Legea nr. 303/2004 instituie un sistem de plată derogatoriu de la prevederile Legii nr. 19/2000 în sensul în care stabileşte într-un mod unitar beneficiul pensiei de serviciu în favoarea categoriilor de pensionari – magistraţi.
Prin art. 15 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 303/2004 se prevede că cererea de înscriere la ar fi depusă la casa teritorială de pensie unde îşi are domiciliul persoana îndreptăţită, care va calcula atât pensia din sistemul public, cât şi pensia de serviciu stabilită potrivit Legii nr. 303/2004, urmând ca titularului să i se acorde pensia cea mai avantajoasă, fără a se prevedea însă cumulul pensiei din sistemul public cu pensia de serviciu.
Prin sentinţa civilă nr.2682 din 24 noiembrie 2006, Tribunalul Mureş a admis acţiunea formulată de reclamantul V. V., în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Mureş.
A anulat decizia nr.71553/9.08.2006 emisă de pârâtă şi a obligat pârâta în favoarea reclamantului a diferenţelor lunare de pensie pentru perioada 01.07.2005 – 31.12.2006 în cuantum total de 3.368 lei.
Pentru a pronunţa această hotărâre tribunalul a reţinut următoarele:
Prin cererea nr.23.609 din 9 septembrie 2005 reclamantul a solicitat unităţii pârâte recalcularea pensiei prin luarea în considerare a veniturilor salariale obţinute în stagiul de cotizare cuprins între 01.10.1948 – 31.12.11960 anexând adeverinţele doveditoare ale acestor venituri.
Prin decizia 71553/9.08.2006 pârâta a recalculat pensia reclamantului stabilind o pensie corespunzătoare de limită de vârstă în sistem public de 520 lei.
Instanţa a apreciat că din buletinul de calcul al acestei decizii rezultă că pârâta nu a luat în calcul veniturile reclamantului în perioada de referinţă, din acest motiv a apreciat că decizia este lovită de nulitate absolută.
Pe parcursul judecării procesului pârâta a achiesat la pretenţiile reclamantului recalculând pensia din sistemul public cu luarea în considerare a acestor venituri stabilit un punctaj superior şi pe cale de consecinţă un cuantum superior al pensiei în sistem public.
Faţă de aceste aspecte instanţa a apreciat că în intervalul 1.07.2005 – 31.12.2006 reclamantul nu a beneficiat de pensia pentru limită de vârstă în cuantumul corect stabilit, astfel că pretenţiile acestuia sunt întemeiate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Casa Judeţeană de Pensii.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat că pensia pentru asigurări sociale a reclamantului s-a recalculat prin aplicarea metodologiei de calcul prevăzută de Legea 19/2000 şi HG 1550/2004 precum şi OUG nr.4/2005.
Stabilirea pensiei reclamantului s-a făcut în baza Legii 303/2004, a HG 1275 din 18.10.2005 şi a Legii 19/2000. Sumele înscrise în decizia de pensionare sunt trecute cu caracter informativ întrucât diferenţa dintre acestea şi cuantumul pensiei de serviciu se suportă de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Muncii,Solidarităţii Sociale şi Familiei.
Având în vedere legislaţia specială aplicabilă magistraţilor aceştia pot opta între pensia de serviciu şi pensia în sistem public. Reclamantul a optat pentru pensia de serviciu, categorie de pensie cu care se afla la data aplicării dispoziţiilor OUG 4/2005 până în prezent în plată.
În opinia recurentei atât reclamantul cât şi instanţa au înţeles greşit dispoziţiile legale aplicabile în sensul, în care pensia calculată în sistem public şi pensia de serviciu nu se cumulează ci, la momentul exprimării opţiunii, se trece în plată una din cele două pensii, de regulă cea care are cuantumul superior celeilalte.
Intimatul reclamant a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca inadmisibil/neîntemeiat.
În ceea ce priveşte inadmisibilitatea recursului intimatul a invocat prev.art.112, 132 C.pr.civ., în sensul în care în opinia sa recurenta pârât nu a ridicat nicio obiecţie faţă de cauza sau obiectul litigiului ci dimpotrivă a achiesat la pretenţiile formulate. Se mai arată, tot cu referire la acest aspect că recurenta solicită prin memoriul de recurs încetarea pensiei asigurărilor sociale întrucât n u este admis cumulul între pensia de serviciu şi pensia în sistem public. Sub acest aspect se susţine că recurenta tinde a schimba obiectul şi temeiul juridic al litigiului.
Cu referire la netemeinicia recursului se arată că cele două pensii sunt cumulative fiind prevăzute prin legi distincte şi fiind finanţate prin bugete distincte.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate în recurs precum şi în condiţiile art.304 ind.1 C.pr.civ., curtea reţine următoarele:
Reclamantul a avut calitatea de magistrat beneficiind la data promovării prezentei acţiuni de o pensie de serviciu calculată în conformitate cu Legea 303/2004 (Legea 92/1992), HG 1275/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii 303/2004 şi a Legii 19/2000.
