În motivare s-a retinut ca prin actiunea formulata, reclamantii au solicitat obligarea pârâtilor la alocarea, calcularea si plata catre reclamanti a drepturilor banesti reprezentând indemnizatia de dispozitiv lunara, în cuantum de 25% din salariul de baza retroactiv, începând cu 1 ianuarie 2004 si în continuare pâna la încetarea contractului de munca; obligarea pârâtilor la actualizarea sumelor reprezentând indemnizatia de dispozitiv cu coeficientii ratei inflatiei, de la data scadentei fiecarei indemnizatii si pâna la data platii; obligarea primarilor pârâti sa dispuna serviciilor competente sa consemneze în carnetele de ale reclamantilor dreptul salarial privind indemnizatia de dispozitiv începând cu 1 ianuarie 2004 si în continuare.
În considerentele hotarârii, tribunalul a statuat ca, temeiul acordarii indemnizatiei de dispozitiv îl constituie art. 3 din Legea nr. 138/1999, privind salarizarea si alte drepturi ale personalului militar din institutiile publice de aparare nationala, de ordine publica si siguranta nationala, precum si acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste institutii. Astfel, cadrele militare în activitate si militarii, cu contract de munca, au dreptul, între alte categorii salariale si la indemnizatia de dispozitiv. Art. 13 din aceeasi lege stabileste ca salariatii civili, cadrele militare si militarii cu contract de munca beneficiaza de indemnizatia de dispozitiv lunara de 25 % din diferite categorii salariale, pentru salariatii civili fiind mentionat salariul de baza.
Autoritatile publice locale, nu fac parte din structurile de aparare nationala, ordine publica si siguranta nationala, la care se refera actul normativ mentionat, fiind autoritati publice locale reglementate prin Legea nr. 215/2001.
Chiar daca în anul 2004 structura Ministerului de Interne a suferit modificari, acesta devenind minister si pentru administratia locala, prin trecerea la aceasta administratie a unor servicii detinute anterior de Ministerul de Interne, cum sunt pasapoartele, evidenta personalizata, etc, natura de autoritati publice locale si regimul juridic al acestora ramâne unul distinct reglementat prin legea organica proprie.
În urma reorganizarii Ministerului de Interne s-a emis Ordinul nr. 496/2003, în care se specifica faptul ca pentru personalul civil trecut în rândul administratiei publice locale, functiile specifice din armata sunt asimilate noilor functii care sunt strict enumerate.
În privinta Ordinului Ministerului de Interne, nr.496/2003, se impune constatarea ca nu a fost publicat în monitorul oficial si ca nu produce efecte juridice nici fata de reclamanti si nici fata de pârâti. De asemenea, acesta nu este un act normativ pe care sa poata fi fundamentata motivarea în drept a unei hotarâri judecatoresti. În acest sens trebuiesc remarcate dispozitiile art. 10 alin. 1 din Legea nr. 24/2000, privind normele de tehnica legislativa, care prevede ca în vederea intrarii în vigoare, legile si celelalte acte normative, inclusiv actele normative ale autoritatilor administrative autonome, ordinele si instructiunile si alte acte normative emise de conducatorii organelor administratiei publice centrale de specialitate se publica în Monitorul Oficial al României Partea I. Art. 10 alin. 11 reglementeaza doua exceptii în care unele acte normative nu sunt publicate, dar ordinul mentionat excede aceasta categorie, intrând în sfera ordinelor, instructiunilor si a altor acte normative emise de conducatorii organelor administratiei publice centrale de specialitate.
Data fiind aceasta situatie a ordinului, este evident ca instanta nu poate stabili ca reclamantii sunt îndrituiti la acest drept salarial ca urmare a aplicarii dispozitiilor invocate de reclamanti. Cum reclamantii nu sunt cadre militare în activitate, militari cu contract de munca si nici salariati civili într-o institutie publica de aparare nationala ori de siguranta nationala, nu beneficiaza nici de dispozitiile art. 3 si 13 din Legea nr. 138/1999.
În concluzie, sporul de dispozitiv în cuantum de 25 % din salariul de baza, reglementat pentru cadrele militare si celelalte categorii de salariati civili, din institutiile la care se refera Legea nr. 138/1999, precum si Ordinul Ministerului Internelor nr. 496/2003, nu au în vedere categoria salariatilor din administratia publica locala, motiv pentru care dreptul salarial solicitat nu poate fi acordat reclamantilor.
Cum drepturile salariale din cele doua acte normative sunt reglementate pentru personalul din institutiile publice de aparare nationala, ordine publica si siguranta nationala, nu se poate pune problema discriminarii, întrucât reclamantii nu au acelasi statut, ei fiind salariati civili ai unor institutii publice locale, în privinta carora Legea nr. 215/2001, Codul Muncii, contractele colective de munca si contractele individuale de munca reglementeaza drepturile salariale, neexistând nici un temei de fapt si de drept de a fi raportati la alte categorii de salariati între care si cei vizati de Legea nr. 138/1999 si Ordinul nr. 496/2003.
