LITIGIU DE MUNCĂ. ABATERE DISCIPLINARĂ.RECUNOAŞTEREA PRIN NOTĂ EXPLICATIVĂ A STĂRIIDE FAPT DE CĂTRE CONTESTATOR. NECUPRINDEREAMOTIVELOR DE CĂTRE ANGAJATOR ÎN DECIZIA DESANCŢIONARE. NEINCIDENŢA DISPOZIŢIILOR ART.268ALIN.2 LIT.C CODUL MUNCII ÎN ACEASTĂ SITUAŢIE.
Art.268 alin.2 lit.c Codul muncii.
Faptele fiind recunoscute de către contestator, în modcorect decizia de sancţionare nu cuprinde motivele pentru care aufost înlăturate apărările formulate de salariat, astfel de apărărineexistând.
Faţă de aceste considerente, curtea a apreciat că în modgreşit Tribunalul Vâlcea a apreciat că în speţă nu au fost respectatedispoziţiile art.268 alin.2 lit.c din codul muncii şi deci în moderonat a soluţionat pricina pe excepţie, situaţie faţă de care aadmis recursul şi a casat sentinţa, trimiţând cauza spre rejudecarela aceeaşi instanţă, pentru a soluţiona fondul cauzei.
( Decizia civilă nr.757/R-CM din 18 decembrie 2008, pronunţată deCurtea de Apel Piteşti – Secţia civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă şiAsigurări Sociale şi pentru cauze cu Minori şi de Familie)
Prin contestaţia înregistrată sub nr.2172/90/2008, formulatăde H.C., în contradictoriu cu intimata S.C. Distrigaz Sud Reţele S.R.L.,împotriva măsurii de încetare a raporturilor de muncă dispusă prindecizia nr.209/24.06.2008, solicitându-se anularea acesteia.
În motivarea acţiunii, contestatorul a arătat că, în urmaefectuării cercetării prealabile a comisiei de disciplină din cadrul DirecţieiRegionale Vest a S.C. Distrigaz Sud – Reţele S.R.L. i s-a desfăcutcontractul individual de muncă, însă nu i-a fost comunicată decizia desancţionare.
Ca atare a solicitat înmânarea deciziei de desfacere araporturilor de muncă, a procesului verbal al comisiei de disciplină, aprocesului verbal de constatare şi sancţionare a A.N.R.E.nr.117/21.04.2008, precum şi precizarea motivelor pentru care au fostînlăturate apărările formulate în nota explicativă dată comisiei dedisciplină.
Prin întâmpinarea formulată, intimata a solicitat respingereacontestaţiei, arătând că în data de 24 iunie 2008 contestatorul a refuzatprimirea deciziei, astfel încât în data de 25 iunie a procedat lacomunicarea ei prin poştă cu confirmare de primire. Din data de 25 iunie2008 până în prezent contestatorul a depus la registratura societăţiicertificate de concediu medical. Aşadar decizia nu şi-a produs efectelejuridice, întrucât contractul de muncă a fost suspendat de drept,contestaţia fiind prematur introdusă.
Pe fondul cauzei, intimata a arătat că, urmare a referatuluinr.59/13.06.2008 întocmit de şeful ierarhic al contestatorului, a fostemisă adresa nr.1247/7.06.2008 prin care acesta a fost convocat în scrisîn vederea îndeplinirii procedurii de cercetare disciplinară prealabilă. S-areţinut că a refuzat contestatorul să aducă la îndeplinire o sarcină deserviciu, a reclamat nejustificat la A.N.R.E. aspecte legate de activitateasocietăţii, a recuzat inspectorii A.N.R.E. competenţi din punct de vedereteritorial, a trimis reclamaţie în timpul programului de lucru folosindbunurile societăţii, avea în memoria calculatorului tip PC alocat filmepornografice şi un număr impresionant de cererii personale (întâmpinării,cereri de chemare în judecată, recursuri etc.). S-a constatat că toate acestefapte constituie abateri disciplinare grave aşa cum sunt descrise deart.167 alin.1 lit.c din C.C.M. aplicabil precum şi de art.164 lit.a, c şi h dinC.C.M., art.164 lit.b din C.C.M., astfel încât decizia contestată a fostemisă cu respectarea dispoziţiilor legale referitoare la aplicareasancţiunilor disciplinare şi este bazată pe o serie de motive întemeiate.
