LITIGIU DE MUNCĂ. DESFACEREA CONTRACTULUIINDIVIDUAL DE MUNCĂ DIN MOTIVE CE NU ŢIN DEPERSOANA SALARIATULUI. ÎNCĂLCAREA OBLIGAŢIEIANGAJATORULUI. CONSECINŢE.Art.70 alin.3 şi art.79 alin.1 din Legea nr.76/2002 combinate cu art.64 şiart.65 alin.1 din Codul muncii
În pofida formulării limitative a art.64 din Codul muncii,dispoziţiile sale trebuie aplicate şi în situaţiile vizate de art.65alin.1, întrucât relaţiile de muncă se bazează şi pe principiul buneicredinţe şi a garantării dreptului la protecţie împotriva şomajului.
Obligaţia respectivă este prealabilă desfaceriicontractului, astfel încât omisiunea de a o aduce la îndeplinireatrage nulitatea acestei măsuri.
(Decizia civilă nr.507/R/CM/17 octombrie 2006 pronunţată deCurtea de Apel Piteşti)
Prin acţiunea înregistrată la data de 13.03.2006 sub nr.1306,C.L. a formulat, în temeiul dispoziţiilor art.283 alin.l lit.a din Codulmuncii, contestaţie împotriva deciziei nr.24 din 09 februarie 2006 emisăde S.C.PETROM”S.A. BUCUREŞTI – SUCURSALA ARPECHIMPITEŞTI, prin care i-a fost desfăcut contractul individual de muncă întemeiul dispoziţiilor art.65-67 şi art.73-75 din Legea nr.53/2003,solicitând anularea acesteia, reintegrarea în funcţia deţinută anterior,precum şi obligarea unităţii la plata despăgubirilor cu titlu de drepturisalariale calculate de la data de 09.02.2006 şi până la reintegrarea înfuncţia avută, în cuantum indexat, majorat şi reactualizat şi la platacelorlalte drepturi de care ar fi beneficiat, inclusiv tichetele de masă.
A mai solicitat obligarea angajatorului şi la plata indemnizaţieide concediu de odihnă aferent anului 2006, precum şi a cheltuielilor dejudecată ocazionate de proces.
În motivarea contestaţiei, se arată că în perioada 26.09.1990-09.02.2006 contestatoarea a desfăşurat activitatea de operator chimist şipompagiu.
Prin decizia contestată i-a fost desfăcut contractul individualde muncă, urmare a desfiinţării postului de pompagiu din cadrul SecţieiCracare Catalitică datorită reorganizării activităţii Sucursalei ArpechimPiteşti.
Măsura de desfacere a contractului individual de muncă estenelegală şi netemeinică, deoarece contestatoarea a fost angajată laArpechim Piteşti prin transfer de la C.A.T.C. Piteşti pentru a însoţi peP.Ş., accidentat la locul de muncă şi care, datorită accidentului suferit, arămas fără vedere, având nevoie de însoţitor permanent.
Transferul contestatoarei a fost aprobat pentru a-l însoţipermanent pe P.Ş., care prin decizia nr.1408/29.06.1978 a fost încadratîn gradul I de invaliditate – nevăzător.
Conducerea intimatei a aprobat prin referatul întocmit dedirectorul general la data de 26.04.1983 propunerea ca însoţitorulpersoanei invalide să fie din cadrul Arpechim Piteşti.
Arată contestatoarea că despre măsura desfacerii contractuluiindividual de muncă a aflat din adresa nr.567/27.02.2006, comunicată decătre intimată lui P.Ş. la data de 01.03.2006.
Postul pe care a fost angajată contestatoarea este unul fictiv,ce nu necesită prezenţa sa la locul de muncă, neputând fi astfel inclus încategoria locurilor de muncă ce au fost desfiinţate.
În fapt, nu a avut loc o restrângere de activitate care să atragăincidenţa dispoziţiilor art.65 din Codul muncii.
În drept, contestaţia a fost întemeiată pe dispoziţiile art.76,art.77, art.78 şi art.281-289 din Codul muncii.
În urma probelor administrate în cauză, Tribunalul Argeş,prin sentinţa civilă nr.392/CM din 24 mai 2006, a respins contestaţiaformulată.
S-a reţinut de instanţa de fond, la pronunţarea acesteisentinţe, că iniţial contestatoarea a refuzat să primească decizia deconcediere, situaţie în care intimata a procedat la încheierea procesuluiverbal din 09.01.2006 şi a comunicat decizia prin scrisoare recomandatăla domiciliul acesteia, care se afla la domiciliul numitului P.Ş., întrucât eraînsoţitor permanent al acestuia, acolo fiind şi locul său de muncă.
Instanţa de fond a apreciat că reşedinţa contestatoarei era ladomiciliul numitului P.Ş., unde i-a fost comunicată decizia de concediere,plicul respectiv fiind deschis de acesta din urmă, care însă era invalid degradul I, fiind nevăzător.
