Litigiu de asigurări sociale. Stabilirea punctajului mediu anual, conform prevederilor art. 164 din Legea nr.19/2000. Venituri cu titlu de spor pentru orele de


Potrivit dispoziţiilor art.1 alin.2 şi ale art. 10 din Legea nr.3/1977, baza de calcul a pensiei o reprezintă nivelul retribuţiei tarifare, iar prin art.3 alin.2 din aceeaşi lege se prevedea că fondurile necesare pentru plata pensiilor de asigurări sociale de stat se constituiau şi din contribuţiile plătite de unităţile socialiste, în baza dispoziţiilorart.1 din Decretul nr.389/1972, contribuţii care afectau toate câştigurile realizate de personalul salariat.Prin urmare, la stabilirea punctajului mediu anual conform prevederilor art.164 din Legea nr.19/2000 trebuie să se aibă în vedere şi sumele încasate pentru orele de muncă prestate peste programul normal de lucru, respectiv pentru orele de gardă prestate de medici în spital, întrucât în caz contrar s-ar aplica un tratament discriminatoriu în raport cu prevederile O.U.G. nr.4/2005, în ceea ce priveşte recalcularea drepturilor de provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat şi cele rezultate din aplicarea Legii nr.19/2000.Prin sentinţa civilă nr. 911/13 iunie 2007, Tribunalul Mureş a admis acţiunea formulată de reclamantul C.N.V., în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Mureş şi, drept consecinţă, a obligat pârâta la emiterea în favoarea reclamantului a unei decizii de recalculare a pensiei cu luarea în considerare a datelor cuprinse în adeverinţa nr.1168/10.08.2006 emisă de Spitalul Municipal Dr. Gheorghe Marinescu” Tânăveni.În adoptarea acestei soluţii, prima instanţă a reţinut că pârâta nu a dat curs cererii de recalculare, depusă de reclamant, deşi o atare obligaţie îi revenea, potrivit dispoziţiilor art. 1 din O.U.G. nr. 4/2005, act normativ care stabileşte – prin prevederile art. 4 alin. 2, că sporurile care, potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor şi care se utilizează la determinarea punctajului mediu anual, sunt cele prezentate în anexa care face parte integrantă din această ordonanţă. Or, din cuprinsul pct. 22 al anexei la O.U.G. nr. 4/2005 rezultă că orele de gardă prestate de medici în vederea asigurării continuităţii în unităţile sanitare sunt considerate sporuri care sunt incluse în stabilirea punctajului mediu anual, deşi nu fac parte din retribuţie.În consecinţă, prima instanţă a constatat că sporul pentru orele de gardă, reflectat prin adresa nr. 1168 din 10 august 2006, depusă în susţinerea cererii de recalculare, se include în calculul punctajului mediu anual şi al pensiei reclamantului, pârâta stabilind în mod incorect că pensia acestuia este corect calculată.Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Casa Judeţeană de Pensii Mureş, solicitând respingerea acţiunii reclamantului, pe considerentul că sporurile menţionate în adeverinţa nr. 1168/10.08.2006 nu făceau parte – potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, din baza de calcul a pensiilor, aspect recunoscut de către fostul angajator al reclamantului prin adeverinţa nr. 2570/2007.

