ROMÂNIA
——-TRIBUNALUL BUCUREŞTI SECŢIA A VIII A
CONFLICTE DE Şl ASIGURĂRI SOCIALE,
SENTINŢA CIVILĂ NR. 3011
ŞEDINŢA PUBLICĂ DIN DATA DE 08.04.009
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PREŞEDINTE: AURORA PARASCHIV
JUDECĂTOR: MĂRIA ZAMFIRESCU
ASISTENT JUDICIAR: ANTOANETA BUGHEANU
ASISTENT JUDICIAR: JANINA IANCULESCU
GREFIER :AGLAIA MATEI
Pe rol soluţionarea cauzei civile privind pe reclamantul S A B în contradictoriu cu pârâta SC E I SRL, având ca obiect drepturi băneşti.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în şedinţa publică din 01.04.2009 fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 03.04.2009 şi pentru astăzi, 08.04.2009, când a hotărât următoarele :
TRIBUNALUL
Deliberând constată următoarele:
Reclamantul S A. B prin cererea înregistrată la data de 08.12.2008 a chemat în judecată pe pârâta SC E I SRL pentru a fi obligată la plata despăgubirilor în sumă de 51.324,00 lei cu aplicarea dobânzii legale de la data scadenţei şi până la data achitării integrale a drepturilor salariale.
în motivarea cererii reclamantul a arătat că a fost salariatul pârâtei în baza contractului individual de muncă înregistrat la I.T.M. Bucureşti sub nr. 594/01.02.2007. Prin decizia nr. 841/22.09.2008 s-a dispus încetarea raporturilor de muncă dintre părţi. Potrivit actului adiţional la contractu individual de muncă reclamantului i se cuvine suma solicitată ce nu i-a fost achitată cu rea credinţă de către pârâtă.
în drept cererea este motivată pe prevederile art. 39 alin. 1 lit. j şi a art 67 din Codul muncii.
In dovedirea cererii reclamantul a anexat înscrisuri.
Reconvenţional pârâta a solicitat să se constate nulitatea absolută a actului adiţional la contractul individual de muncă, în baza art 111 Cod procedură civilă. în motivarea cererii pârâta reclamantă a arătat că actul adiţional la contractul individual de muncă este fondat pe o cauză nelicită. Reclamantului pârât i s-au majorat drepturile salariale într-un interval de un an şi trei luni de patru ori, mod în care i s-au dublat drepturile salariale. Acelaşi director general ce a semnat actele adiţionale de majorare a drepturilor salariale a fost de acord şi cu încheieirea actului
adiţional prin care s-au prevăzut salariile compensatorii în cazul încetării raporturilor de muncă. Prin încheierea acestui act s-a urmărit fraudarea intereselor societatii pârâte cu precizarea că directorul general al pârâtei ce a semnat act si reclamantul pârât au calitatea de asociaţi într-o altă societate. Obiectivul urmarit la încheierea acestui act adiţional a fost micşorarea frauduloasă a patrimoniului paratei reclamante în beneficiul reclamantului pârât.
In drept cererea reconvenţională este motivată pe prevederile art 964, art. 966 şi art. 111 Cod procedură civilă.,.
In şedinţa publică din 01.04.2009 instanţa a admis excepţia tardivitatii introducerii cererii reconvenţionale în raport de prevederile art. 283 alin. 1 lit.d din Codul muncii faţă de împrejurarea că raporturile de muncă dintre părţi au incetat potrivit deciziei din 22.09.2008, iar cererea reconvenţională a fost formulta la data de 02.04.2009. In consecinţă se va respinge cererea reconvenţionala ca tardiv formulată.
Apărătorul pârâtei reclamante a invocat pe cale incidentală exceptia nulitatii absolute a actului adiţional la contractul individual de muncă prin care s-a prevazut in caz de concediere plata a şase salarii brute cu aceeaşi motivare din întâmpinarea formulată la cerea principală şi din cererea reconvenţională.
