OBIECTUL: Litigiu de munca. Decizie de concediere. Nelegalitatea acesteia fata de faptul ca a fost emisa ulterior depunerii cererii de demisie si fata de faptul ca îl concediaza cu data retroactiva si fara ai fi acordat în prealabil dreptul la aparare.
Temei de drept:art.267 SI 76 Codul muncii.
Sursa secundara:Curtea de Apel Oradea
(Decizia civila nr.1360/R din 02 octombrie 2008)
(dosar 4979/111/2007)
Prin sentinta civila nr.236/LM din 29 februarie 2008, T.B. a respins contestatia formulata de catre contestatorul S.C.C. în contradictoriu cu intimata SC N. W. SRL Oradea ,având ca obiect anularea deciziei nr.1336 din 25.10.2007, fara cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta astfel, prima instanta a retinut ca, contestatorul S. C. a fost angajat la intimata SC N.W. SRL în functia de muncitor necalificat cu începerea activitatii la data de 13.10.2006, aspect ce reiese din contractul individual de munca, iar prin dec.nr.1336/25.10.07, în baza disp. art.61 lit.”a” Codul muncii, s-a dispus încetarea contractului individual de al acestuia, cu începere de la data de 24.10.2007, motivele ce au stat la baza emiterii deciziei de concediere au fost cele de parasirea locului de munca si absentele nemotivate, dupa cum rezulta din motivarea în fapt a deciziei contestate.
Din convocarea facuta la data de 16.10.2007, aflata la fila 23 dosar,rezulta ca, intimata i-a pus în vedere contestatorului sa se prezinte la data de 18.10.2007 la biroul personal ora 8,00 în vederea cercetarii prealabile disciplinare pentru comiterea faptei de a parasi locul de munca la data de 16.10.2007. ora 8,00, fara aprobarea sefului de sector si pentru cele 4 zile de absente nemotivate avute în cursul lunii octombrie, convocarea fiind comunicata prin scrisoare recomandata si cu confirmarea de primire- filele 24-25 dosar.
Din pontajul depus la fila 26 dosar, rezulta ca, contestatorul a avut în cursul lunii octombrie 2007, sase zile de absente nemotivate, iar în data de 16.10.2007, a prestat doar 2 ore din cele 8 ore ale programului de lucru.
Conf. Art. 61 lit. a Codul muncii angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care tin de persoane salariatului în cazul în care salariatul a savârsit o abatere grava sau abateri repetate de la regulile de disciplina a muncii ori de la cele stabilite prin contractul individual de munca, contractul colectiv de munca aplicabil sau regulamentul intern, ca sanctiune disciplinara.
Din dosarul de cercetare prealabila disciplinara depus la dosarul cauzei, instanta de fond a retinut ca, contestatorul se face vinovat de comiterea abaterilor disciplinare retinute în sarcina sa prin dispozitia de concediere atacata, iar sustinerile contestatorului ca a parasit locul de munca la data de 16.10.2007, ca urmare a unor neîntelegeri cu seful de sector, nu pot fi retinute ca o cauza de absolvire de raspundere a contestatorului întrucât în conformitate cu regulamentul de ordine interioara si cu legislatia muncii avea posibilitatea sa faca o sesizare conducerii intimatei pentru reglementarea incidentului aparut între contestator si seful ierarhic superior.
Tribunalul a apreciat ca, decizia de concediere emisa pe seama contestatorului îndeplineste toate conditiile de forma si de fond, respectându-se întocmai procedura aplicarii sanctiunii disciplinare astfel cum este reglementata în art. 263 si urm Codul muncii,motiv pentru care, instanta a respins ca neîntemeiata contestatia formulata si a mentinut ca temeinica si legala decizia de concediere emisa pe seama contestatorului.
Ca o consecinta a respingerii capatului principal din contestatie, prima instanta a respins ca nefondate si capetele de cerere privind plata daunelor morale si a despagubirilor solicitate de contestator.
Împotriva acestei sentinte, în termen legal, scutit de plata taxelor de timbru, a declarat recurs contestatorul S.C.C., solicitând admiterea acestuia, anularea deciziei de desfacere a contractului de munca, obligarea intimatei la plata cheltuielilor de care a fost lipsit, revenirea la situatia anterioara, plata a 1.000.000 lei pentru distrugerea imaginii, luarea masurilor împotriva celor partasi la solutionarea cauzei.
Prin motivele de recurs s-a invocat, ca la primul termen s-au depus o serie de înscrisuri, cerere de amânare, fata de care a fost de acord pentru studierea actelor si a solicitat sa se emita o citatie catre Posta din Sacuieni pentru a elibera o copie a foii detaliate a faxurilor expediate în 17.10.2007, pentru a demonstra ca a înaintat demisia iar intimata a primit-o, ori, solicitarea sa nu a fost consemnata.
A depus o copie a actului aditional la contractul de munca, tot la primul termen, nesemnat de el, purtând o semnatura falsa, aspect de care nu s-a tinut cont. Nu a fost lasat a-si sustine cauza si sa-si dovedeasca pretentiile, nu s-a solutionat cauza conform art.297 Cod procedura civila.
Intimata, prin reprezentantul sau si întâmpinarea depusa la dosar a solicitat respingerea recursului ca netemeinic si nelegal, cu motivarea ca, în mod corect prima instanta a apreciat ca,situatia faptica si juridica este cu totul alta decât cea prezentata de catre petent, aspecte de rezulta din înscrisurile existente la dosar, cu cheltuieli de judecata.
