LITIGIU DE MUNCĂ. ABATERE DISCIPLINARĂ. RECUNOAŞTEREA PRIN NOTĂ EXPLICATIVĂ A STĂRII DE FAPT DE CĂTRE CONTESTATOR. NECUPRINDEREA MOTIVELOR DE CĂTRE ANGAJATOR ÎN DECIZIA DE SANCŢIONARE. NEINCIDENŢA DISPOZIŢIILOR ART.268 ALIN.2 LIT.C CODUL MUNCII ÎN ACEASTĂ


RECUNOAŞTEREA PRIN NOTĂ EXPLICATIVĂ A STĂRII

DE FAPT DE CĂTRE CONTESTATOR. NECUPRINDEREA

MOTIVELOR DE CĂTRE ANGAJATOR ÎN DECIZIA DE

SANCŢIONARE. NEINCIDENŢA DISPOZIŢIILOR ART.268

ALIN.2 LIT.C CODUL MUNCII ÎN ACEASTĂ SITUAŢIE.

Art.268 alin.2 lit.c Codul muncii.

Faptele fiind recunoscute de către contestator, în mod

corect decizia de sancţionare nu cuprinde motivele pentru care au

fost înlăturate apărările formulate de salariat, astfel de apărări

neexistând.

Faţă de aceste considerente, curtea a apreciat că în mod

greşit Tribunalul Vâlcea a apreciat că în speţă nu au fost respectate

dispoziţiile art.268 alin.2 lit.c din codul muncii şi deci în mod

eronat a soluţionat pricina pe excepţie, situaţie faţă de care a

admis recursul şi a casat sentinţa, trimiţând cauza spre rejudecare

la aceeaşi instanţă, pentru a soluţiona fondul cauzei.

( Decizia civilă nr.757/R-CM din 18 decembrie 2008, pronunţată de

Curtea de Apel Piteşti – Secţia civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă şi

Asigurări Sociale şi pentru cauze cu Minori şi de Familie)

Prin contestaţia înregistrată sub nr.2172/90/2008, formulată

de H.C., în contradictoriu cu intimata S.C. Distrigaz Sud Reţele S.R.L.,

împotriva măsurii de încetare a raporturilor de muncă dispusă prin

decizia nr.209/24.06.2008, solicitându-se anularea acesteia.

În motivarea acţiunii, contestatorul a arătat că, în urma

efectuării cercetării prealabile a comisiei de disciplină din cadrul Direcţiei

Regionale Vest a S.C. Distrigaz Sud – Reţele S.R.L. i s-a desfăcut

contractul individual de muncă, însă nu i-a fost comunicată decizia de

sancţionare.

Ca atare a solicitat înmânarea deciziei de desfacere a

raporturilor de muncă, a procesului verbal al comisiei de disciplină, a

procesului verbal de constatare şi sancţionare a A.N.R.E.

nr.117/21.04.2008, precum şi precizarea motivelor pentru care au fost

înlăturate apărările formulate în nota explicativă dată comisiei de

disciplină.

Prin întâmpinarea formulată, intimata a solicitat respingerea

contestaţiei, arătând că în data de 24 iunie 2008 contestatorul a refuzat

primirea deciziei, astfel încât în data de 25 iunie a procedat la

comunicarea ei prin poştă cu confirmare de primire. Din data de 25 iunie

2008 până în prezent contestatorul a depus la registratura societăţii

certificate de concediu medical. Aşadar decizia nu şi-a produs efectele

juridice, întrucât contractul de muncă a fost suspendat de drept,

contestaţia fiind prematur introdusă.

