„Sustinerea conform careia stagiul de cotizare luat în considerare ar trebui sa fie cel de 30 de ani prevazut în legea nr.19/2000 este neîntemeiata pentru ca aceasta lege nu se poate aplica retroactiv, în conditiile în care drepturile la au fost deschise anterior anului 2001, iar art.2 alin.2 din HG nr.1550/2004 face trimitere expresa la reglementarile în vigoare în anul deschiderii dreptului la pensie.
Rationamentul instantei de fond este corect si întemeiat pe dispozitii legale, împrejurarea ca intimatul-reclamant beneficiaza de prevederile OUG nr.4/2005 nefiind de natura sa infirme aprecierile Tribunalului Bucuresti.
Cât priveste argumentul referitor la continutul art.14 din legea nr.3/1977, Curtea subliniaza ca textul acestui articol nu reglementeaza doar scaderea vârstei de pensionare, asa cum eronat sustine recurenta, ci mentioneaza, în mod expres, în alin.1, durata stagiului de cotizare si modul de calcul al acestuia. De altfel, în acest sens, a fost pronuntata si decizia în interesul legii nr.40 din data de 22.09.2008 de catre Înalta Curte de Casatie si Justitie, prin care a transat irevocabil acest aspect.”
„Pentru a tergiversa punerea în aplicare a hotarârii judecatoresti, prin care au fost respectate dispozitiile deciziei în interesul legii mentionate, recurenta-pârâta exercita calea de atac a recursului, desi este evidenta solutia instantelor care nu pot ignora mentiunile din cadrul deciziei în interesul legii nr.40 din data de 22.09.2008 pronuntata de catre Înalta Curte de Casatie si Justitie.
Aceasta atitudine procesuala denota exercitarea cu rea-credinta a drepturilor procesuale si poate determina raspunderea patrimoniala a Casei de Pensii pentru prejudiciile provocate pensionarilor, ca urmare a calcularii incorecte a drepturilor de pensionare.
Aceasta atitudine procesuala denota exercitarea cu rea-credinta a drepturilor procesuale si poate determina raspunderea patrimoniala a Casei de Pensii pentru prejudiciile provocate pensionarilor, ca urmare a calcularii incorecte a drepturilor de pensionare.
De asemenea, aceasta atitudine poate fi sanctionata de catre instanta de judecata, în conformitate cu dispozitiile art. 108ą alin. 1 pct. 1 lit. a din Codul de Procedura Civila.
De asemenea, aceasta atitudine poate fi sanctionata de catre instanta de judecata, în conformitate cu dispozitiile art. 108ą alin. 1 pct. 1 lit. a din Codul de Procedura Civila.
Curtea, având în vedere atitudinea procesuala a recurentei-pârâte, care consta în nerespectarea dispozitiilor legale privind luarea în considerare a stagiului de cotizare, stabilit în conformitate cu Legea nr. 3/1977, pentru persoanele pensionate sub imperiul acestei legii, exercitarea caii de atac a recursului prin invocarea unor dispozitii legale care au fost înlaturate prin considerentele deciziei în interesul legii nr.40 din data de 22.09.2008 pronuntata de catre Înalta Curte de Casatie si Justitie si perseverenta acesteia în nerespectarea deciziei mentionate, determina aplicarea sanctiunii amenzii în cuantum de 100 ron catre reprezentantul legal al recurentei-intimata Casa de Pensii a Municipiului Bucuresti.”
Decizia civila nr. 535/R din 2 februarie 2010
Prin recursul înregistrat pe rolul Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a VII-a Civila si pentru cauze privind Conflicte de si Asigurari Sociale la data de 08.12.2009, recurenta-intimata CPMB a criticat sentinta civila nr.6815 din data de 03.11.2009, pronuntata de Tribunalul Bucuresti – Sectia a VIII a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale în dosarul nr.26868/3/AS/2009, aratând ca acesta a fost pronuntata cu aplicarea gresita si încalcarea legii, prevederile art.2 alin.2 din HG nr.1550/2004 nefiind aplicabile intimatul-reclamant întrucât acesteia din urma i-au fost stabilite drepturile la pensie începând cu data de 01.11.2000, conform dispozitiilor Legii nr.3/1977.
În drept, recurenta nu si-a întemeiat recursul pe nicio dispozitie legala.
Recurenta-intimata nu a indicat dispozitiile din recurs criticate, astfel încât instanta va analiza recursul având în vedere dispozitiile art.308 pct.9 din Codul de Procedura Civila.
Intimatul-contestator M.S. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
Pe fondul cauzei, Curtea retine urmatoarele:
Drepturile la pensie ale intimatului-reclamant au fost deschise la 01.11.2000.
Pentru aceasta data sunt incidente dispozitiile art.2 alin.2 din HG nr.1550/2004 potrivit carora evaluarea punctajului în vederea recalcularii pensiilor aflate în plata se realizeaza în functie de anul înscrierii la pensie, respectiv anul 1994.
