Litigiu de muncă. Drepturi băneşti, cadre didactice Salarizare

Prin sentinţa civilă nr. 1249 din 17 iunie 2010 a Tribunalului Mureş, pronunţată în dosarul nr. 436/102/2010, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a I.Ş.J. Mureş, a admis în parte acţiunea civilă formulată de reclamanta P.M., în contradictoriu cu pârâţii Şcoala Generală Sânpaul, I.Ş.J. Mureş, Consiliul local al comunei Sânpaul Sighişoara, Primarul comunei Sânpaul şi, drept consecinţă:

– a obligat în solidar pârâţii la calcularea şi la plata în favoarea reclamantei a drepturilor băneşti reprezentând diferenţa dintre drepturile salariale cuvenite, calculate conform valorii coeficientului de multiplicare 1,000 de 400 lei, conform Legii nr. 221/2008, şi drepturile salariale efectiv încasate, pentru perioada în care reclamanţii au fost angajaţii unităţii şcolare pârâte în intervalul 01.10.2008 – 31.12.2009;

– a dispus că sumele menţionate vor fi actualizate în funcţie de rata inflaţiei, calculată începând cu data scadenţei lunare a fiecărei diferenţe salariale şi până la data plăţii efective a debitului;

Prin aceeaşi hotărâre, tribunalul a admis cererea de chemare în garanţie formulată de pârâtul I.Ş.J. Mureş, în contradictoriu cu chemaţii în garanţie M.F.P. şi M.E.C.T.S., obligându-i pe aceştia să aloce în favoarea pârâtului I.Ş.J. Mureş fondurile băneşti necesare plăţii drepturilor băneşti obţinute de reclamanţi prin hotărâre.

În adoptarea acestei soluţii, prima instanţă a reţinut, cu referire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a I.Ş.J. Mureş că acesta dispune de calitate procesuală pasivă, conform art. 11, alin. 5 din Legea nr. 128/1997, art. 142, lit. g din Legea nr. 84/1995, art. 33, alin. 7 şi art. 38, alin. 5 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ramură de Învăţământ, art. 2, art. 31, alin. 2 şi art. 54, alin. 2 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ramură de Învăţământ Preuniversitar de Stat pe judeţul Mureş, deoarece acest pârât are atribuţii specifice angajatorului, inclusiv în asigurarea efectuării legale a plăţii drepturilor băneşti ale personalului didactic.

În ceea ce priveşte fondul cauzei, tribunalul a avut în vedere următoarele considerente:

Reclamanta a îndeplinit, în perioada în litigiu, funcţie didactică, prevăzută de art. 5 din Legea nr. 128/1997, astfel încât raporturile de muncă ale acesteia sunt guvernate de Codul muncii (Legea nr. 53/2003) în conformitate cu dispoziţiile art. 146 din Legea nr. 128/1997.

În primul rând, instanţa a examinat pretenţiile salariale aferente perioadei 01.10.2008 – 31.03.2009.

Prin art. 1 alin. 1 lit. c) din O.G. nr. 15/2008 (publicată în Monitorul Oficial nr. 82 din 1 februarie 2008), s-a stabilit că pentru funcţiile didactice prevăzute în anexele nr. 1.2, 2 şi 3 (între care se regăsesc şi funcţiile pe care le au reclamanţii) valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 poate deveni, aferent perioadei 1 octombrie – 31 decembrie 2008, de 299,933 lei, în condiţiile realizării principalilor indicatori economici pe care este construit bugetul de stat pe anul 2008, respectiv creşterea produsului intern brut, ţinta de inflaţie, precum şi nivelul productivităţii muncii.

O.G. nr. 15/2008 a fost aprobată, cu modificări, prin Legea nr. 221/2008 (publicată în Monitorul Oficial nr. 730 din 28 octombrie 2008). Art. 3 lit. c) din O.G. nr. 15/2008 a fost modificat, în sensul că pentru funcţiile didactice prevăzute în anexele nr. 1.2, 2 şi 3 aferent perioadei 1 octombrie – 31 decembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 este 400,00 lei, „care reprezintă valoarea de referinţă pentru creşterile salariale ulterioare”.

Prin art. 1 lit. b) din O.U.G. nr. 136/2008 (publicată în Monitorul Oficial nr. 739 din 31 octombrie 2008), s-a stabilit ca în perioada octombrie – decembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 a salariilor pentru funcţiile didactice prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, să fie de 299,933 lei.

Prin Decizia nr. 1221 din 12 noiembrie 2008 (publicată în Monitorul Oficial nr. 804 din 2 decembrie 2008), Curtea Constituţională a constatat că dispoziţiile O.U.G. nr. 136/2008 sunt neconstituţionale.

La data de 11 noiembrie 2008, a fost publicată, în Monitorul Oficial nr. 759, O.U.G. nr. 151/2008, care modifică şi completează O.G. nr. 15/2008. Astfel, prin art. I pct. 2 se modifică art. 1 din O.G. nr. 15/2008, lit. c) urmând să prevadă că pentru funcţiile didactice prevăzute în anexele nr. 1.2, 2 şi 3, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 este, aferent perioadei 1 octombrie – 31 decembrie 2008, de 299,933 lei. Prin art. I pct. 3 se completează O.G. nr. 15/2008 în sensul că după articolul 1 din ordonanţă se introduce un nou articol, articolul 1 indice 1, cu următorul cuprins: „(1) În cursul anului 2009 salariile de bază ale personalului didactic din învăţământ, stabilite potrivit anexelor nr. 1.1, 1.2, 2 şi 3, se majorează după cum urmează:

a) pentru perioada 1 ianuarie – 28 februarie 2009, coeficienţii de multiplicare şi valorile coeficientului de multiplicare 1,000 sunt prevăzuţi pentru toate funcţiile didactice şi didactice auxiliare în anexele nr. 1.1a, 1.2a, 2a şi 3a;