Pe fondul cauzei, intimata a arătat că, urmare a referatului

nr.59/13.06.2008 întocmit de şeful ierarhic al contestatorului, a fost

emisă adresa nr.1247/7.06.2008 prin care acesta a fost convocat în scris

în vederea îndeplinirii procedurii de cercetare disciplinară prealabilă. S-a

reţinut că a refuzat contestatorul să aducă la îndeplinire o sarcină de

serviciu, a reclamat nejustificat la A.N.R.E. aspecte legate de activitatea

societăţii, a recuzat inspectorii A.N.R.E. competenţi din punct de vedere

teritorial, a trimis reclamaţie în timpul programului de lucru folosind

bunurile societăţii, avea în memoria calculatorului tip PC alocat filme

pornografice şi un număr impresionant de cererii personale (întâmpinării,

cereri de chemare în judecată, recursuri etc.). S-a constatat că toate aceste

fapte constituie abateri disciplinare grave aşa cum sunt descrise de

art.167 alin.1 lit.c din C.C.M. aplicabil precum şi de art.164 lit.a, c şi h din

C.C.M., art.164 lit.b din C.C.M., astfel încât decizia contestată a fost

emisă cu respectarea dispoziţiilor legale referitoare la aplicarea

sancţiunilor disciplinare şi este bazată pe o serie de motive întemeiate.

Contestatorul şi-a completat acţiunea, solicitând obligarea

pârâtei la plata unor despăgubiri morale, justificate de problemele de

sănătate cauzate de concedierea nelegală la care a fost supus şi a depus la

dosar mai multe bonuri fiscale prin care justifică deplasările efectuate la

sanatorii medicale, consultări spitaliceşti, etc.

Prin sentinţa civilă nr.877/17.10.2008 a fost admisă în parte

contestaţia, a fost anulată decizia nr.209 din 24 iunie 2008 şi a fost

obligată intimata să achite contestatorului despăgubiri egale cu salariile

majorate, indexate şi reactualizate, precum şi cu celelalte drepturi de care

ar fi beneficiat contestatorul începând cu data desfacerii disciplinare a

ar fi beneficiat contestatorul începând cu data desfacerii disciplinare a

contractului individual de muncă şi până la reintegrarea efectivă.

A fost respinsă cererea privind daunele morale şi cheltuielile

de judecată.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că prin

decizia nr.209 din 24.06.2008 emisă de intimata S.C. Distrigaz Sud –

Reţele S.R.L., contestatorul H.C. a fost sancţionat cu desfacerea

disciplinară a contractului individual de muncă, în conformitate cu

dispoziţiile art. 264 alin.1 lit.f din Codul muncii şi art.166 alin.1 lit.f din

C.C.M.

În considerentele deciziei s-a reţinut că încetarea raporturilor

de muncă are în vedere: referatul nr.59 din 13 iunie 2008, redactat de

inginerul şef- inginerie reţea, prin care s-au adus la cunoştinţa

conducerii faptele comise de contestator, procesul verbal din 24.06.2008

al Comisiei de cercetare disciplinară prin care s-a recomandat desfacerea

contractului individual de muncă şi că reclamantul a săvârşit următoarele

fapte: folosirea dotărilor proprietatea societăţii în interes personal în

timpul orelor de program şi folosirea acestor dotări pentru a deţine şi

vizualiza materiale pornografice, ce constituie abateri disciplinare grave

aşa cum sunt descrise de art.167 alin.1 lit.L din C.C.M. şi art.164 lit.b din

C.C.M.; refuzul de a aduce la îndeplinire o sarcină de serviciu care i-a fost

solicitată în repetate rânduri, ce reprezintă abatere disciplinară gravă aşa

cum este prevăzută în art.167 alin.1 lit.c şi art.164 lit.a, c şi h din C.C.M.,

reclamarea unor aspecte legate de activitatea societăţii ca fiind nelegale şi

perturbarea desfăşurării activităţii normale a unităţii prin suspendarea din

funcţie a inginerului şef A.M., a inginerului P.L., a ms. J.M.D. şi a

responsabilului cu arhiva tehnică T.A.M. pe perioada celor 3 zile ale

controlului, fapte ce constituie abatere disciplinară gravă în conformitate

cu dispoziţiile art.167 alin.1 lit.L din C.C.M.

Tribunalul a apreciat că, dat fiind caracterul formal al deciziei

de sancţionare, ce rezultă din caracterul imperativ al dispoziţiilor art.268

Codul muncii, lipsa menţiunilor obligatorii pe care decizia trebuie să le

cuprindă nu poate fi complinită prin alte înscrisuri sau probe

administrate în acest sens. Întrucât decizia de sancţionare disciplinară nu

poate fi completată în ceea ce priveşte motivele pentru care au fost

înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare

prealabile, astfel cum prevăd dispoziţiile art.268 lit.c din Codul muncii,

simpla trimitere la actul de constatare din data de 24.06.2008 în care s-a

consemnat rezultatul cercetării disciplinare nu satisface exigenţa legii şi

nu echivalează cu motivarea deciziei.