Potrivit dispozitiilor art.2 alin.1, 3 si 4 din HG nr.1550/2004 privind efectuarea operatiunilor de evaluare, în vederea recalcularii pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurarilor sociale de stat potrivit legislatiei, anterioare datei de 01.04.2001, în conformitate cu prevederile Legii 19/2000 – “Stagiul complet de cotizare utilizat în determinarea punctajului mediu anual reprezinta vechimea integrala în munca prevazuta de legislatia în vigoare la data deschiderii dreptului de pensie de care persoana beneficiaza la data începerii operatiunilor de evaluare” care “pentru persoanele ale caror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 01.07.1977 -31.03.2001 … va fi cel reglementat de Legea nr.3/1977” iar “pentru persoanele beneficiare de pensii stabilite in conditiile prevazute de acte normative cu caracter special este vechimea în munca necesara deschiderii dreptului de pensie prevazuta de aceste acte normative”.
Recurenta sustine ca numai în cazul unor acte normative speciale stagiul complet de cotizare este de 20 de ani si ca, în cazul persoanelor pensionate în temeiul Legii nr.3/1977, stagiul complet este de 30 de ani.
Însa, aceasta interpretare este eronata, întrucât nu exista nicio ratiune pentru a considera ca intimatul-reclamant nu se afla într-o situatie identica cu persoanele ce au beneficiat de dispozitiile HG nr.478/1990 sau alte asemenea acte normative speciale, care deroga de la dispozitiile Legii nr.3/1977, sub aspectul stagiului complet de cotizare, câta vreme a realizat stagiul complet de cotizare de 20 de ani în grupa I de munca, impus de Legea nr.3/1977.
Este adevarat ca stagiul complet de cotizare de 30 de ani era consacrat cu caracter de principiu de Legea nr.3/1977, însa aceasta lege a instituit si o serie de situatii speciale, când stagiul complet de cotizare era mai mic. Astfel, stagiul complet de cotizare era de 20 de ani în cazul persoanelor ce lucrau în grupa I de munca si de 25 de ani pentru cei ce lucrau în grupa a Il-a de munca sau care lucrau ca personal navigant, în cazul nevazatorilor stagiul complet de cotizare era de 15 ani barbatii si 10 ani femeile.
Prin prisma consideratiilor de mai sus, se constata ca dispozitiile unor acte normative speciale, cum este HG nr.478/1990, nu reprezinta decât aplicatii particulare ale normei speciale cuprinse în art.14 din Legea nr.3/1977, potrivit careia persoanelor care lucrau efectiv cel putin 20 ani în locuri care, potrivit legii, se încadrau în grupa I de munca, se puteau pensiona, la cerere, la vârsta de 50 de ani, stagiul complet de cotizare fiind în cazul lor tot de 20 de ani.
Ca urmare, fiind vorba de un stagiu complet de cotizare consacrat de o norma speciala (este vorba de art.14 alin.1 si 2 din Legea nr.3/1977), determinarea punctajului mediu anual trebuie sa se faca în procedura de recalculare a drepturilor în temeiul OUG nr.4/2005, pe baza un stagiu complet de cotizare de 20 ani.
Aceasta concluzie se impune cu atât mai mult cu cât dispozitiile HG nr.1550/2004 nu fac trimitere la stagiul complet de 30 de ani, ci la stagiul complet de cotizare reglementat de Legea nr.3/1977, care era diferit dupa cum persoana a lucrat în grupe de munca, în calitate de personal navigant, etc.
Sustinerea conform careia stagiul de cotizare luat în considerare ar trebui sa fie cel de 30 de ani prevazut în legea nr.19/2000 este neîntemeiata pentru ca aceasta lege nu se poate aplica retroactiv, în conditiile în care drepturile la pensie au fost deschise anterior anului 2001, iar art.2 alin.2 din HG nr.1550/2004 face trimitere expresa la reglementarile în vigoare în anul deschiderii dreptului la pensie.
Rationamentul instantei de fond este corect si întemeiat pe dispozitii legale, împrejurarea ca intimatului-reclamant beneficiaza de prevederile OUG nr.4/2005 nefiind de natura sa infirme aprecierile Tribunalului Bucuresti.
Cât priveste argumentul referitor la continutul art.14 din legea nr.3/1977, Curtea subliniaza ca textul acestui articol nu reglementeaza doar scaderea vârstei de pensionare, asa cum eronat sustine recurenta, ci mentioneaza, în mod expres, în alin.1, durata stagiului de cotizare si modul de calcul al acestuia. De altfel, în acest sens, a fost pronuntata si decizia în interesul legii nr.40 din data de 22.09.2008 de catre Înalta Curte de Casatie si Justitie, prin care a transat irevocabil acest aspect.