S-a mai susţinut că, prin soluţia adoptată, prima instanţă a ignorat prevederile H.C.M. nr. 2588/1954, ale Legii nr. 57/1974 -pct. 1 de la subsolul cap. II – Ocrotirea sănătăţii, Anexa V şi ale Decretului nr.100/1979, Anexa 14, pct.1, acte normative din care rezultă, potrivit opiniei pârâtei, că orele de gardă nu făceau parte din retribuţia tarifară şi, prin urmare, pentru sumele primite în contul acestora, nu s-au achitat contribuţii la asigurările sociale de stat.De asemenea, pârâta a criticat neluarea în considerare a Deciziei nr. 736/2006 a , prin care se arată că nu se iau în calcul, la stabilirea punctajului mediu anual, acele venituri care, potrivit legislaţiei anterioare, nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor.În susţinerea recursului, pârâta a invocat în drept prevederile art. 304 pct. 4, 8 şi 9 Cod procedură civilă.Prin întâmpinarea formulată, reclamantul a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susţinând legalitatea hotărârii primei instanţe.Examinând calea de atac dedusă judecăţii, prin raportare la motivele invocate, precum şi din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3041 şi 306 alin.2 Cod procedură civilă, Curtea a constatat că aceasta este nefondată, astfel că a fost respinsă ca atare, în baza următoarelor considerente:Reclamantul s-a adresat pârâtei cu o cerere de recalculare a pensiei, prin luarea în considerare, la stabilirea punctajului mediu anual, a veniturilor obţinute cu titlu de spor pentru orele de gardă, prestate ca medic la Spitalul Municipal Dr. Gheorghe Marinescu” Târnăveni, în perioada 1975 – 2001, sporuri evidenţiate în adeverinţa nr. 1168/10.08.2006. Din cuprinsul acestui act rezultă că orele şi sumele menţionate sunt numai cele peste orele obligatorii, iar unitatea a plătit C.A.S.- ul conform legislaţiei în vigoare.Adeverinţa menţionată a fost anexată de către reclamant cererii de recalculare ( înregistrată sub nr. 19564/24.08.2006 ), însă ulterior, prin adresa nr. 2570/26.03.2007, emitentul actului a adus la cunoştinţa pârâtei faptul că, în urma verificărilor efectuate, s-a constatat că sumele cuprinse în adeverinţa nr. 1168/10.08.2006, nu au făcut parte, potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, din baza de calcul a pensiilor şi nu s-au achitat contribuţii la asigurările sociale de stat. Cu acelaşi prilej, s-a emis o altă adeverinţă – sub acelaşi nr. 1168/10.08.2006, cu deosebirea că în partea finală a acesteia s-a inserat menţiunea că sumele respective nu au constituit baza de calcul a C.A.S.- ului, motiv pentru care nu s-a achitat C.A.S. -ul”. Această variantă a adeverinţei nr. 1168 a fost comunicată doar pârâtei.

Pe parcursul judecăţii recursului, Spitalul Municipal Dr. Gheorghe Marinescu” Târnăveni a depus la dosarul cauzei adresele nr. 11927/17.12.2007 şi nr. 251/11.01.2008, răspunzând, astfel, solicitării instanţei, de a oferi lămuriri suplimentare cu privire la cele două variante ale adeverinţei nr. 1168/10.08.2006. Din cuprinsul adreselor menţionate rezultă că sumele cuprinse în respectiva adeverinţă au fost extrase din statele de plată existente în arhiva unităţii şi că, până la data de 1 aprilie 2001, acestea nu au constituit baza de calcul pentru pensia suplimentară, însă unitatea a virat contribuţiile de asigurări sociale conform Decretului nr. 389/1972 şi Legilor nr. 3/1977, 49/1992 şi 19/2000.Raportându-se la ansamblul probelor administrate în cauză, anterior relevate, Curtea a constatat că apărările invocate de către pârâtă sunt nefondate, deoarece potrivit dispoziţiilor art. 1 din Decretul nr. 389/1972, contribuţia la bugetul asigurărilor sociale de stat se calcula prin aplicarea unei cote procentuale ( de 15% ) asupra câştigului brut realizat de personalul salariat al fostelor unităţi socialiste de stat, indiferent de forma în care se realizau acele venituri, de fondul din care se plăteau şi de durata contractului de muncă. Prin urmare, fiind vorba de câştigul brut”, în mod evident acesta însuma toate câştigurile obţinute de angajat, iar nu doar retribuţia tarifară” prevăzută de art. 9 alin.1 lit. a) din Legea nr. 57/1974, astfel că şi sumele plătite pentru orele de gardă prestate de medici peste orele obligatorii, erau incluse în baza de calcul pentru stabilirea contribuţiei angajatorului la bugetul asigurărilor sociale de stat.Împrejurarea că pentru aceleaşi sume nu s-a achitat contribuţia pentru pensia suplimentară, nu prezintă relevanţă sub aspectul supus examinării, deoarece, potrivit art. 64 alin.2 din Legea nr. 3/1977, această contribuţie se achita benevol de către angajat, nefiind obligatorie şi se constituia dintr-o cotă procentuală aplicată asupra retribuţiei tarifare lunare a fiecărui angajat, spre deosebire de contribuţia la bugetul asigurărilor sociale de stat, care era o obligaţie stabilită de legiuitor în sarcina angajatorului şi prin raportare la câştigul brut realizat de întregul personal salariat.

