Prin cererea adresata Tribunalului Constanta sub nr. 2231/2004, contestatorul DM, în contradictoriu cu intimata S.C. „Oil Terminal” S.A. Constanta, a solicitat sa se dispuna anularea deciziei nr. 185/29.10.2004, reintegrarea în functia detinuta anterior, obligarea la plata drepturilor banesti aferente perioadei cuprinsa între data emiterii deciziei si data efectivei reintegrari, cu cheltuieli de judecata.
Prin sentinta civila nr. 245/18.02.2005 Tribunalul Constanta a respins ca nefondata contestatia formulata de contestatorul DM, în contradictoriu cu pârâta S.C. „Oil Terminal” S.A. Constanta si a fost obligat contestatorul catre intimata la plata sumei de 16.000.000 lei cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut ca DM exercita în cadrul S.C. „Oil Terminal” S.A. functia de mecanic de locomotiva.
Atât în fisa postului, cât si din raspunsul la întrebarea nr. 2 din interogatoriul luat contestatorului, rezulta ca pe tura sa de serviciu acesta era gestionarul locomotivelor.
Atributiile asumate prin fisa postului se completeaza cu cele prevazute la pct. 9.12 din Regulamentul Intern, în conformitate cu care, contestatorul era obligat sa asigure supravegherea permanenta a instalatiilor, utilajelor, masinilor si celorlalte mijloace încredintate.
Din concluziile raportului de cercetare prealabila înregistrat sub nr. 10658 din 26.10.2004 rezulta ca în urma nesupravegherii locomotivei pe care o avea în gestiune angajatul DM a favorizat în data de 1.10.2004 orele 2,30 sustragerea a 60 litri motorina de catre numitul Luca Toader, salariat al intimatei.
Neîndeplinirea acestei obligatii de serviciu constituie abatere disciplinara potrivit disp. art. 263 pct. 2 din Legea nr. 53/2003 si consta în inactiunea salariatului concretizata în nesupravegherea locomotivelor pe care le avea în gestiune.
Totodata, s-a retinut ca potrivit art. 8 din H.C.M. nr. 2230/1969 privind gestiunea bunurilor materiale ale agentilor economici, autoritatilor si institutiilor publice, „gestionarul este obligat sa previna sustragerea bunurilor si orice forma de risipa, sa le fereasca de degradare …”.
Coroborând acest text de lege cu prevederile Regulamentului Intern, respectiv pct. 30.7, se observa ca în calitatea sa de gestionar, contestatorul avea îndatorirea de a supraveghea locomotiva si pe cale de consecinta sa previna sustragerea de combustibil din acestea, în caz contrar putând fi antrenata fie raspunderea disciplinara, fie raspunderea patrimoniala pentru lipsa în gestiune, deoarece acesta avea în gestiune si combustibilul din locomotiva.
Astfel, luând în considerare probele administrate în cauza, instanta a retinut ca salariatul contestator se face vinovat de savârsirea unei abateri disciplinare prin neîndeplinirea obligatiilor specifice functiei ocupate pentru care avea si calitate de gestionar.
Împotriva acestei sentinte a declarat recurs, reclamantul contestator DM.
Analizând legalitatea si temeinicia sentintei recurata, instanta constata ca recursul este întemeiat, pentru urmatoarele considerente:
Decizia nr. 185/29.10.2004 prin care s-a dispus desfacerea disciplinara a contractului individual de munca al salariatului, are ca temei legal, art. 30.6 si art. 30.7 din Regulamentul Intern, precum si art. 61 lit. „a” coroborat cu art. 264 alin. 1 lit. „f” Codul muncii.
Articolul 61 lit. „a” Codul muncii arata ca angajatorul poate dispune concedierea în cazul în care salariatul a savârsit o abatere grava sau abateri repetate de la regulile de disciplina a muncii, ori de la cele stabilite prin contractul individual de munca, contractul colectiv de munca sau regulamentul intern.
În regulamentul intern, la care se face trimitere în decizie, se stipuleaza la art. 30.6 si 30.7 ca se sanctioneaza cu desfacerea disciplinara a contractului de munca, „favorizarea de sustrageri de produse petroliere” si „nesupravegherea instalatiilor, masinilor si utilajelor în timpul functionarii, în timpul programului de munca”.
Nu se poate retine favorizarea de sustrageri de produse petroliere asa cum este stipulat prin art. 30.6 din Regulament deoarece, nu s-au administrat nici un fel de probe din care sa reiasa ca recurentul a înlesnit sau ajutat în vreun fel pe impegatul TL sa sustraga motorina din rezervorul celei de-a doua remorci.
Raportul întocmit de comisia de cercetare a evenimentului a concluzionat în sensul ca TL a fost cel care a sustras motorina, dar ca DM nu a supravegheat locomotiva.
Prin acelasi raport se constata ca sustragerea motorinei a avut loc în timpul pauzei de manevra, care a determinat o lipsa de activitate în zona.
În aceste conditii, nici art. 30.7 din Regulament nu subzista deoarece acest articol sanctioneaza „nesupravegherea instalatiilor, în timpul functionarii acestora si nu în perioada cât utilajele sunt în stationare”.
Instanta de fond a retinut ca cele doua locomotive se aflau în stare de functionare pentru ca motorul era pornit fiind în regim de ralanti.
Acest aspect rezulta numai din raspunsul la interogatoriu al intimatei fara ca acestea sa poata fi coroborate cu alte mijloace de proba.
În conditiile în care martorii audiati de instanta au aratat ca cele doua locomotive nu erau în stare de functionare si chiar Comisia (numita pentru a analiza evenimentul) mentioneaza în procesul-verbal ca exista o pauza de manevra, iar locomotivele nu functionau, curtea constata ca în cauza este incident motivul de modificare prevazut de art. 304 pct. 8 Cod procedura civila.
Fata de aspectele retinute mai sus, instanta a admis recursul, a modificat în tot sentinta recurata, admitând contestatia, cu consecinta anularii deciziei nr. 185/2004 emisa de intimata si reintegrarea contestatorului în postul detinut anterior.
Potrivit disp. art. 78 Codul muncii, a fost obligata intimata catre contestator la plata drepturilor salariale cuvenite pentru perioada cuprinsa între data emiterii deciziei si data reintegrarii.
Decizia civila nr.416/MC/5 iulie 2005