Examinând sentinta recurata, prin prisma motivelor de recurs cât si din oficiu, instanta de recurs constata urmatoarele:
Prin decizia nr.1336 din 25.10.2007, emisa de intimata -fila 5 dosar fond-,s-a dispus încetarea contractului individual de munca al recurentului, având functia de pregatitor completator, în baza art.61 lit.”a” Codul muncii, începând cu data de 24.10.2007, retinându-se în sarcina sa faptul ca a parasit locul de munca si a avut absente nemotivate.
Conform adresei nr.1301 din 16.10.2007 -fila 23 dosar fond- emisa de intimata, recurentului i s-a adus la cunostinta sa se prezinte în data de 18.10.2007, ora 8,00 la Biroul personal pentru a clarifica lipsa de la serviciu în 16.10.2007 fara a anunta conducerea. Tot din aceasta adresa, se retine ca se propune desfacerea contractului de munca întrucât a mai avut 4 absente nemotivate în luna octombrie, anterior deci cercetarii disciplinare.
Din analiza confirmarii de primire a acestei convocari -fila 24 dosar fond, se retine faptul ca ea i-a fost înmânata la 19.10.2007, ori, convocarea era pentru data de 18.10.2007, data la care, era imposibil ca acesta sa se prezinte, nefiind astfel încunostiintat, convocat conform art.267 Codul muncii.
Mai mult, prin adresa de convocare recurentul este anuntat ca, anterior efectuarii, deci a cercetarii prealabile, conducerea a propus desfacerea contractului de munca, din motive de indisciplina, ori, în aceasta situatie convocarea nici nu-si mai avea rostul, decizia fiind deci luata anterior, cu încalcarea art.267 Codul muncii.
Sigur ca, în procesul verbal din 24.10.2007, întocmit de comisia de cercetare prealabila -fila 51 dosar fond, s-a facut mentiunea ca prin adresa nr.1301 din 16.10.2007 recurentul a fost convocat pentru data de 24.10.2007, aspect retinut si în întâmpinare, însa, din cuprinsul acesteia aratate mai sus, reiese ca a fost convocat la data de 18.10.2007, ori a primit aceasta adresa cu confirmare de primire ulterior la 19.10.2007, culpa neprezentarii apartinând societatii intimate ce nu a respectat art.267 Codul muncii, motiv de nulitate absoluta a deciziei de sanctionare, aspecte necercetate de instanta de fond.
Alta ar fi fost situatia în masura în care, fara motive obiective recurentul nu ar fi raspuns convocarii, caz în care se putea trece într-adevar la sanctionarea disciplinara în lipsa cercetarii prealabile -art.267 alin.3 Codul muncii, însa, neprezentarea s-a datorat culpei intimatei, conform celor expuse, aspect reliefat de acesta prin actul depus la fila 67 dosar fond, si neanalizat de instanta.
Conform art.267 alin.1 Codul muncii, sub sanctiunea nulitatii absolute, nici o masura, cu exceptia celei prevazute de art.264 alin.1 lit.”a” (avertismentul) nu poate fi dispus mai înainte de efectuarea unei cercetari disciplinare prealabile, iar dreptul de-a aplica sanctiunea în lipsa cercetarii putea opera doar în cazul neprezentarii salariatului la convocarea facuta conform alin.2, ori, astfel cum s-a aratat mai sus, convocarea nu s-a facut cu respectarea art.267 alin.2 Codul muncii, decizia fiind emisa abuziv, motiv de nulitate absoluta a acesteia.
Fata de toate considerentele expuse, nu se mai impun a fi analizate celelalte aspecte invocate de recurent, astfel ca, fiind incidente dispozitiile art.304 pct.9 Cod procedura civila, art.76, art.267 Codul muncii, în baza art.312 alin.1,3 Cod procedura civila va admite ca fondat recursul, va modifica în întregime sentinta recurata, va admite în parte contestatia si în consecinta, în baza art.78 Codul muncii, va constata nulitatea absoluta a deciziei nr.1336 din 25 octombrie 2007, emisa de intimata, pe care o va obliga sa-i plateasca contestatorului drepturile salariale de care a fost lipsit din data emiterii deciziei -25.10.2007-, pâna la pronuntarea prezentei decizii, conform art.78 alin.1 Codul muncii, nesolicitându-se repunerea în locul de munca detinut anterior pentru a face aplicarea alin.2 al articolului 78 Codul muncii. Sigur ca, sumele ce trebuie achitate, vor fi actualizate conform indicilor de inflatie la data platii, indexate, majorate, raportat la dispozitiile legale invocate.
Referitor la plata daunelor morale solicitate, acestea nu au fost precizate în contractul individual sau colectiv de munca, astfel ca, vazând decizia nr.40 din 7.05.2007 a Înaltei Curti de Casatie si Justitie pronuntata într-un recurs în interesul legii, ce, conform art.329 Cod procedura civila este obligatorie pentru instanta, potrivit acesteia, în astfel de situatii nu se acorda, instanta va respinge acest capat de cerere. Mai mult, chiar în lipsa acestei decizii, constatarea nulitatii absolute a deciziei de concediere, reprezinta o reparatie morala suficienta adusa de instanta recurentului, astfel ca, si din acest punct de vedere se impune respingerea acestui capat de cerere.
Deoarece recurentul cu ocazia solutionarii fondului cauzei a facut dovada ca pe parcursul litigiului a cheltuit 61,8 RON-dosar medical, 3,5 RON comunicare fax, 67 RON -cheltuieli de transport -filele 61, 64,65,66 -total 162,3 plus în recurs prezent la doua termene -100 lei =total:262 RON, în baza art.274 Cod procedura civila instanta va obliga intimata la plata acestora.
Faptul ca recurentul si-a înaintat demisia, este un aspect ce poate fi analizat de parti ulterior, neimpunându-se un astfel de demers fata de cele dispuse de catre instanta.