Este adevărat că, potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. 2 şi ale art. 10 din aceeaşi lege, baza de calcul a pensiei o reprezenta nivelul retribuţiei tarifare, însă, conform prevederilor art. 3 alin. 2, fondurile necesare pentru plata pensiilor de asigurări sociale de stat se constituiau şi din contribuţiile plătite de unităţile socialiste, în baza dispoziţiilor art. 1 din Decretul nr. 389/1972, contribuţii care afectau, astfel cum a reieşit din cele anterior relevate, toate câştigurile realizate de personalul salariat. Prin urmare, este normal ca la stabilirea punctajului mediu anual, conform prevederilor art. 164 din Legea nr. 19/2000, să se aibă în vedere şi sumele încasate pentru orele de muncă prestate peste programul normal de lucru, în caz contrar aplicându-se un tratament discriminatoriu, în raport de prevederile O.U.G. nr. 4/2005, în ceea ce priveşte recalcularea drepturilor de provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat şi cele rezultate din aplicarea Legii nr. 19/2000.Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 4 alin. 2 din ordonanţa menţionată, sporurile, îndemnizaţiile şi majorările de retribuţii tarifare care, potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor şi care se utilizează la determinarea punctajului mediu anual, sunt cele prezentate în anexa care face parte integrantă din această ordonanţă, printre ele regăsindu-se, la pct. 22, indemnizaţiile şi alte plăţi pentru activităţi prestate în afara obligaţiilor funcţiei de bază şi care nu fac parte din retribuţie ( anexa V, cap. II – Ocrotirea sănătăţii, din Legea nr. 57/1974)”, la subpct. 1 fiind menţionaţi medicii care asigură continuitatea în unităţile sanitare prin ore de gardă prestate peste timpul normal de muncă”. ( cazul reclamantului ).Faţă de prevederile legale enunţate, ar fi discriminatoriu – contrar prevederilor art. 16 alin. 1 din Constituţie şi ale art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenţia pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale – a considera că sporurile la care s-a făcut referire făceau parte, potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, din baza de calcul a pensiilor, doar în procesul de recalculare iniţiat din oficiu de către legiuitor, prin adoptarea O.U.G. nr. 4/2005, prin urmare, numai cu privire la recalcularea pensiilor provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, iar nu şi în soluţionarea unei cereri de recalculare, întemeiată pe drepturi de aceeaşi natură, însă formulată de o persoană a cărei pensie a fost stabilită în baza Legii nr. 19/2000, cum este cazul din speţă.În ceea ce priveşte invocarea de către pârâtă a Deciziei nr. 736/2006 a Curţii Constituţionale, instanţa reţine că aceasta a fost în mod corect apreciată ca nerelevantă pentru cazul dedus judecăţii, deoarece vizează respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor menţiunii de la pct. VI din anexa la O.U.G. nr. 4/2005 – care precizează veniturile ce nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual. Or, nu această menţiune formează obiectul judecăţii, ci veniturile descrise la pct. 22, subcap. 1 din anexa la O.U.G. nr. 4/2005, astfel că decizia invocată nu poate influenţa soluţionarea prezentului litigiu, în sensul celor pretinse de către pârâtă.În plus, în partea finală a considerentelor respectivei decizii se arată că verificarea împrejurărilor dacă, potrivit legislaţiei anterioare, s-au încasat sau nu contribuţii la asigurările sociale de stat pentru veniturile excluse de la stabilirea punctajului anual şi dacă aceste venituri au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor constituie probleme de fapt şi de aplicare a legii în cazuri concrete individuale, a căror soluţionare intră în competenţa exclusivă a instanţei judecătoreşti”. Or, tocmai o atare verificare s-a făcut în cauza dedusă judecăţii, constatându-se că veniturile de natura celor invocate de către reclamant, trebuie considerate ca făcând parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001 şi, prin urmare, se impune a fi luate în considerare la determinarea punctajului mediu anual.

Pentru considerentele expuse, observând că în cauză nu se regăsesc motive de nelegalitate în privinţa hotărârii primei instanţe, Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, a respins ca nefondat recursul declarat de pârâtă şi a obligat-o pe aceasta, în baza prevederilor art. 274 Cod procedură civilă, la cheltuieli de judecată în favoarea reclamantului ( onorariu avocat ).