Aşa cum în mod întemeiat susţine recurenta, calcularea pensiilor de serviciu se face printr-o metodologie de calcul unică în ţară, în baza actelor normative invocate având în vedere calitatea persoanelor vizate beneficiare a unor astfel de pensii precum şi sistemul unitar de salarizare a acestora şi pe cale de consecinţă sistemul unitar de percepere şi virare a contribuţiilor la sistemul de asigurări sociale.
Intimatul reclamant este în eroare cu privire la drepturile aflate în plată considerând că acestea sunt rezultatul unei sume între pensia de serviciu şi pensia în sistem public.
În această ordinei de idei, potrivit disp.art.85 din Legea 303/2004, partea din pensia de serviciu care depăşeşte nivelul pensiei din sistemul public al asigurărilor sociale se suportă de la bugetul de stat. Această prevedere legală nu este de natură a statua asupra unor drepturi de pensie cumulate ci doar asupra modalităţii în care cuantumul total al pensiei de serviciu este finanţat de la bugetul asigurărilor sociale pentru partea de pensie ce i s-ar fi cuvenit reclamantului dacă nu ar fi avut calitatea de magistrat şi ar fi beneficiat de pensie în sistemul public şi finanţarea de la bugetul de stat pentru diferenţa dintre pensia de serviciu si pensia calculată în sistem public.
Art.17 alin.1din Normele metodologice de aplicarea a Legii 303/2004 prevăd că în situaţia magistraţilor se emite o singură decizie de pensie în care vor fi înscrise distinct cuantumurile celor două categorii de pensii – pensia din sistemul public şi respectiv pensia de serviciu, precum şi diferenţa dintre cele două pensii care urmează a fi suportată de la bugetul de stat.
Art.15 din aceleaşi norme dispune că cererea de înscriere la pensie va fi depusă la Casa Teritorială de pensii unde îşi are domiciliul persoana îndreptăţită care va calcula atât pensia din sistemul public, cât şi pensia de serviciu stabilită potrivit Legii 303/2004 urmând ca titularului să i se achite pensia cea mai avantajoasă.
Pretenţia reclamantului excede cadrului legal, voinţa legiuitorului nefiind în sensul celor solicitate prin acţiune.
Susţinerile reclamantului intimat nu pot fi primite cu referire la faptul că este „indiscutabil” cumulul pensiilor întrucât nu este nicio interdicţie legală în această privinţă. Raţionamentul reclamantului intimat porneşte de la o premisă greşită, acesta apreciază că dată fiind finanţarea diferită a celor două pensii cumulul acestora este evident.
Sistemul de asigurări sociale în România funcţionează în baza principiului punerii în comun a riscurilor. Riscul asigurat de reclamant, bătrâneţea îi acordă acestuia dreptul la stabilirea pensiei în sistem public şi în temeiul dispoziţiilor Legii 19/2000. De la aceste dispoziţii legale generale aplicabile tuturor categoriilor de pensionari, Legea 303/2004 ( Legea 92/1992), instituie un sistem de plată derogatoriu în sensul în care stabileşte într-un mod unitar beneficiul pensiei de serviciu în favoarea categoriilor de pensionari – magistraţi. Pensia de serviciu nu este astfel o nouă pensie sau o altă pensie pentru care magistratul să fi cotizat separat la un alt sistem de asigurări sociale.
Astfel fiind, instanţa a apreciat că soluţia pronunţată de tribunal este greşită iar pretenţia reclamantului este neîntemeiată.
În fine, în ceea ce priveşte inadmisibilitatea recursului curtea reţine că la judecata în fond a pricinii intimata s-a opus admiterii acţiunii reclamantului, în esenţă aducând aceleaşi argumente. Achiesarea pârâtei a avut în vedere cuantumul pensiei calculate în sistemul public, sens în care pârâta a şi emis decizia de recalculare. Cuantum,ul diferit a drepturilor stabilite în sistem public nu afectează în nici un fel pensia aflată în plată întrucât aşa cum s-a mai arătat reclamantul beneficiază de pensie de serviciu, pensie pentru plata căreia a optat.
Neîntemeiate sunt susţinerile reclamantului intimat privind conţinutul memoriului de recurs în sensul în care acesta apreciază că recurenta tinde a formula cereri noi, respectiv tinde a obţine „încetarea” plăţii pensiei în sistemul public.
O atare cerere nu numai că nu a fost formulată dar nu are nici un fundament întrucât reclamantului nu i-au fost plătite niciodată cumulat pensia de serviciu şi pensia în sistem public.
Având în vedere cele de mai sus, curtea a admis recursul declarat, a modificat în tot hotărârea atacată şi a respins acţiunea formulată de reclamant.
