Casatie si Justitie, în solutionarea unui recurs în interesul legii, a statuat prin decizia nr.40 din data de 22.09.2008 pronuntata în dosar nr. 16/2008 ca dispozitiile art. 77 alin. (2) raportat la art. 43 alin. (1) si (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale se interpreteaza în sensul ca stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale caror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 – 31 martie 2001 si care si-au desfasurat activitatea în grupe speciale de munca este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurari sociale de stat si asistenta sociala.
De asemenea, prima instanta a înlaturat si sustinerea pârâtei ca reclamantul nu ar avea vechimea de 25 de ani în grupa a II a, potrivit fisei de pensie nr.723/24.01.1984, deoarece din decizia nr. 29528/02.03.1984, care constituie ultimul act al procesului de stabilire a pensiei, rezulta în mod indubitabil ca vechimea totala în munca în grupa a II a este de 30 ani, 2 luni si 16 zile.
Cu privire la cel de-al doilea capat de cerere, tribunalul a retinut ca prin modul gresit de recalculare a pensiei, reclamantului i-a fost cauzat un prejudiciu ce se impune a fi reparat. Având în vedere ca termenul general de prescriptie pentru orice drept banesc este de 3 ani, s-a admis exceptia prescriptiei dreptului la actiune în ceea ce priveste drepturile anterioare datei de 20.10.2006 si s-au respins pretentiile reclamantului privind plata diferentelor de pensie pe perioada 01.05.2006-19.10.2006, ca fiind prescrise.
Tribunalul a obligat însa pârâta la plata catre reclamant a diferentelor dintre pensia recalculata începând cu data de 20.10.2006.
Împotriva acestei sentinte a declarat recurs la data de 16.12.2009 pârâta C.J.P.C, înregistrat pe rolul Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a VII-a civila si pentru cauze privind conflicte de munca si asigurari sociale la data de 19.01.2010.
În motivarea recursului întemeiat pe dispozitiile art.3041 din Codul de procedura civila, recurenta a sustinut nelegalitatea si netemeinicia hotarârii data de instanta de fond si a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a hotarârii recurate si respingerea cererii de chemare în judecata ca neîntemeiata.
Se arata ca, potrivit prevederile art.2 alin.(1) din HG nr. 1550/2004, “stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezinta vechimea integrala în munca prevazuta de legislatia în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiaza sau care i se cuvine la data începerii operatiunilor de evaluare”, iar la acelasi articol la alin.(3) se stipuleaza ca “pentru persoanele ale caror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 – 31 martie 12001, stagiul complet de cotizare utilizat Ia determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977”.
Sustine astfel recurenta pârâta ca reclamantul a beneficiat doar de acordarea pensiei mai devreme decât daca ar fi desfasurat activitate în grupa a IlI-a de munca. Nesocotind probele existente la dosar, instanta de fond a pronuntat o hotarâre cu interpretarea eronata a dispozitiilor legale.
Intimatului i s-a emis o decizie în baza OUG nr.4/2005, acesta primind si o pensie majorata în urma recalcularii.
Acesta a beneficiat de prevederile art.14 din Legea nr.3/1977 doar pentru a putea beneficia de acordarea pensiei mai devreme, reducându-i-se vârsta de pensionare datorita faptului ca a lucrat În grupa speciala de munca. În prezent, Legea nr.3/1977 nu mai este în vigoare si nici nu ultraactiveaza.
Prin urmare, recalcularea se face în noile conditii legale cu toata perioada de cotizare, conform stagiului de cotizare prevazut de legea în vigoare. Recalcularea s-a facut în baza prevederilor HG nr.1550/2004 si a OUG nr.4/2005, stagiul de cotizare care trebuie utilizat, fiind cel prevazut de aceste prevederi legale, anume 30 de ani.
În recurs a fost administrata proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosar de catre recurenta pârâta Casa Judeteana de Pensii urmatoarele: decizie nr. 29528/30.03.2005 privind recalcularea pensiei în sistemul public, buletin de evaluare nr. 29528/01.10.2004, decizia nr. 29528/01.10.2008 privind recalcularea drepturilor de pensie în conformitate cu prevederile OUG nr. 100/2008.
Examinând motivele de recurs fata de hotarârea recurata si probele administrate în cauza, cercetând pricina sub toate aspectele invocate dupa cum dispune art.3041 Cod procedura civila, Curtea constata recursul fondat pentru urmatoarele considerente:
Desi recursul este întemeiat în drept pe dispozitiile art. 3041 Cod de procedura civila, care permit examinarea cauzei sub toate aspectele, în realitate, criticile recurentei-pârâte se subsumeaza motivului se recurs prevazut de art.304 pct. 9 Cod procedura civila, deoarece se sustine ca hotarârea este nelegala si netemeinica, fiind pronuntata cu interpretarea si aplicarea gresita a legilor în materia asigurarilor sociale.
Recurenta indica în cererea de recurs textele de lege pe care considera ca instanta de fond le-a aplicat gresit, adica Legea nr.3/1977, Legea nr.19/2000, HG nr.1550/2004 si OUG nr.4/2005. Cu alte cuvinte, recurenta critica concluzia instantei de fond asupra stagiului complet de cotizare de 25 de ani care s-a dispus a fi luat în calcul la reevaluarea pensiei intimatului-reclamant.
Asadar, Curtea are a verifica daca hotarârea atacata este data cu încalcarea sau aplicarea gresita a legii, în sensul de a nesocoti o norma de drept substantial sau de a interpreta eronat o norma juridica aplicabila litigiului.