Contestatorul şi-a completat acţiunea, solicitând obligareapârâtei la plata unor despăgubiri morale, justificate de problemele desănătate cauzate de concedierea nelegală la care a fost supus şi a depus ladosar mai multe bonuri fiscale prin care justifică deplasările efectuate lasanatorii medicale, consultări spitaliceşti, etc.
Prin sentinţa civilă nr.877/17.10.2008 a fost admisă în partecontestaţia, a fost anulată decizia nr.209 din 24 iunie 2008 şi a fostobligată intimata să achite contestatorului despăgubiri egale cu salariilemajorate, indexate şi reactualizate, precum şi cu celelalte drepturi de carear fi beneficiat contestatorul începând cu data desfacerii disciplinare acontractului individual de muncă şi până la reintegrarea efectivă.
A fost respinsă cererea privind daunele morale şi cheltuielilede judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că prindecizia nr.209 din 24.06.2008 emisă de intimata S.C. Distrigaz Sud -Reţele S.R.L., contestatorul H.C. a fost sancţionat cu desfacereadisciplinară a contractului individual de muncă, în conformitate cudispoziţiile art. 264 alin.1 lit.f din Codul muncii şi art.166 alin.1 lit.f dinC.C.M.
În considerentele deciziei s-a reţinut că încetarea raporturilorde muncă are în vedere: referatul nr.59 din 13 iunie 2008, redactat deinginerul şef- inginerie reţea, prin care s-au adus la cunoştinţaconducerii faptele comise de contestator, procesul verbal din 24.06.2008al Comisiei de cercetare disciplinară prin care s-a recomandat desfacereacontractului individual de muncă şi că reclamantul a săvârşit următoarelefapte: folosirea dotărilor proprietatea societăţii în interes personal întimpul orelor de program şi folosirea acestor dotări pentru a deţine şivizualiza materiale pornografice, ce constituie abateri disciplinare graveaşa cum sunt descrise de art.167 alin.1 lit.L din C.C.M. şi art.164 lit.b dinC.C.M.; refuzul de a aduce la îndeplinire o sarcină de serviciu care i-a fostsolicitată în repetate rânduri, ce reprezintă abatere disciplinară gravă aşacum este prevăzută în art.167 alin.1 lit.c şi art.164 lit.a, c şi h din C.C.M.,reclamarea unor aspecte legate de activitatea societăţii ca fiind nelegale şiperturbarea desfăşurării activităţii normale a unităţii prin suspendarea dinfuncţie a inginerului şef A.M., a inginerului P.L., a ms. J.M.D. şi aresponsabilului cu arhiva tehnică T.A.M. pe perioada celor 3 zile alecontrolului, fapte ce constituie abatere disciplinară gravă în conformitatecu dispoziţiile art.167 alin.1 lit.L din C.C.M.
Tribunalul a apreciat că, dat fiind caracterul formal al decizieide sancţionare, ce rezultă din caracterul imperativ al dispoziţiilor art.268Codul muncii, lipsa menţiunilor obligatorii pe care decizia trebuie să lecuprindă nu poate fi complinită prin alte înscrisuri sau probeadministrate în acest sens. Întrucât decizia de sancţionare disciplinară nupoate fi completată în ceea ce priveşte motivele pentru care au fostînlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinareprealabile, astfel cum prevăd dispoziţiile art.268 lit.c din Codul muncii,simpla trimitere la actul de constatare din data de 24.06.2008 în care s-aconsemnat rezultatul cercetării disciplinare nu satisface exigenţa legii şinu echivalează cu motivarea deciziei.
