MUNCĂ. MODIFICARE. LIPSA ACORDULUI PĂRŢILOR.
CONSECINŢE.
Art.41 Codul muncii
Potrivit art.41 din Codul muncii, contractul individual de muncă poate
fi modificat numai prin acordul părţilor, art.41(3) prevăzând că, modificarea
contractului de muncă se referă la durata contractului, locul muncii, felul muncii,
condiţiile de muncă, salariul, timpul de muncă şi timpul de odihnă.
(Decizia nr.459/R-CM din 12 septembrie 2006
pronunţată de Curtea de Apel Piteşti –Secţia civilă, conflicte de
muncă şi asigurări sociale).
La data de 03.02.2006 DINU IONEL a formulat contestaţie
împotriva deciziei nr. 16/12.06.2006 emise de intimata Autoritatea
Rutieră Română, solicitând anularea acesteia şi a actelor subsecvente,
precum şi repunerea părţilor în situaţia anterioară, cu cheltuieli de
judecată.
In motivare contestatorul a arătat că este salariatul intimatei
Autoritatea Rutieră Română, în funcţia de inspector de specialitate
gradul IA, locul său de muncă fiind la Agenţia Argeş.
Prin decizia nr. 11/6.01.2006 a fost delegat , pe o perioadă de
60 de zile, la Agenţia Bacău, în aceeaşi funcţie.
A făcut cunoscute conducerii ARR motivele pentru care nu
este de acord cu măsura luată şi i-a solicitat a reveni asupra acesteia.
Ca urmare, intimata a emis decizia nr.16/12.01.2006, prin
care a anulat decizia iniţială, dar l-a transferat la un alt loc de muncă.
Cu toate că în noua decizie s-a menţionat că nu se modifică
funcţia şi salariul, i s-a cerut contestatorului să semneze un act adiţional
la contractul individual de muncă prin care să fie schimbate locul şi felul
muncii.
Şi această decizie este nelegală , susţine contestatorul
deoarece nu s-a modificat doar locul muncii, ci şi felul muncii, atribuţiile
noi având ca obiectiv asigurarea necesarului şi distribuirea licenţelor şi
autorizaţiilor pentru îndeplinirea cărora sunt necesare studii superioare,
studii de specialitate în domeniul transporturilor şi cunoştinţe de operare
pe calculator.
Pentru vechea funcţie contestatorul nu trebuia să fi urmat
studii de specialitate în domeniul transporturilor şi să posede cunoştinţe
de operare pe calculator.
Sub aparenţa unei măsuri de protecţie este înrăutăţită situaţia
sa deoarece va trebuie să urmeze cursuri de informatică şi să promoveze
un examen la finalul acestora.
Practic, la o vârstă înaintată , i se cere să înceapă o nouă
profesie, mai complexă, deci este supus unui stres căruia nu îi va putea
face faţă cu sănătatea sa.
Prin schimbarea unilaterală şi definitivă a locului şi a felului
muncii se încalcă, în opinia contestatorului, principiul stabilităţii în
muncă.
In drept, contestaţia a fost întemeiată pe disp.art.41-48, art.61
lit.c din Codul muncii şi art. 274 C.pr.civilă.
Tribunalul Argeş prin sentinţa civilă nr. 395/CM din 26 mai
2006 a admis în parte contestaţia formulată, a constat nulitatea parţială a
deciziei nr. 16/12.01.2006 emisă de intimată, în ceea ce priveşte perioada
pentru care a fost modificat felul muncii contestatorului.
A constat că modificarea felului muncii contestatorului este
temporară , până la încetarea motivelor de sănătate care au determinat
luarea măsurii de protecţie a salariatului .
A fost obligată intimata la plata către contestator a cheltuielilor
de judecată de 150 lei RON .
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că Dinu
Ionel este salariatul intimatei Autoritatea Rutieră Română în funcţia de
inspector de specialitate gradul IA, locul său de muncă fiind la Agenţia
ARR Argeş.
ARR Argeş.
Atribuţiile postului său constau în acţiuni de inspecţie şi
control în trafic sau la sediul operatorilor de transport în ce priveşte
utilizarea licenţelor de transport şi de execuţie, siguranţa transportului
rutier, protecţia mediului, de actualizare a fişelor de ale
operatorilor de transport , având totodată competenţa de a reţine
licenţele de execuţie , autorizaţiile de transport şi de a propune retragerea
licenţelor de transport şi de execuţie în cazul încălcării legii.
Prin decizia nr. 11/06.01.2006 contestatorul a fost delegat
pentru o perioadă de 60 de zile, la Agenţia ARR Bacău , în aceeaşi
funcţie, cu menţinerea drepturilor salariale.