Este de observat ca drepturile de pensie ale intimatului-reclamant au fost deschise la 01.05.1984, fiind emisa decizia nr.29528/02.03.1984, în temeiul Legii nr.3/1977 de catre Consiliul Popular al Judetului Calarasi – Comisia de Pensii. Se mentioneaza în aceasta decizie vechimea totala în munca de 41 de ani, 6 luni si 4 zile, întregita la 42 de ani, din care 30 de ani, 2 luni si 16 zile de activitate în grupa a II-a de munca, precum si 11 ani, 3 luni si 18 zile în grupa a III-a de munca.
Ulterior, drepturile de pensie ale intimatului-reclamant au fost supuse recalcularii prevazute de OUG nr. 4/2005, determinându-se punctajul mediu anual si cuantumul pensiei dupa procedura prevazuta de art.78 din Legea nr.19/2000. A fost emisa în acest sens decizia de pensie nr. 29528/30.03.2005 în care punctajul mediu anual a fost calculat prin raportare la un stagiu complet de cotizare de 30 de ani, aspect contestat de catre reclamant în cauza de fata.
Contrar opiniei Tribunalului, Curtea apreciaza ca acest stagiu complet de cotizare este de 30 de ani, iar nu stagiul de cotizare de 25 de ani prevazut de art.14 din Legea nr.19/2000, pentru grupa a II-a de munca.
Întrucât drepturile de pensie ale intimatului-reclamant s-au deschis în baza legii anterioare, Legea nr.3/1977, recurenta-pârâta a dat eficienta dispozitiilor art.4 raportat la art.1 din OUG nr.4/2005, precum si dispozitiilor art.2 alin.1 si 3 din anexa 1 la HG nr.1550/2004 care cuprinde normele metodologice de evaluare a pensiilor din sistemul public. Asadar, stagiul complet de cotizare în cazul intimatului trebuie sa fie cel reglementat de Legea nr.3/1977.
Ori, art.8 din Legea nr.3/1977 prevedea faptul ca are dreptul la pensie pentru munca depusa si limita de vârsta personalul muncitor cu o vechime în munca de minim 30 de ani barbatii si 25 de ani femeile si cu conditia împlinirii vârstei de 62 de ani barbatii si 57 de ani femeile. Asadar, era instituita o dubla conditie, o vechime în munca si împlinirea unei anumite vârste de pensionare.
În art.14 din Legea nr.3/1977 se prevedea o situatie speciala pentru persoanele care au lucrat efectiv în locuri care se încadrau în baza legii în grupa I sau a II-a de munca, stipulându-se urmatoarele: “(1) Persoanelor care au lucrat efectiv cel putin 20 ani în locuri care, potrivit legii, se încadreaza în grupa I de munca, sau cel putin 25 ani în grupa II de munca, la stabilirea pensiei li se ia în calcul, pentru fiecare an lucrat în aceste grupe câte: a) un an si sase luni pentru grupa I de munca; b) un an si trei luni pentru grupa II de munca. (2) Pe aceasta baza persoanele care au lucrat în grupele I si II de munca au dreptul, la cerere, sa fie pensionate, la împlinirea vârstei de: a) 52 ani, pentru grupa I si 57 ani pentru grupa II, barbatii; b) 50 ani pentru grupa I si 52 ani pentru grupa II, femeile. (3) Persoanele care îndeplinesc conditiile prevazute de alin.(1) sunt pensionate, la cerere, si la 50 de ani, atât barbatii cât si femeile din grupa I de munca si la 55 ani barbatii sau 50 de ani femeile, din grupa II de munca. (4) Persoanele care au vechime în munca prevazuta de lege si au lucrat efectiv cel putin 15 ani în locurile încadrate în grupa I de munca sau cel putin 20 ani în locurile încadrate în grupa II de munca au dreptul, la cerere, sa li se reduca vârsta de pensionare prevazuta de art.8 alin.2, în mod proportional cu anii lucrati în grupele I sau II de munca, dar nu mai putin de 52 ani, pentru grupa I si 57 ani pentru grupa II, barbatii, sau 50 ani pentru grupa I si 52 ani pentru grupa II, femeile”.
Din reglementarea cuprinsa în art.14 din Legea nr.3/1977 rezulta ca legislatia anterioara permitea numai barbatilor care au desfasurat peste 25 de ani de munca încadrata în grupa a II-a sa obtina pensie atât cu reducerea stagiului general de cotizare de 30 de ani la 25 de ani, cât si cu reducerea vârstei de pensionare de la 62 de ani la 57 de ani. În cazul femeilor, vechimea în munca de 25 de ani se pastreaza, dar se reduce vârsta de pensionare de la 57 de ani la 52 de ani.
Ori, în masura în care legea în vigoare pâna la data de 01.04.2001 permitea salariatului deschiderea dreptului de asigurare sociala pe baza a 25 de ani de munca în grupa a II-a, conform reglementarii expuse anterior, cu reducerea corespunzatoare a vârstei de pensionare, beneficiul legii trebuie pastrat si la aplicarea noii legi în sensul ca punctajul mediu anual calculat la reevaluarea pensiei pe temeiul OUG nr. 4/2005 sa fie determinat prin raportare la un stagiu complet de cotizare de 25 de ani.
În concluzie, dispozitiile art. 14 din Legea nr. 3/1977, în interpretarea obligatorie data de Înalta Curte de Casatie si Justitie în Sectii Unite prin decizia în interesul legii nr.40/22 septembrie 2008 (publicata în Monitorul Oficial nr. 334 din 20 mai 2009), nu permit recalcularea drepturilor de pensie ale intimatului-reclamant pe baza unui stagiu complet de cotizare de 25 de ani, concluzia tribunalului asupra stagiului de 25 de ani fiind gresita.
Pentru considerentele aratate, în temeiul art.312 alin.3 coroborat cu art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, Curtea va admite recursul si va modifica hotarârea tribunalului în sensul respingerii actiunii ca neîntemeiata.