Pârâta reclamantă prin întâmpinarea la cererea reconvenţională a susjnut ca actul adiţional nr. 4 din 22.07.2008 nu s-a încheiat cu intenţia de a se prejudicia interesele societăţii şi nici cu cea de a fi demis din funcţia pe care o deţine pentru a încasa suma stabilită, deoarece între persoana cu care s-a negociat si stabilit acordarea sumei şi cea care a dispus demitere nu există nicio legătură. Societatea pârâtă are aceeaşi asociaţi şi acelaşi obiect de activitate ca şi societatea N C S.R.L. înfiinţată în anul 2002 şi nu 2008.
In baza art. 137 Cod procedură civilă instanţa va analiza excepţia invocata de pârâtă. Potrivit art. 969 Cod civil convenţiile legal încheiate au putere de lege intre părţile contractante. Prin actul adiţional nr. 4 din 21.07.2008 părţile au convenit ca in cazul concedierii reclamantului sau desfiinţări postului angajatorul se obliga sa achite angajatului şase salarii brute. Această convenţie a fost încheiata cu nerespectarea prevederilor codului fiscal potrivit cărora orice este supus impozitării şi ale dispoziţiilor art. 22 din Legea nr. 19/2000, modificată. Rezulta ca nu s-a respectat condiţia legalităţii la încheierea acestei convenţii. Analizând aspectul invocat de pârâtă al cauzei nelicite se constată la la baza încheierii acestui act adiţional a stat o cauză nelicită. Plăţiile compensatorii se stabilesc in cazul concedierii salariaţilor pentru motive ce nu ţin de persoana acestora conform art. 65-68 din Codul muncii pentru a li se asigura mijloace necesare traiului zilnic fata de starea materială precară. Reclamantul în calitatea sa de asociat intr-o alta societate aşa cum a precizat în întâmpinarea la cererea reconvenţională nu poate sa pretindă că are o stare materială precară , faţă de care părţile au negociat si au determinat suma compensatorie într-un cuantum substanţial în raport de venitul mediu pe economie. Potrivit art 58 din codul muncii concedierea reprezinta incetarea raporturilor de muncă din iniţiativa angajatorului. Poate fi dispusă pentru motive ce ţin sau nu de persoana salariatului Părţile au stabilit plata a şase salarii brute in caz de concediere, respectiv şi-n situaţia concedierii pentru motive ce ţin de persoana salariatului conform art. 61 lit. a-e din Codul muncii. Rezultă că scopul urmărit de Părţi la încheierea actului adiţional nr. 4 nu -l constituie protejarea salariatului ca urmare a concedierii ci o modalitate de a fi gratificat în mod arbitrar. In situaţia in care părţile ar fi avut în vedere o cauză licită ar fi stabilit plata celor 6 salarii numai in cazul concedierii pentru motive ce nu ţin de persoana salariatului nu şi-n situatia in care raporturile de muncă încetează în condiţiile art. 61 lit.a-e din Codul rnuncii. Astfel cauza actului este nelicită şi având în vedere prevederile art. 966- 968 Cod civil , se va admite excepţia invocată de pârâtă şi se va constata nulitatea absolută a actului adiţional nr. 4 din 21.07.2008.
Prin decizia nr. 841 din 22.09.2008 s-a dispus concedierea reclamantului în baza art. 65 alin. 1 din codul muncii. Constatându-se că actul adiţional este lovit de nulitate absolută, pe ale cărui clauze şi-a întemeiat reclamantul cererea de chemare în judecată şi având în vedere prevederile art. 966 din Codul civil potirvit cărora actul nu -şi poate produce efecte se va dispune resingerea acţiunii ce are ca obiect plata celor şase salarii ca neîntemeiată cât şi a capătului de cerere accesoriu referitor la dobând legală..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE
Admite excepţia invocată de pârâtă a nulităţii actului adiţional nr. 4 din 27.07.2008.
Constată nulitatea absolută a actului adiţional nr. 4 din 21.07.2008.
Respinge cererea reconvenţională ca tardiv formulată.
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul
S A B, cu domiciliul în Bucureşti, în contradictoriu cu pârâta SC E I SRL, cu sediul în Bucureşti, ca neîntemeiată.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţă publică azi 08.04.2009.
