În motivare s-a retinut ca prin actiunea formulata, reclamantii au solicitat obligarea pârâtilor la plata diferentelor de salarii, calculate pe baza valorii de referinta sectoriala prevazuta de lege pentru functiile de demnitate publica si coeficientilor de multiplicare prevazuti de lege, corectate periodic în raport cu evolutia preturilor de consum, în conditiile stabilite de lege pentru determinarea si corectia valorii de referinta sectoriala prevazuta de lege pentru functiile de demnitate publica, astfel, pentru perioada 1 octombrie 2004 – 31 decembrie 2004 la valoarea de referinta sectoriala de 238 lei, conform O.U.G nr. 123/2003, pentru perioada 1 ianuarie 2005 – 30 septembrie 2005 la valoarea de referinta sectoriala de 264,7 lei conform O.G. nr. 9/2005, pentru perioada 1 octombrie 2005 – 31 ianuarie 2006 la valoarea de referinta sectoriala de 297,4 lei conform O.G nr. 9/2005, pentru perioada 1 februarie 2006 – 31 august 2006 la valoarea de referinta sectoriala de 312,3 lei conform O.G nr. 3/2006, pentru perioada 1 septembrie 2006 -31 decembrie 2006 la valoarea de referinta sectoriala de 331 lei conform O.G nr. 3/2006, pentru perioada 1 ianuarie 2007 – 31 martie 2007 la valoarea de referinta sectoriala de 358 lei conform O.G nr. 10/2007, pentru perioada 1 aprilie 2007 – 30 septembrie 2007 la valoarea de referinta sectoriala de 365 lei conform O.G nr. 10/2007, pentru perioada 1 octombrie 2007 – 31 decembrie 2007 la valoarea de referinta sectoriala de 405 lei conform O.G nr. 10/2007, în raport cu valoarea de referinta sectoriala pentru care au fost calculate salariile în perioadele de mai sus.
În considerentele hotarârii, tribunalul a statuat ca, este indeniabil, ca drepturile salariale pretinse prin actiunea si cererile de interventie în interes propriu de fata, reprezentând valorile sectoriale indicate în acestea, în cuantumul aratat, nu sunt prevazute în favoarea reclamantilor si intervenientilor de prevederile legale în materie de salarizare a magistratilor, grefierilor si personalului auxiliar de specialitate, pentru perioada enuntata în cererea introductiva de instanta, respectiv în cererile de interventie în discutie.
În conformitate cu dispozitiile în materie ale O.G. nr. 137/2000, republicata, privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de , persoana care se considera discriminata poate sesiza Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii, care solutioneaza sesizarea prin hotarâre a Colegiului director, care dispune masurile specifice constatarii existentei discriminarii, iar hotarârea acestuia poate fi atacata, în conditiile legii, la instanta de administrativ (art. 20), dispozitiile mentionate fiind declarate neconstitutionale numai în masura în care sunt interpretate în sensul ca acorda C.N.C.D. competenta ca, în cadrul activitatii sale jurisdictionale, sa anuleze ori sa refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând ca sunt discriminatorii, si sa le înlocuiasca cu norme create pe cale judiciara sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative, ori este lesne de observat ca reclamantii si intervenientii în interes propriu din cauza de fata nu s-au adresat institutiei deja mentionate pentru a-i solicita sa ia masurile care se impun pentru înlaturarea consecintelor faptelor pretins discriminatorii si respectiv restabilirea situatiei anterioare discriminarii.
Dintr-un alt punct de vedere, prin Decizia nr. 819 din 03.07.2008 a Curtii Constitutionale, care este definitiva si general obligatorie, s-a statuat ca prevederile art. 1, art. 2 alin. 3 si art. 27 alin. 1 din O.G. nr. 137/2000 sunt neconstitutionale în masura în care din acestea se desprinde întelesul ca instantele judecatoresti au competenta sa anuleze ori sa refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând ca sunt discriminatorii si sa le înlocuiasca cu norme create pe cale judiciara sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
În acelasi sens sunt si Deciziile nr. 818, 820 si 821 pronuntate la aceeasi data de Curtea Constitutionala, iar în masura în care nu se identifica norme internationale contrarii pe baza carora aplicabilitatea acestor decizii sa poata fi înlaturata în conformitate cu prevederile art. 21 alin. 2 din Constitutia României, aceste decizii trebuie interpretate în sensul ca le este interzis instantelor judecatoresti sesizate cu conflicte de drepturi ale personalului bugetar (inclusiv magistrati) ce au ca fundament juridic art. 27 din O.G.nr. 137/2000 si prin care se invoca discriminarea fata de alte categorii din sistemul bugetar în privinta salarizarii, sa se poata pronunta asupra existentei ori inexistentei discriminarii în sistemul de salarizare din sectorul public, cu alte cuvinte indiferent de prevederile actelor normative de salarizare invocate prin actiune, în jurisdictia muncii, instantele de judecata nu sunt competente sa constate discriminarea în domeniul în discutie, întrucât acest lucru ar presupune implicit anularea ori refuzarea aplicarii unor acte normative cu putere de lege, precum si înlocuirea cu norme create pe cale judiciara sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative, asadar se impune cu necesitate concluzia ca în întelesul dat prin deciziile Curtii Constitutionale aceste atributii exced competentelor jurisdictiei muncii si apartin celorlalte puteri ale statului.
Dintr-un alt punct de vedere, dar în acord cu cele evidentiate mai sus este vadit ca în cauza nu se pune problema a fi înlaturate efectele acestor decizii , întrucât, cum deja s-a precizat, împotriva modului de solutionare a sesizarii de catre Colegiul director al Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii, poate fi formulata actiunea în contencios administrativ si ca atare persoanei nemultumite si care invoca discriminarea îi este asigurat dreptul la un proces echitabil.
Astfel fiind, singura concluzie judicioasa care se impune cu necesitate este aceea ca, în masura în care institutia abilitata sa se pronunte în materia discriminarii nu a emis o hotarâre prin care sa consfinteasca existenta unei atare stari, precum în speta de fata, în ceea ce îi priveste pe reclamanti si intervenienti, pretentiile acestora apar ca fiind nefondate.