Cum comunicarea deciziei către contestatoare s-a făcut ladata de 18.01.2006, conform înscrisului de la fila 30, având în vedere căpe data de 19.01.2006 P.Ş. a informat conducerea intimatei că nu poatesemna decizii pentru salariaţii săi, s-a apreciat că formularea contestaţieila data de 13 martie 2006 este tardivă, nefiind respectat termenul de 30de zile prevăzut de art.283 alin.1 lit.a din Codul muncii.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen legal,contestatoarea C.L.
Se arată, în motivarea recursului, că sentinţa este nelegală,întrucât în mod nejustificat s-a respins contestaţia ca tardiv formulată.
Nu s-a avut în vedere că termenul pentru formularea cererilorîn vederea soluţionării unui conflict de muncă este de 30 de zile de ladata la care a fost comunicată decizia unilaterală a angajatorului, iar încauza de faţă decizia nu a fost comunicată contestatoarei nici până înprezent.
Dovada comunicării deciziei de desfacere a contractului demuncă se poate efectua numai prin Poşta Română cu confirmare deprimire şi semnătura destinatarului, nici o altă instituţie particularănefiind abilitată să confirme sau să infirme asemenea comunicări.
Pe de altă parte, toată corespondenţa de care face vorbireintimata a fost făcută pe numele lui P.Ş. şi nu pe numele contestatoarei,cel dintâi semnând de primire, nefăcându-se astfel dovada primirii decătre contestatoare a deciziei respective.
Faţă de aceste motive, se solicită admiterea recursului şimodificarea sentinţei civile atacate, în sensul respingerii excepţieitardivităţii formulării contestaţiei, invocată de intimată şi trimiterii cauzeispre competentă soluţionare la acelaşi tribunal.
Recursul declarat de contestatoare este întemeiat.
Prin decizia nr.24 din 09 ianuarie 2006, intimata PETROMS.A. BUCUREŞTI – Sucursala Arpechim Piteşti a dispus încetareacontractului individual de muncă al contestatoarei C.L. din funcţia depompagiu în cadrul Secţiei Cracare Catalitică, în temeiul art.65 şi 66 dinCodul muncii, începând cu data de 09 ianuarie 2006.
Se arată în decizie că motivul concedierii îl reprezintădesfiinţarea postului ocupat de aceasta, respectiv a postului de pompagiula Secţia Cracare Catalitică, ca urmare a reorganizării activităţii SucursaleiArpechim Piteşti, conform programului de reorganizare a PETROMS.A. aprobat prin hotărârile Consiliului de Administraţie al PETROMS.A. în data de 07 iunie 2005 şi 09 august 2005.
Potrivit art.283 alin.1 lit.a din Codul muncii, deciziaunilaterală a angajatorului privind încetarea contractului individual demuncă poate fi contestată în termen de 30 de zile de la data la care a fostcomunicată.
Instanţa de fond a respins ca tardiv formulată contestaţiaîmpotriva deciziei de mai sus, reţinând că a fost înaintată intimatei cuscrisoare recomandată prin DHL pe numele lui P.Ş., dar pentrucontestatoare şi care a fost primită la data de 18 ianuarie 2006, dată faţăde care formularea contestaţiei la 13 martie 2006 este tardivă.
Instanţa constată însă că, din înscrisul de mai sus prin care s-acomunicat decizia de concediere contestatoarei, rezultă că aceasta a fostprimită la data de 18.01.2006 de numitul P.Ş., care a semnat personal deprimire şi nu de contestatoare.
La dosar nu a fost depusă nici o altă dovadă din care sărezulte comunicarea către contestatoare a deciziei de concediere, pentru ase putea stabili data exactă când aceasta a luat cunoştinţă de decizie şi dela care curgea termenul de 30 de zile pentru formularea contestaţiei.
Potrivit art.75 din Codul muncii, decizia de concediereproduce efecte de la data comunicării ei, comunicarea făcându-se prinpredarea ei direct salariatului, cu semnătură de primire ori, în caz de refuzal primirii, prin scrisoare recomandată, la domiciliul sau reşedinţacomunicată de acesta. Data comunicării marchează momentul aplicăriisancţiunii de la care angajatorul este îndreptăţit să procedeze laexecutarea acesteia şi de la care începe să curgă termenul de 30 de zilecalendaristice pentru introducerea contestaţiei.
Întrucât în cauză nu s-a făcut dovada comunicării decizieicontestatoarei, în mod nejustificat instanţa de fond a respins ca tardivformulată contestaţia, situaţie în care, faţă de prevederile art.312 alin.2Cod procedură civilă, a fost admis recursul formulat şi casată sentinţacivilă atacată.
Potrivit art.81 alin.1 din Legea nr.168/1999 privitoare lasoluţionarea conflictelor de muncă, în caz de admitere a recursului,instanţa va judeca în fond cauza. Prevederile acestui text de lege nu seaplică, aşa cum prevede art.81 alin.2 în următoarele situaţii: soluţionareacauzei de instanţa de fond s-a făcut cu încălcarea prevederilor legalereferitoare la competenţă şi atunci când judecata în fond a avut loc înlipsa părţii, care nu a fost legal citată.