In ziua de 10.01.2006 contestatorul a solicitat conducerii
ARR, anularea acestei decizii pe motiv că este bolnav. A anexat cererii
adeverinţa medicală nr. 162/10.01.2006 eliberată de Centrul medical „
Doctor Luca” Piteşti.
Drept urmare, intimata a emis o nouă decizie cu
nr.16/12.01.2006 prin care a fost anulată decizia nr. 11/06.01.2006 şi s-a
dispus ca, din ziua de 12.01.2006, să fie transferat contestatorul la
Compartimentul Licenţe Programe de Transport din cadrul Agenţiei
Măsura luată prin cea de-a doua decizie constituie o
modificare unilaterală a felului muncii justificată de necesitatea protecţiei
salariatului pentru care medicul a recomandat prestarea unei munci fără
efort fizic mediu sau sporit, fără stres sau stări conflictuale şi fără condiţii
climatice aspre, deci prestarea unei munci mai uşoare.
Potrivit fişei postului pentru Compartimentul Licenţe
Programe de Transport atribuţiile constau în înregistrarea cererilor,
întocmirea dosarelor şi verificarea actelor necesare pentru eliberarea
licenţelor ( certificatelor de transport, în completarea şi eliberarea
acestor din urmă documente şi în actualizarea bazei de date informatizate
privind operatorii de transport.
Este evident că noua activitate este o muncă de birou care
nu presupune ortostatism prelungit, efort fizic mediu sau mare, condiţii
climatice nefavorabile, dar mai ales nu presupune stări conflictuale, ceea
ce nu se poate reţine şi cu privire la activitatea de control în trafic sau la
sediul operatorilor de transport.
S-a motivat nemulţumirea contestatorului faţă de noua
activitate prin aceea că presupune deţinerea cunoştinţelor de operare pe
calculator pentru care este nevoit să urmeze cursuri ce se vor finaliza cu
examen, precum şi prin aceea că activitatea este nouă şi complexă şi de
acea s-a susţinut că salariatul este supus unui stres căruia nu îi va putea
face faţă.
Nu sunt fondate aceste motive deoarece nu poate constitui o
noutate şi o complexitate sporită pentru cel care anterior a controlat
deţinerea licenţelor/autorizaţiilor valabile, utilizarea acestora cu
respectarea legii iar acum trebuie să efectueze operaţiunile de eliberare a
acestor documente.
Şi înainte de decizia contestată salariatul opera pe calculator
pentru actualizarea fişelor de cazier ale operatorilor de transport, prin
urmare nu poate susţine că nu deţine cunoştinţele necesare pentru
această activitate.
Prin urmare instanţa a constatat că măsura unilaterală a
modificării felului muncii contestatorului este întemeiată şi are ca scop
protecţia sănătăţii sale, în condiţiile în care angajatorul dispune de un loc
de muncă adecvat stării de sănătate a salariatului.
O astfel de măsură însă poate fi luată, potrivit disp.art.48 din
Codul muncii numai temporar, respectiv până la încetarea motivelor de
sănătate care au determinat modificarea.
Sub acest aspect decizia este lovită de nulitate parţială, iar
termenul transfer desemnând o modificare definitivă a felului muncii va
fi considerat inoperant.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen legal
contestatorul Dinu Ionel, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie,
faţă de motivul de casare prev. de art.304pct.9 Cod procedură civilă
solicitând şi reanalizarea cauzei faţă de prevederile art.3041 Cod
procedură civilă.
În dezvoltarea recursului formulat se arată că nejustificat
instanţa de fond a confirmat o măsură abuzivă, prin care societatea
intimată i-a schimbat locul de muncă, cât şi felul muncii pentru o
perioadă nedeterminată şi anume, până la încetarea motivelor de
sănătate care au determinat luarea măsurii.
Nu s-a avut în vedere că nejustificat intimata i-a schimbat
locul şi felul muncii, prin aceasta neluând o măsură de protecţie ,iar la
ARR Bacău a fost detaşat nu pentru că era nevoie de el ori de altcineva,
întrucât după revenirea la decizie nu a mai delegat nici o altă persoană.
Deşi instanţa de fond a admis contestaţia formulată, în
realitate a confirmat decizia emisă de intimată, prin care i s-a schimbat
locul şi felul muncii. Prin aceasta instanţa de fond a interpretat greşit
textele de lege în materie, respectiv disp. art.41 – 48 din Codul muncii,
cât şi art.173 Codul muncii, motiv pentru care se solicită admiterea
recursului şi modificarea sentinţei instanţei de fond, în sensul admiterii în
totalitate a contestaţiei formulate, respectiv anularea deciziei nr.16/2006.