Este imperios necesar ca în cuprinsul deciziei să fie

menţionate motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de

salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile, întrucât din analiza

dispoziţiilor art.268 Codul muncii, rezultă că normele acestei legi cadru în

materia raporturilor de muncă, fiind norme de protecţie, legiuitorul a

înţeles să reglementeze strict procedura de emitere a dispoziţiei de

sancţionare, procedură care este aceeaşi indiferent de sancţiunea aplicată

salariatului, câtă vreme textul de lege invocat nu face distincţie.

Încălcarea dispoziţiei legale referitoare la necesitatea

consemnării în decizie a motivelor pentru care a fost înlăturare apărările

formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile, ca normă

juridică imperativă este sancţionată cu nulitatea absolută a deciziei,

sancţiune prevăzută expres de dispoziţiile art.268 alin.2 din Codul

muncii.

Pentru aceste considerente, instanţa a apreciat că măsura

sancţionării contestatorului este nelegală, decizia fiind lovită de nulitate

absolută, aşa încât este de prisos a mai analiza decizia sub aspectul

temeiniciei sancţiunii aplicate. Ca atare, tribunalul a admis în parte

contestaţia, a anulat decizia nr.209 din 24.06.2008 şi, în baza art.78 alin.1

Codul muncii, a obligat angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu

salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care

contractului individual de muncă, respectiv 24 iunie 2008 şi până la

reintegrarea efectivă.

În ceea ce priveşte capătul de cerere având ca obiect

acordarea despăgubirilor morale solicitate de contestator, tribunalul a

reţinut că, pe de o parte nu rezultă o atitudine şicanatorie din partea

intimatei, iar pe de altă parte contestatorul nu a suferit un prejudiciu

moral însemnat, de natură a fi reparat pe cale pecuniară urmare a acestei

concedieri nelegale, astfel încât a respins această cerere.

De asemenea a respins cererea contestatorului privind

acordarea cheltuielilor de judecată, reţinând că prin borderoul aflat la fila

172 dosar sunt justificate diverse deplasări efectuate la spitale şi sanatorii

medicale, şi nu deplasări la instanţa de judecată.

În termen legal intimata a declarat recurs împotriva acestei

sentinţe şi a solicitat suspendarea executării sentinţei până la soluţionarea

recursului.

În ceea ce priveşte cererea de suspendare, curtea a pus în

vedere recurentei să depună cauţiune, în conformitate cu dispoziţiile

art.300 alin.3 Cod procedură civilă, însă recurenta nu s-a conformat

dispoziţiilor instanţei, motiv pentru care cererea sa de suspendare

urmează a fi respinsă.

Prin recursul său, întemeiat pe dispoziţiile art.304 pct.6 şi 9

art.3041 Cod procedură civilă, sentinţa instanţei de fond a fost criticată

sub aspectul greşitei aprecieri a instanţei în legătură cu nerespectarea

formei deciziei de sancţionare.

În dezvoltarea recursului s-a arătat că din analizarea notei

explicative date de salariat cu ocazia efectuării cercetării disciplinare

prealabile, rezultă că nu au fost formulate apărări în ceea ce priveşte

faptele imputate acestuia.

Contestatorul doar şi-a motivat gestul de a sesiza A.N.R.E.,

continuând cu prezentarea unui proiect pentru o lucrare în judeţul

Braşov, ce nu are legătură cu faptele, iar ulterior contestatorul a

recunoscut că pentru modificările de proiect ale investiţiei de la Băile

Govora, solicitate în lunile martie şi aprilie, a predat dispoziţia de şantier

în data de 10.06.2008, deci cu întârziere de 3 luni.

Totodată, intimatul a negat faptul că a sustras documente din

arhivă şi că a desfăşurat în timpul programului activităţi cu caracter

personal.

