Litigiu de asigurări sociale. Durata stagiului complet de cotizare, utilizat la determinarea punctajului mediu anual.
H.G. nr.1550/2005, art. 2 alin. 1 şi alin. 3 din Anexă
Legea nr. 3/1977, art. 8 şi art. 14 alin. 1 şi alin. 3
Pentru persoanele care s-au pensionat în baza unor dispoziţii normative cu caracter special, anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este reprezentat de vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului de pensie, conform prevederilor legale în vigoare la momentul pensionării. Durata stagiului complet de cotizare, utilizat la determinarea punctajului mediu anual în cazul persoanelor care au lucrat cel puţin 20 ani în grupa I de muncă şi s-au pensionat anterior datei de 1.04.2001, este de 20 de ani.
Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale,
decizia civilă nr. 951 din 21 noiembrie 2007
Prin sentinţa civilă nr. 81 din 14 septembrie 2007, Tribunalul Caraş-Severin a admis acţiunea civilă promovată de reclamantul B.I. împotriva pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Caraş-Severin, a dispus anularea deciziei de pensionare nr. 84420/14.03.2007 şi obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii de pensionare privind recalcularea pensiei reclamantului cu utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani la determinarea punctajului mediu anual.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că, prin decizia de pensionare contestată, a fost recalculată pensia reclamantului, stabilită iniţial, prin decizia de pensionare nr. 84420/25.02.1987, în temeiul Legii nr. 3/1977.
Faţă de prevederile art. 4 din O.U.G. nr. 4/2005, aprobată prin Legea nr. 78/2005, coroborate cu cele ale art. 2 alin. 1 şi alin. 3 din Anexa la H.G. nr. 1550/2004 şi ale art. 2 din H.G. nr. 1550/2004, stagiu complet de cotizare ce trebuia utilizat la determinarea punctajului mediu anual al reclamantului este cel reglementat de Legea nr. 3/1977, întrucât dreptul său la s-a deschis sub imperiul acestei legi.
Dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 3/1977 derogă de la cele ale art. 8 din aceeaşi lege, prevăzând un stagiu de cotizare de 20 de ani pentru persoanele care au lucrat efectiv cel puţin 20 de ani în locuri de muncă încadrate în grupa I de muncă, iar reclamantul a muncit peste 20 de ani în astfel de locuri.
Pârâta Casa Judeţeană de Pensii Caraş-Severin a declarat recurs împotriva sentinţei civile nr. 81 din 14 septembrie 2007 a Tribunalului Caraş-Severin, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinţei atacate, rejudecarea cauzei în fond şi respingerea acţiunii.
În motivarea cererii de recurs se arată că hotărârea recurată este nelegală, deoarece instanţa de fond a aplicat greşit prevederile art.2 din Anexa la H.G. nr. 1550/2004 raportat la dispoziţiile Legii nr. 19/2000. Conform art. 8 din Legea nr. 3/1977, stagiul complet de cotizare pe care intimatul trebuia să-l îndeplinească la data ieşirii la este de 30 de ani.
În drept, se invocă dispoziţiile art. 304 pct. 9 raportate la cele ale art. 3041 C.proc.civ.
Intimatul a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată, arătând că din considerentele sentinţei recurate rezultă că hotărârea pronunţată este legală şi temeinică, nefiind incidente motivele de recurs invocate de către recurentă.
Prima instanţă a reţinut corect, în cazul reclamantului, că stagiul complet de cotizare pe care trebuia să-l utilizeze pârâta la calcularea punctajului mediu anual era cel stabilit prin dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 3/1977, adică vechimea în muncă de 20 de ani, lucraţi efectiv în grupa I de muncă, vechime care a constituit o condiţie primordială pentru deschiderea dreptului la pensie, derogatorie de la dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 3/1977.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, a probelor existente la dosarul cauzei şi a prevederilor art. 304 pct. 9 coroborate cu cele ale art. 3041 C.proc.civ., Curtea a apreciat că este neîntemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Conform deciziei de pensionare pentru muncă depusă şi limită de vârstă cu vechime integrală nr. 84420/25.02.1987, dreptul la pensie al reclamantului a fost stabilit cu începere de la data de 01.09.1986, reţinându-se că are o vechime totală în muncă de peste 20 de ani în grupa I de muncă.