Recursul declarat de contestator este întemeiat.
Instanţa de fond a reţinut în mod corect că recurentul
contestator a lucrat la societatea intimată în funcţia de inspector de
specialitate gradul I A, locul său de muncă fiind la agenţia ARR Argeş,
având ca atribuţii de inspecţie şi control în trafic sau la sediul operatorilor
de transport, în ce priveşte utilizarea licenţelor de transport şi de
execuţie, siguranţa transportului rutier, protecţia mediului.
Prin decizia nr.11 din 6.01.2006 contestatorul a fost delegat
pentru o perioadă de 60 zile la agenţia ARR Bacău, în aceeaşi funcţie, cu
menţinerea drepturilor salariale şi întrucât acesta a solicitat conducerii
anularea deciziei, depunând o adeverinţă medicală, intimata prin decizia
nr.16 din 12.01.2006 a dispus anularea şi ca din ziua de 12.01.2006 acesta
să fie transferat la compartimentul Licenţe –programe de transport, din
cadrul ARR Piteşti.
Instanţa de fond a apreciat că măsura luată prin cea de a doua
decizie constituie o modificare unilaterală a felului munci justificată de
necesitatea protecţiei salariatului pentru care medicul a recomandat
prestarea unor munci fără efort fizic, mediu sau sporit, fără stres sau stări
conflictuale, deci prestarea unei munci mai uşoare.
Potrivit preambulului acestei decizii, măsura dispusă de
unitate are la bază cererea salariatului privind anularea delegării.
Potrivit art.41 din Codul muncii, contractul individual de
muncă poate fi modificat numai prin acordul părţilor, art.41(3)
prevăzând că, modificarea contractului de muncă se referă la, durata
contractului, locul muncii, felul muncii, condiţiile de muncă, salariu,
timpul de muncă şi timpul de odihnă.
În speţă, prin trecerea contestatorului la compartimentul
Licenţe programe transport i-a fost schimbat locul muncii, felul muncii
dar şi condiţiile de muncă, situaţie în care nu se poate pretinde că nu s-au
schimbat elementele contractului de muncă, fiind astfel necesar
consimţământul ambelor părţi.
Cu titlu de excepţie, în raport de disp. art.42 alin.1 din Codul
muncii angajatorul poate dispune modificarea unilaterală a contractului
individual de muncă al salariatului său, numai în cazurile şi condiţiile
expres prevăzute de lege şi anume în cazul delegării sau detaşării.
Cererea contestatorului privind anularea măsurii de delegare
şi Referatul nr.3 din12.01.2006 întocmit de R.G.R medical nu pot sub
nici o formă să echivaleze cu existenţa acordului său cu privire la măsura
de transferare dispusă de intimată.
Prin decizia nr.16 din 12.01.2006 intimata a modificat
elemente ale raportului juridic de muncă al contestatorului prin
transferarea sa în cadrul altui compartiment şi în mod definitiv.
Cum această modificare nu se putea face fără acordul
salariatului, decizia contestată trebuia anulată de instanţa de fond şi
dispusă repunerea părţilor în situaţia anterioară.
Dacă s-ar aprecia că angajatorul poate modifica locul şi felul
muncii salariatului fără consimţământul acestuia, ca măsură de protecţie a
contestatorului, aşa cum a reţinut instanţa de fond, s-ar atribui caracter
de legalitate al transferului acestuia în cadrul altui compartiment, deşi nu
se poate aprecia asupra momentului în care starea sa de sănătate se va
îmbunătăţi.
Este drept că potrivit art.173 din Codul muncii, angajatorul
trebuie să ia măsurile necesare pentru protejarea securităţii şi sănătăţii
salariaţilor, însă acest text de lege trebuie interpretat având în vedere şi
disp. art.48 din Codul muncii, asemenea măsuri putând fi luate numai cu
respectarea dispoziţiilor legale şi care nu pot duce la modificarea
unilaterală a contractului de muncă.
Faţă de cele de mai sus în baza art.312 alin.1 Cod procedură
civilă se va admite recursul, se va modifica sentinţa civilă atacată, iar în
fond se va admite contestaţia, se va dispune anularea deciziei nr.16 din
12.01.2006 emisă de intimată şi repunerea părţilor în situaţia anterioară.
La cererea recurentului contestator va fi obligată intimata la
plata sumei de 300 lei RON cheltuieli de judecată, ce reprezintă onorariu
de avocat în recurs.
