MATERIE: Drept procesual civil.
OBIECT : Litigiu de munca. Acordarea drepturilor
banesti pâna la momentul reintegrarii.
Neincidenta necesitatii efectuarii de catre
creditor de demersuri pentru reintegrare.
Obligatia angajatorului debitor.
Temei de drept: art. 78 alin. 1 Codul muncii si art. 371 ind. 1
Cod procedura civila.
(Decizia civila nr. 1217 din 8 noiembrie 2007)
(dosar 1568/111/2007)
Prin sentinta civila nr.430/LM din 23 mai 2007, Tribunalul Bihor a admis actiunea formulata de reclamantul B.I., în contradictoriu cu pârâta S.C. H. S.A. Stei, si în consecinta:
A obligat pârâta la plata unor despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul, în perioada 11.05.2005-19.06.2006.
A obligat pârâta la plata sumei de 300 RON, în favoarea reclamantului, cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta astfel, în urma analizarii actelor si lucrarilor dosarului instanta de fond a retinut ca, reclamantul a fost concediat, în temeiul art.61 lit. a Codul muncii,prin decizia nr.222 din 10.05.2005, emisa de intimata, decizie ce a fost anulata prin sentinta civila nr.838/C/2005 a Tribunalului Bihor, ramasa irevocabila în urma respingerii recursului formulat de pârâta si investita cu formula la data de 24.01.2006.
Astfel, potrivit art.78 alin.1 Codul muncii “În cazul în care concedierea a fost efectuata în mod netemeinic sau nelegal, instanta va dispune anularea ei si va obliga angajatorul la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul.”
Prima instanta a constatat ca la data de 2 iunie 2005 reclamantul a solicitat instantei anularea deciziei nr.222 din 10.05.2005 de încetare a contractului individual de si încadrarea sa pe postul detinut anterior, acela de strungar la atelierul D, fara a solicita instantei plata cu titlu de despagubiri a drepturilor salariale indexate, majorate si reactualizate si a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat pe perioada în care si-a produs efecte decizia de concediere, de la data desfacerii nelegale a contractului de munca (11.05.2005) si pâna la efectiva reintegrare.
Din carnetul de munca al reclamantului depus la dosar, instanta de fond a retinut ca acesta a fost reintegrat efectiv în functia detinuta anterior la data de 19.06.2006, considerente fata de care, instanta a obligat pârâta la plata unor despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul, în perioada 11.05.2005-19.06.2006.
In temeiul art.274 Cod procedura civila, instanta a obliga pârâta, în favoarea reclamantului, la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentând onorar de avocat.
Împotriva acestei sentinte a declarat recurs SC H. SA Stei, solicitând admiterea recursului,modificarea în parte a sentintei în sensul respingerii actiunii pentru intervalul 2.12.2005-19.06.2006.
În motivarea cererii de recurs sunt invocate urmatoarele:
-intimatul nu s-a prezentat la societate pentru reluarea activitatii imediat dupa pronuntarea sentintei civile nr.838/2.12.2005, ci doar la un interval considerabil, el formulând cererea nr.2426 abia în 19.06.2006, cerere careia recurenta i-a dat curs imediat, reintegrându-l în aceeasi zi;
-pentru perioada cuprinsa între pronuntarea hotarârii privind reintegrarea intimatului si data de 19.06.2006 când acesta s-a prezentat la societate pentru reluarea activitatii, nu poate fi retinuta culpa recurentei, prin urmare nici dreptul intimatului la despagubiri;
Intimatul,legal citat, nu si-a exprimat punctul de vedere fata de recursul declarat în cauza.
Examinând sentinta recurata prin prisma motivelor de recurs, precum si din oficiu, instanta retine urmatoarele:
Criticile aduse sentintei atacate nu pot fi primite, având în vedere ca, potrivit art.78 alin.1 din Codul muncii, în caz de anulare a concedierii efectuate în mod netemeinic sau nelegal, angajatorul este obligat sa-l plateasca pe salariat pe timpul cât a fost lipsit de salariu din aceasta cauza. Astfel, este fara relevanta comportarea intimatului contestator în legatura cu diligentele efectuate dupa pronuntarea hotarârii judecatoresti de reintegrare în munca, câta vreme dispozitia legii este categorica în aceasta materie, si anume de a se acorda despagubiri pentru toata perioada pâna la reintegrare, în cazul anularii concedierii, intimatul fiind îndreptatit la sume de bani pe întreg intervalul, pâna la reâncadrare.
Temeiul de drept în materia despagubirilor ce trebuie acordate în cazul anularii masurii de desfacere a contractului de munca, este textul de lege precitat, din continutul caruia nu rezulta conditia impusa angajatului de a primi sumele cuvenite numai daca a facut demersuri în sensul reintegrarii.
În consecinta, obligând unitatea sa plateasca intimatului sumele cuvenite pe întreg intervalul de timp pâna la data reintegrarii acestuia, instanta a pronuntat o hotarâre legala, iar justetea unei atari solutii, deriva nu numai din prevederile legale enuntate mai sus, însa îsi are fundamentul si în dispozitiile art.371/1 din Codul de procedura civila, care statueaza ca “obligatia stabilita prin hotarârea unei instante sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bunavoie”.
Fata de considerentele ce preced, instanta, în baza dispozitiilor art.312 alin.1 din Codul de procedura civila, va respinge ca nefondat recursul, sentinta atacata urmând a fi pastrata în totul, constatându-se totodata ca intimatul nu a solicitat a se face aplicarea prevederilor art.274 din Codul de procedura civila.