Prin decizia nr. 84420/14.03.2007, emisă de pârâta-intimată, pensia reclamantului a fost recalculată, cu începere de la 01.07.2005, în baza O.U.G. nr. 4/2005, aprobată prin Legea nr. 78/2005, H.G. nr. 1550/2004 şi H.G. nr. 733/2005, utilizându-se un stagiu complet de cotizare de 30 de ani, stagiu contestat de reclamant prin acţiunea pendinte.
Susţinerea recurentei că instanţa de fond a aplicat greşit dispoziţiile art. 2 din Anexa la H.G. nr. 1550/2004 raportat la prevederile Legii nr. 19/2000, deoarece stagiul complet de cotizare ce trebuia utilizat la determinarea punctajului mediu anual, cuvenit reclamantului-intimat, este de 30 de ani, conform art. 8 din Legea nr. 3/1977, apare ca nefondată prin raportare la prevederile art. 2 alin. 1 şi alin. 3 din Normele Metodologice cuprinse în Anexa la H.G. nr. 1550/2005 şi ale art. 14 alin. 1 şi alin. 3 din Legea nr. 3/1977.
Din coroborarea prevederilor alineatului 1 cu cele ale alineatului 3 ale art. 2 din Normele Metodologice cuprinse în anexa la H.G. nr. 1550/2005, rezultă că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual al reclamantului este echivalent cu vechimea în muncă necesară, potrivit art. 14 alin. 3 raportat la art. 14 alin. 1 din Legea nr. 3/1977, pentru deschiderea dreptului său la pensie.
Din economia dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 3/1977, rezultă că legiuitorul nu a urmărit doar reducerea vârstei de pensionare a salariaţilor care au prestat activitate în grupele I şi II de muncă, în condiţiile expuse în acest text legal, ci şi reducerea vechimii totale în muncă necesare pentru pensionare.
Astfel, conform art. 14 din Legea nr. 3/1977, persoanelor care au lucrat efectiv cel puţin 20 de ani în locuri care, potrivit legii se încadrează în grupa I de muncă, sau cel puţin 25 ani în grupa II de muncă, la stabilirea pensiei li se ia în calcul, pentru fiecare an lucrat în aceste grupe câte:
– un an şi şase luni pentru grupa I de muncă;
– un an şi trei luni pentru grupa II de muncă;
Pe această bază persoanele care au lucrat în grupele I şi II de muncă au dreptul, la cerere, să fie pensionate, la împlinirea vârstei de:
– 52 ani, pentru grupa I şi 57 ani pentru grupa II, bărbaţii;
– 50 ani, pentru grupa I şi 52 ani pentru grupa II, femeile.
Persoanele care îndeplinesc condiţiile prevăzute de alin.1 sunt pensionate, la cerere, şi la 50 de ani, atât bărbaţii cât şi femeile din grupa I de muncă, şi la 55 de ani bărbaţii sau 50 de ani femeile, din grupa II de muncă.
Persoanele care au vechime în muncă prevăzută de lege şi au lucrat efectiv cel puţin 15 ani în locurile încadrate în grupa I de muncă sau cel puţin 20 de ani în locurile încadrate în grupa II de muncă au dreptul, să li se reducă vârsta de pensionare prevăzută de art. 8 alin. 2, în mod proporţional cu anii lucraţi în grupele I şi II de muncă, dar nu mai puţin de 52 ani, pentru grupa I şi 57 ani pentru grupa II, bărbaţii, sau 50 ani pentru grupa I şi 52 ani pentru grupa II, femeile.”
Prin urmare, 20 de ani lucraţi în locuri care, potrivit legii, se încadrează în grupa I de muncă echivalează cu 30 de ani lucraţi în condiţii normale.
Întrucât reclamantul are o vechime de peste 20 de ani în grupa I de muncă, el beneficiază de reducerea stagiului total de cotizare necesar de la 30 de ani la 20 de ani, în temeiul dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 3/1977, pentru motivele expuse anterior.
Din cele arătate mai sus rezultă că, în speţă, nu este incident motivul de recurs reglementat de art. 304 pct. 9 C.proc.civ., deoarece hotărârea recurată a fost dată cu aplicarea corectă a legii.
Având în vedere considerentele expuse anterior, în temeiul art. 312 alin. 1 C.proc.civ. raportat la dispoziţiile art. 304 pct. 9 coroborate cu cele ale art. 3041 C.proc.civ., Curtea a respins recursul ca neîntemeiat