Curtea constata ca sanctiunea (cu caracter general) care intervine în cazul abuzului de drept consta în obligarea autorului acestui abuz la plata de despagubiri pentru prejudiciul de ordin patrimonial sau moral cauzat prin exercitarea abuziva a dreptului sau, potrivit regulilor din materia raspunderii civile delictuale, precum si obligarea la plata unei amenzii judiciare, în conformitate cu dispozitiile art. 108ą alin. 1 pct. 1 lit. a din Codul de Procedura Civila.
Astfel, pentru a fi în prezenta acestei abateri judiciare este necesar a se aprecia caracterul vadit netemeinic al caii de atac exercitate si reaua-credinta a titularului, respectiv exercitarea caii de atac în alt scop decât cel al criticii hotarârii atacate.
Curtea retine ca recurenta-pârâta a declansat prezentul litigiu, deoarece nu a aplicat corect dispozitiile legale mentionate si, anume nu a aplicat corect stagiul de cotizare de 20 de ani în favoarea intimatului contestator. Recurenta-intimata avea cunostinta de faptul ca era necesar sa aiba în vedere un stagiul complet de cotizare de 20 de ani pentru intimatul-contestator M.S. si stia cum trebuie sa aplice dispozitiile legale mentionate, având în vedere ca aceasta problema de drept a fost transata prin decizia în interesul legii nr.40 din data de 22.09.2008 pronuntata de catre Înalta Curte de Casatie si Justitie. Deciziile pronuntate în interesul legii sunt obligatorii pentru instante, conform dispozitiilor art.329 alin.3 din Codul de Procedura Civila.
De asemenea, deciziile pronuntate în interesul legii de catre Înalta Curte de Casatie si Justitie sunt obligatorii si pentru celelalte autoritati ale statului, care au obligatia generala de a cunoaste si a aplica legea.
Curtea retine ca pârâta face parte din administratia publica, fiind o institutie publica. În aceasta calitate are obligatia de a aplica dispozitiile legale, asa cum sunt interpretate de catre Înalta Curte de Casatie si Justitie, prin intermediul recursurilor în interesul legii. Neîndeplinirea acestei îndatoriri reprezinta o încalcare a dispozitiilor art.6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
În cadrul jurisprudentei sale, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a mentionat ca „daca administratia refuza, omite sa execute sau întârzie sa o faca, garantiile de la art. 6 din CEDO, de care a beneficiat justitiabilul în timpul etapei judiciare îsi pierd orice ratiune de a fi”. (cauza Matache si altii împotriva României, cauza Sandor vs. România etc.).
În cauza de fata, se constata ca recurenta-pârâta în mod evident nu respecta dispozitiile deciziei în interesul legii nr.40 din data de 22.09.2008 pronuntata de catre Înalta Curte de Casatie si Justitie, împrejurare care determina declansarea procesului de catre pensionarii, cu privire la care nu se tine cont de stagiul de cotizare, conform Legii nr. 3/1977 în cadrul procesului de recalculare a pensiei.
Recurenta-pârâta cu rea-credinta si voit nu respecta decizia în interesul legii nr.40 din data de 22.09.2008 pronuntata de catre Înalta Curte de Casatie si Justitie, în pofida faptului ca toate instantele de fond respecta si aplica dispozitiile legale mentionate.
Pentru a tergiversa punerea în aplicare a hotarârii judecatoresti, prin care au fost respectate dispozitiile deciziei în interesul legii mentionate, recurenta-pârâta exercita calea de atac a recursului, desi este evidenta solutia instantelor care nu pot ignora mentiunile din cadrul deciziei în interesul legii nr.40 din data de 22.09.2008 pronuntata de catre Înalta Curte de Casatie si Justitie.
Curtea, având în vedere atitudinea procesuala a recurentei-pârâte, care consta în nerespectarea dispozitiilor legale privind luarea în considerare a stagiului de cotizare, stabilit în conformitate cu Legea nr. 3/1977, pentru persoanele pensionate sub imperiul acestei legii, exercitarea caii de atac a recursului prin invocarea unor dispozitii legale care au fost înlaturate prin considerentele deciziei în interesul legii nr.40 din data de 22.09.2008 pronuntata de catre Înalta Curte de Casatie si Justitie si perseverenta acesteia în nerespectarea deciziei mentionate, determina aplicarea sanctiunii amenzii în cuantum de 100 ron catre reprezentantul legal al recurentei-intimata Casa de Pensii a Municipiului Bucuresti.
Apreciind ca prin solutia data cauzei, Tribunalul Bucuresti a solutionat temeinic si legal cauza, nefiind incidente motivele de recurs prevazute de art.304 pct. 9 Cod procedura civila, Curtea, în baza art.312 Cod procedura civila, va respinge, ca neîntemeiat, recursul declarat împotriva sentintei civile nr.6815 din data de 03.11.2009, pronuntate de Tribunalul Bucuresti – Sectia a VIII a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale în dosarul nr.26868/3/AS/2009 de catre recurenta-intimata Casa de Pensii a Municipiului Bucuresti si va mentine celelalte dispozitii ale sentintei recurate.
