Litigiu de muncă. Contestaţie decizie de sancţionare disciplinară.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoşani la data de 10.05.2012, contestatoarea I. A. a solicitat în contradictoriu cu intimata SC Transport Călători SA anularea deciziei de sancţionare nr. 1235 din 18.04.2012.
A arătat că este angajata intimatei îndeplinind funcţia de şef.
Prin decizia contestată s-a decis sancţionarea sa cu diminuarea salariului cu 10 % pentru luna aprilie 2010.
A arătat că decizia este nulă absolut invocând prevederile art.251 alin.1 din Codul Muncii raportat la faptul că angajatorul nu a efectuat o cercetare disciplinară.
A mai invocat că decizia este nulă şi deoarece la emiterea ei nu au fost respectate dispoziţiile art.252 alin.2 din Codul Muncii în sensul că aceasta nu cuprinde menţiunile obligatorii prevăzute de lege.
Pe fondul cauzei, a solicitat anularea deciziei ca neîntemeiată.
A arătat că angajatorul a sancţionat-o netemeinic pentru neîndeplinirea normei de muncă şi a sarcinilor ce decurg din funcţia sau postul stabilit şi asumarea răspunderii referitoare la îndeplinirea lor faţă de conducerea societăţii.
În decizia contestată nu sunt precizate care sarcini de serviciu nu au fost respectate şi care au avut drept consecinţă sancţionarea cu diminuarea salariului şi în luna iunie şi iulie.
În drept, a invocat art.268 alin.1 lit.b din Codul Muncii.
La contestaţie a fost ataşată adresa nr.1325 din 18.04.2012 emisă de către intimată.
Legal citată, intimata nu a formulat întâmpinare.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa constată că:
Prin adresa înregistrată sub nr.1325 din 18.04.2012, contestatoarei i s-a adus la cunoştinţă că se face vinovată de încălcarea dispoziţiilor Regulamentului intern, cap. III art.7 lit.b, referitor la realizarea normei de muncă şi a celorlalte sarcini ce decurg din funcţia sau postul stabilit şi asumarea răspunderii referitoare la îndeplinirea lor faţă de conducerea societăţii.
Se arată în adresă că această abatere este gravă şi constituie neîndeplinirea criteriului calitativ de salarizare şi că societatea a luat decizia penalizării cu 10 % din salariul aferent lunii aprilie a anului 2012 în conformitate cu Regulamentul de salarizare Holding Atlassib valabil ( f.4 ds.).
Instanţa constată că, adresa menţionată reprezintă în fapt o decizie prin care contestatoarei i s-a aplicat sancţiunea de reducere a salariului cu motivarea că aceasta ar fi săvârşit o abatere disciplinară pentru neîndeplinirea normei de muncă şi a celorlalte sarcini.
Potrivit art.251 alin.1 din Legea 53/2003, sub sancţiunea nulităţii absolute, nici o măsură – cu excepţia celei prevăzute la art.248 alin.1 lit.a – nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare.
Alineatul 2 al aceluiaşi articol stabileşte că, în vederea desfăşurării cercetării, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea precizându-se obiectul, data, ora şi locul întrevederii.
De asemenea, potrivit art.268 alin.2 din Legea 53/2003, sub sancţiunea nulităţii absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu:
a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;
b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de către salariat;
c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare sau motivele pentru care, în condiţiile prevăzute la art.251 alin.3, nu a fost efectuată cercetarea;
d) temeiul de drept în baza căruia sancţiunea disciplinară se aplică;
e) termenul în care sancţiunea poate fi contestată;
f) instanţa competentă la care sancţiunea poate fi contestată.
Din cuprinsul deciziei nr.1325 din 18.04.2012 nu rezultă că angajatorul şi-a îndeplinit obligaţia prevăzută de textele de lege menţionate.
Astfel, în conţinutul adresei nu sunt efectuate referiri în legătură cu fapta ce constituie abatere disciplinară prin indicarea elementelor de identificare a acestei fapte constând în momentul săvârşirii ei, împrejurările săvârşirii, modalitatea de săvârşire, respectiv indicarea atribuţiunilor care nu au fost îndeplinite.
De asemenea, nu este indicat faptul că ar fi fost efectuată o cercetare disciplinară prealabilă cu convocarea contestatoarei în vederea formulării de apărări.
Prin urmare, nu sunt cuprinse nici motivele pentru care ar fi fost înlăturate apărările salariatei sau motivele pentru care nu a fost efectuată cercetarea. Decizia nu prevede nici termenul în care sancţiunea poate fi contestată şi nici instanţa competentă căreia salariata i se poate adresa .
Prin urmare, instanţa constată că la emiterea deciziei, unitatea angajatoare nu a respectat prevederile art.251şi art. 252 din Legea 53/2003.
Va constata, potrivit dispoziţiilor legale menţionate că decizia este nulă absolut astfel că va admite contestaţia formulată împotriva deciziei nr.1325 din 18.04.2012 emisă de intimată şi va anula această decizie.