Cum în speţă nu ne aflăm în cele două situaţii prevăzute delege, recursul formulat de contestatoare fiind admis, instanţa urmează ajudeca în fond cauza.
Se constată că, prin recursul formulat, nu s-a atacat decontestatoare fondul cauzei, însă având în vedere prevederile art.3041Cod procedură civilă, potrivit căruia recursul declarat împotriva uneihotărâri care potrivit legii nu poate fi atacată cu apel, nu este limitat lamotivele de casare prevăzute de art.304, instanţa putând să examinezecauza sub toate aspectele coroborat cu art.292 alin.2 Cod procedurăcivilă, urmează a se analiza cauza în fond pe baza celor invocate la primainstanţă.
Rejudecând pe fond cauza, se constată că, aşa cum s-a arătatmai sus, prin decizia nr.24 din 09.01.2006 s-a dispus încetareacontractului de muncă al contestatoarei în temeiul art.65 şi 66 din Codulmuncii, ca urmare a reorganizării activităţii Sucursalei Arpechim Piteşti,ce a dus la desfiinţarea postului ocupat de aceasta, respectiv de pompagiuîn cadrul Secţiei de Cracare Catalitică.
Contestatoarea-recurentă nu contestă că la societatea intimatăa avut loc o reorganizare a activităţii, care a dus la desfiinţarea postuluisău, însă arată că, în realitate, a fost angajată la Arpechim Piteşti printransfer de la C.A.T.C. Piteşti pentru a însoţi pe P.Ş., accidentat la loculde muncă în timp ce-şi îndeplinea sarcinile de serviciu şi că în toatăperioada 26.09.1990 -09.02.2006 l-a însoţit permanent pe acesta, loculsău de muncă fiind la domiciliul lui, care întocmea lunar un pontaj, înbaza căruia contestatoarea era retribuită.
Nu s-a făcut nici o dovadă însă că recurenta-contestatoare aefectuat alte lucrări decât cele care rezultă din contractul individual demuncă, situaţie în care, în urma reorganizării activităţii societăţii intimate,a avut loc o desfiinţare a locului său de muncă care a fost efectivă şi aavut o cauză reală şi serioasă. S-a dovedit că postul contestatoarei nu semai regăseşte în organigrama societăţii intimate, reorganizare ce aprezentat un caracter obiectiv, impusă de dificultăţi economice.
Instanţa constată însă că, în situaţia în care concedierea sedispune din motive ce nu ţin de persoana salariatului, angajatorul areobligaţia de a-i propune acestuia alte locuri de muncă vacante în unitate,compatibile cu pregătirea sa profesională. Atunci când angajatorul nudispune de locuri de muncă vacante, el are obligaţia de a solicita sprijinulAgenţiei Teritoriale de Ocupare a Forţei de Muncă, în vederearedistribuirii salariatului, urmând să îi comunice acestuia soluţiile propusede Agenţie.
Dacă salariatul nu îşi manifestă expres consimţământul întermenul prevăzut şi dacă Agenţia Teritorială de Ocupare a Forţei deMuncă nu poate îndeplini obligaţia respectivă, angajatorul poate dispuneconcedierea.
În art.70 alin.3 Codul muncii este reglementată obligaţiaangajatorului de a notifica Proiectul de concediere şi agenţiei, iar art.79din Legea nr.76/2002 privind asigurările de şomaj şi stimularea forţei demuncă prevede că în cazul unor restructurări ale activităţii care potconduce la modificări substanţiale ale numărului şi structurii profesionalea personalului, angajatorii au obligaţia de a înştiinţa Agenţiile pentruocuparea forţei de muncă în vederea adoptării măsurilor pentrucombaterea şomajului.
În practica judiciară s-a apreciat că în pofida formulăriilimitative a art.64 din Codul muncii, dispoziţiile sale trebuie aplicate şi însituaţiile vizate de art.65 alin.1, întrucât relaţiile de muncă se bazează şipe principiul bunei-credinţe şi a garantării dreptului la protecţie împotrivaşomajului.
În consecinţă, s-a decis că obligaţia respectivă este prealabilădesfacerii contractului, astfel încât omisiunea de a o aduce la îndeplinireatrage nulitatea acestei măsuri.
Întrucât în speţă nu s-a făcut dovada că angajatorul s-aadresat Agenţiei Teritoriale de Ocupare a Forţei de Muncă, că a oferitcontestatoarei un alt loc de muncă, măsura concedierii luată este nulă,situaţie în care a fost admisă contestaţia formulată şi anulată deciziaemisă, cu consecinţa reintegrării contestatoarei şi obligării intimatei, înbaza art.78 Codul muncii, la plata drepturilor salariale de la data emiteriideciziei şi până la reintegrarea efectivă.La cererea contestatoarei-recurente, a fost obligată intimata la plata sumeide 200 RON cheltuieli de judecată, ce reprezintă onorariu avocat înrecurs şi se acordă în baza art.274 Cod procedură civilă.
