– Codul muncii
Cererea de acordare a daunelor morale este admisibilă cât timp prejudiciul moral este dovedit, iar întinderea sa a fost probată sau prezumată, pentru a se realiza compensarea patrimonială. Prejudiciul moral se referă la o lezare adusă drepturilor extrapatrimoniale, neeconomice ale persoanei, provenind din atingerea adusă acelor valori sau atribute ale individului care îi definesc personalitatea. Or, ceea ce invocă reclamantul, este refuzul achitării drepturilor salariale şi imposibilitatea angajării cauzate de refuzul de a i se restitui carnetul de muncă, ceea ce reprezintă un prejudiciu patrimonial şi nu moral.
(Decizia nr. 1453/R din 9 iunie 2009)
Prin sentinţa civilă nr. 2165 din 17.11.2008 a Tribunalului Cluj, s-a admis în parte cererea formulată de reclamantul B.V.A. împotriva pârâtei SC I. SRL şi în consecinţă s-a anulat decizia de concediere nr. 206/23.04.2007, cu obligarea pârâtei la plata sumei de 950 lei actualizată, reprezentând drepturi salariale pentru perioada 01.04 –
19.04.2007.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, reclamantul B.V.A., solicitând modificarea în parte a sentinţei recurate, în sensul admiterii cererii privind obligarea intimatei SC I. SRL la plata echivalentului daunelor morale în sumă de 5000 lei.
Recursul este nefondat.
Cererea de acordare a daunelor morale este admisibilă (contrar celor invocate de pârâtă) chiar în lipsa unor prevederi exprese în contractul colectiv de muncă sau în contractul de muncă, în condiţiile în care în urma modificării Codului muncii prin Legea 237/2007 s-a prevăzut expres (art. 269) că angajatorul este obligat să îl despăgubească pe salariat şi în situaţia în care acesta a suferit un prejudiciu moral din culpa angajatorului.
însă, la fel cum a apreciat şi prima instanţă în cauză nu s-a dovedit existenţa unui prejudiciu moral cauzat reclamantului, prejudiciu a cărui întindere să fie probată sau prezumată, pentru a se realiza compensarea patrimonială. Prejudiciul moral se referă la o lezare adusă drepturilor extrapatrimoniale, neeconomice ale persoanei, provenind din atingerea adusă acelor valori sau atribute ale individului care îi definesc personalitatea. Or, ceea ce invocă reclamantul este refuzul achitării drepturilor salariale şi imposibilitatea angajării cauzată de refuzul de a i se restitui carnetul de muncă, ceea ce reprezintă un prejudiciu patrimonial şi nu moral.
Având în vedere aceste considerente, Curtea de Apel apreciază că instanţa de fond a soluţionat în mod judicios petitul privind acordarea daunelor morale, motiv pentru care în temeiul dispoziţiilor legale menţionate anterior, a art. 3041 şi 304 alin. 1
C. pr. civ. se va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză. (Judecător Laura Dima)