Este imperios necesar ca în cuprinsul deciziei să fiemenţionate motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate desalariat în timpul cercetării disciplinare prealabile, întrucât din analizadispoziţiilor art.268 Codul muncii, rezultă că normele acestei legi cadru înmateria raporturilor de muncă, fiind norme de protecţie, legiuitorul aînţeles să reglementeze strict procedura de emitere a dispoziţiei desancţionare, procedură care este aceeaşi indiferent de sancţiunea aplicatăsalariatului, câtă vreme textul de lege invocat nu face distincţie.
Încălcarea dispoziţiei legale referitoare la necesitateaconsemnării în decizie a motivelor pentru care a fost înlăturare apărărileformulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile, ca normăjuridică imperativă este sancţionată cu nulitatea absolută a deciziei,sancţiune prevăzută expres de dispoziţiile art.268 alin.2 din Codulmuncii.
Pentru aceste considerente, instanţa a apreciat că măsurasancţionării contestatorului este nelegală, decizia fiind lovită de nulitateabsolută, aşa încât este de prisos a mai analiza decizia sub aspectultemeiniciei sancţiunii aplicate. Ca atare, tribunalul a admis în partecontestaţia, a anulat decizia nr.209 din 24.06.2008 şi, în baza art.78 alin.1Codul muncii, a obligat angajatorul la plata unei despăgubiri egale cusalariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de carear fi beneficiat contestatorul începând cu data desfacerii disciplinare acontractului individual de muncă, respectiv 24 iunie 2008 şi până lareintegrarea efectivă.
În ceea ce priveşte capătul de cerere având ca obiectacordarea despăgubirilor morale solicitate de contestator, tribunalul areţinut că, pe de o parte nu rezultă o atitudine şicanatorie din parteaintimatei, iar pe de altă parte contestatorul nu a suferit un prejudiciumoral însemnat, de natură a fi reparat pe cale pecuniară urmare a acesteiconcedieri nelegale, astfel încât a respins această cerere.
De asemenea a respins cererea contestatorului privindacordarea cheltuielilor de judecată, reţinând că prin borderoul aflat la fila172 dosar sunt justificate diverse deplasări efectuate la spitale şi sanatoriimedicale, şi nu deplasări la instanţa de judecată.
În termen legal intimata a declarat recurs împotriva acesteisentinţe şi a solicitat suspendarea executării sentinţei până la soluţionarearecursului.
În ceea ce priveşte cererea de suspendare, curtea a pus învedere recurentei să depună cauţiune, în conformitate cu dispoziţiileart.300 alin.3 Cod procedură civilă, însă recurenta nu s-a conformatdispoziţiilor instanţei, motiv pentru care cererea sa de suspendareurmează a fi respinsă.
Prin recursul său, întemeiat pe dispoziţiile art.304 pct.6 şi 9art.3041 Cod procedură civilă, sentinţa instanţei de fond a fost criticatăsub aspectul greşitei aprecieri a instanţei în legătură cu nerespectareaformei deciziei de sancţionare.
În dezvoltarea recursului s-a arătat că din analizarea noteiexplicative date de salariat cu ocazia efectuării cercetării disciplinareprealabile, rezultă că nu au fost formulate apărări în ceea ce priveştefaptele imputate acestuia.
Contestatorul doar şi-a motivat gestul de a sesiza A.N.R.E.,continuând cu prezentarea unui proiect pentru o lucrare în judeţulBraşov, ce nu are legătură cu faptele, iar ulterior contestatorul arecunoscut că pentru modificările de proiect ale investiţiei de la BăileGovora, solicitate în lunile martie şi aprilie, a predat dispoziţia de şantierîn data de 10.06.2008, deci cu întârziere de 3 luni.
Totodată, intimatul a negat faptul că a sustras documente dinarhivă şi că a desfăşurat în timpul programului activităţi cu caracterpersonal.