Concluzionând, recurenta a arătat că intimatul nu a formulat

nici o apărare în legătură cu faptele ce au determinat sancţionarea sa

disciplinară, ca atare nu se impunea prezentarea în decizie a motivelor

pentru care s-au înlăturat apărările intimatului.

Aşadar, decizia de sancţionare este emisă cu respectarea

tuturor dispoziţiilor art.268 din Codul muncii.

Analizând sentinţa recurată în raport de critica formulată,

curtea a constatat că recursul este fondat, cu consecinţa casării sentinţei

şi trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Totodată, a respins cererea de suspendare a executării

sentinţei civile nr.876 din 17 octombrie 2008 pronunţată de Tribunalul

Vâlcea în dosarul nr.2172/90/2008, cerere formulată de intimata S.C.

DISTRIGAZ SUD REŢELE S.R.L. Bucureşti.

Astfel, prin decizia nr.209/24.06.2008 (filele 27-29),

contestatorului i-a fost desfăcut contractul de muncă pentru săvârşirea

unor abateri disciplinare, în decizie reţinându-se în sarcina acestuia patru

fapte.

Prima faptă, ce constituie abatere disciplinară în conformitate

cu dispoziţiile art.167 alin.1 lit.l din C.C.M., constă în aceea că angajatul

a folosit calculatorul de serviciu pentru a redacta o reclamaţie pentru

preşedintele A.N.R.E., prin care a solicitat efectuarea unui control de

către o altă echipă decât cea competentă teritorial, iar cu ocazia

controlului A.N.R.E. a fost perturbată desfăşurarea activităţii unităţii prin

suspendarea activităţii a patru angajaţi.

A doua faptă, ce reprezintă abatere disciplinară potrivit

dispoziţiilor art.167 alin.1 lit.e din C.C.M., constă în aceea că salariatul a

adus un prejudiciu de imagine societăţii angajatoare prin reclamarea

aspectelor legate de activitatea societăţii, cât şi prin recuzarea

inspectorilor A.N.R.E.

A treia faptă imputată contestatorului, ce constituie abatere

disciplinară conform art.167 lit.b şi lit.l din C.C.M., este aceea că a folosit

calculatorul proprietatea societăţii în interes personal, redactând foarte

multe documente cu caracter juridic (recursuri, întâmpinări, plângeri

penale) şi stocând în calculator materiale pornografice.

A patra faptă reţinută în sarcina contestatorului, ce reprezintă

abatere disciplinară conform art.167 alin.1 lit.c din C.C.M. şi art.164 lit.a,

c şi h din C.C.M., constă în aceea că angajatul şi-a îndeplinit cu întârziere

nejustificată o sarcină de serviciu ce i-a fost solicitată în repetate rânduri,

respectiv redactarea şi finalizarea dispoziţiei de şantier privind lucrarea:

„Înlocuire şi sistematizare conductă şi branşamente naturale

presiune redusă, strada Tudor Vladimirescu, Cămin bloc D cămin COTS,

Băile Govora, judeţul Vâlcea”.

Anterior emiterii acestei decizii, societatea a efectuat

cercetarea disciplinară prealabilă, cu această ocazie contestatorul dând

notă explicativă.

În această notă explicativă, contestatorul a recunoscut data la

care a predat dispoziţia de şantier, faptul că în calculatorul său se află

salvate documente personale (chiar dacă neredactate la serviciu), precum

şi faptul că a sesizat A.N.R.E. în legătură cu efectuarea unui control la

societatea angajatoare.

Faptele fiind recunoscute de către contestator, în mod corect

decizia de sancţionare nu cuprinde motivele pentru care au fost înlăturate

apărările formulate de salariat, astfel de apărări neexistând.

Faţă de aceste considerente, curtea a reţinut că în mod greşit

Tribunalul Vâlcea a apreciat că în speţă nu au fost respectate dispoziţiile

art.268 alin.2 lit.c din Codul muncii şi deci în mod eronat a soluţionat

pricina pe excepţie, situaţie faţă de care a admis recursul şi a casat

sentinţa, trimiţând cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, pentru a

soluţiona fondul cauzei.