Concluzionând, recurenta a arătat că intimatul nu a formulatnici o apărare în legătură cu faptele ce au determinat sancţionarea sadisciplinară, ca atare nu se impunea prezentarea în decizie a motivelorpentru care s-au înlăturat apărările intimatului.
Aşadar, decizia de sancţionare este emisă cu respectareatuturor dispoziţiilor art.268 din Codul muncii.
Analizând sentinţa recurată în raport de critica formulată,curtea a constatat că recursul este fondat, cu consecinţa casării sentinţeişi trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Totodată, a respins cererea de suspendare a executăriisentinţei civile nr.876 din 17 octombrie 2008 pronunţată de TribunalulVâlcea în dosarul nr.2172/90/2008, cerere formulată de intimata S.C.DISTRIGAZ SUD REŢELE S.R.L. Bucureşti.
Astfel, prin decizia nr.209/24.06.2008 (filele 27-29),contestatorului i-a fost desfăcut contractul de muncă pentru săvârşireaunor abateri disciplinare, în decizie reţinându-se în sarcina acestuia patrufapte.
Prima faptă, ce constituie abatere disciplinară în conformitatecu dispoziţiile art.167 alin.1 lit.l din C.C.M., constă în aceea că angajatula folosit calculatorul de serviciu pentru a redacta o reclamaţie pentrupreşedintele A.N.R.E., prin care a solicitat efectuarea unui control decătre o altă echipă decât cea competentă teritorial, iar cu ocaziacontrolului A.N.R.E. a fost perturbată desfăşurarea activităţii unităţii prinsuspendarea activităţii a patru angajaţi.
A doua faptă, ce reprezintă abatere disciplinară potrivitdispoziţiilor art.167 alin.1 lit.e din C.C.M., constă în aceea că salariatul aadus un prejudiciu de imagine societăţii angajatoare prin reclamareaaspectelor legate de activitatea societăţii, cât şi prin recuzareainspectorilor A.N.R.E.
A treia faptă imputată contestatorului, ce constituie abateredisciplinară conform art.167 lit.b şi lit.l din C.C.M., este aceea că a folositcalculatorul proprietatea societăţii în interes personal, redactând foartemulte documente cu caracter juridic (recursuri, întâmpinări, plângeripenale) şi stocând în calculator materiale pornografice.
A patra faptă reţinută în sarcina contestatorului, ce reprezintăabatere disciplinară conform art.167 alin.1 lit.c din C.C.M. şi art.164 lit.a,c şi h din C.C.M., constă în aceea că angajatul şi-a îndeplinit cu întârzierenejustificată o sarcină de serviciu ce i-a fost solicitată în repetate rânduri,respectiv redactarea şi finalizarea dispoziţiei de şantier privind lucrarea:Înlocuire şi sistematizare conductă şi branşamente naturalepresiune redusă, strada Tudor Vladimirescu, Cămin bloc D cămin COTS,Băile Govora, judeţul Vâlcea”.
Anterior emiterii acestei decizii, societatea a efectuatcercetarea disciplinară prealabilă, cu această ocazie contestatorul dândnotă explicativă.
În această notă explicativă, contestatorul a recunoscut data lacare a predat dispoziţia de şantier, faptul că în calculatorul său se aflăsalvate documente personale (chiar dacă neredactate la serviciu), precumşi faptul că a sesizat A.N.R.E. în legătură cu efectuarea unui control lasocietatea angajatoare.
Faptele fiind recunoscute de către contestator, în mod corectdecizia de sancţionare nu cuprinde motivele pentru care au fost înlăturateapărările formulate de salariat, astfel de apărări neexistând.
Faţă de aceste considerente, curtea a reţinut că în mod greşitTribunalul Vâlcea a apreciat că în speţă nu au fost respectate dispoziţiileart.268 alin.2 lit.c din Codul muncii şi deci în mod eronat a soluţionatpricina pe excepţie, situaţie faţă de care a admis recursul şi a casatsentinţa, trimiţând cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, pentru asoluţiona fondul cauzei.