b) pentru perioada 1 martie – 31 august 2009 se va acorda o treime din creşterea salariilor de bază obţinute prin aplicarea coeficienţilor de multiplicare şi a valorilor coeficientului de multiplicare 1,000 prevăzuţi pentru toate funcţiile didactice şi didactice auxiliare în anexele nr. 1.1b, 1.2b, 2b şi 3b;

c) pentru perioada 1 septembrie – 31 decembrie 2009, coeficienţii de multiplicare şi valorile coeficientului de multiplicare 1,000 sunt prevăzuţi pentru toate funcţiile didactice şi didactice auxiliare în anexele nr. 1.1b, 1.2b, 2b şi 3b.”. Anexele indicate mai sus, indică pentru perioada octombrie 2008 – decembrie 2009 o valoare a coeficientului de multiplicare 1,000 de 299,933 lei.

Printr-o ordonanţă de urgenţă ulterioară – O.U.G. nr. 1/2009 (publicată în Monitorul Oficial nr. 60 din 30 ianuarie 2009) –, O.G. nr. 15/2008 a suferit noi modificări şi completări. Reproducem mai jos cuprinsul art. 2 şi art. 3, care se referă la O.G. nr. 15/2008:

– art. 2 “a) pentru perioada 1 ianuarie – 31 martie 2009, coeficienţii de multiplicare şi valorile coeficientului de multiplicare 1,000 sunt prevăzuţi pentru toate funcţiile didactice şi didactice auxiliare în anexele nr. 1.1a, 1.2a, 2a şi 3a;

b) pentru perioada 1 aprilie – 31 august 2009 se va acorda o treime din creşterea salariilor de bază obţinute prin aplicarea coeficienţilor de multiplicare şi a valorilor coeficientului de multiplicare 1,000 prevăzuţi pentru toate funcţiile didactice şi didactice auxiliare în anexele nr. 1.1b, 1.2b, 2b şi 3b;”.>

– art. 3

Însă, prin Decizia nr. 842 din 2 iunie 2009 (publicată în Monitorul Oficial nr. 464 din 6 iulie 2009) şi Decizia nr. 984 din 30 iunie 2009 (publicată în Monitorul Oficial nr. 542 din 4 august 2009), Curtea Constituţională a constatat că dispoziţiile art. I pct. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 151/2008 sunt neconstituţionale. De asemenea, prin Decizia nr. 989 din 30 iunie 2009 (publicată în Monitorul Oficial nr. 531 din 31 iulie 2009), Curtea Constituţională a constatat că dispoziţiile art. I pct. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 151/2008 şi dispoziţiile art. 2 şi art. 3 din O.U.G. nr. 1/2009 sunt neconstituţionale.

Analizând efectele juridice ale deciziilor , indicate mai sus, asupra soluţionării cauzei, instanţa a apreciat că hotărârile date asupra excepţiilor de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 lit. b) din O.U.G. nr. 136/2008, art. I pct. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 151/2008 şi art. 2 şi art. 3 din O.U.G. nr. 1/2009 (hotărâri date în exercitarea atribuţiilor conferite Curţii de art. 146 lit. d) din Constituţie) determină neaplicarea în speţă a normelor juridice declarate neconstituţionale. Deciziile Curţii Constituţionale au paralizat efectele juridice ale articolelor menţionate, lipsindu-le de efecte juridice, cu consecinţa inaplicabilităţii lor în cauzele deduse judecăţii, deoarece, conform art. 124 raportat la art. 126 alin. 1 din Constituţie, instanţa poate aplica doar legile aflate în vigoare (a se vedea în acest sens şi dispoziţiile art. 147 alin. 1 din Constituţie).

În ceea ce priveşte caracterul neretroactiv al deciziilor Curţii Constituţionale, prima instanţă a reţinut că prevederile art. 147 alin. 4 din Constituţie: „Deciziile Curţii Constituţionale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor”. Din analiza textului, se desprinde opinia că deciziile Curţii indicate mai sus, are efecte „erga omnes” şi îşi produce efectele „ex nunc”, aşadar de la momentul pronunţării sale. Din acel moment se consideră că ordonanţele controlate sunt neconstituţionale, cu consecinţa că, din acel moment şi în continuare (iar nu de la momentul – anterior – avut în vedere pentru realizarea controlului de constituţionalitate) ordonanţele nu îşi vor mai produce efectele. Cu alte cuvinte, în toate litigiile ce se soluţionează ulterior pronunţării deciziilor Curţii Constituţionale, ordonanţele declarate neconstituţionale nu se vor mai putea aplica (în acest sens, sunt şi considerentele Deciziei nr. 102 din 10 aprilie 2001 – publicată în Monitorul Oficial nr. 655 din 18 octombrie 2001).

În al doilea rând, instanţa a examinat pretenţiile salariale aferente perioadei 01.04.2009 – 31.12.2009.

Rezumând cronologic situaţia constituţionalităţii prevederilor modificatoare ale Legii nr. 221/2008, este de reamintit că prin art. I pct. 3 din OUG nr. 151/2008, a fost introdus în OG nr. 15/2008 un nou articol, art. 1 indice 1, care stabileşte pentru perioada 1 ianuarie – 31 decembrie 2009, coeficienţi de salarizare inferiori celor stabiliţi prin Legea nr. 221/2008. Însă, prin Decizia nr. 842/2 iunie 2009, Curtea Constituţională a declarat neconstituţionale dispoziţiile art. I pct. 2 şi 3 din OUG nr. 151/2008, deci în cuprinsul OG nr. 15/2008 nu mai există niciun articol cu nr. 1 indice 1. De asemenea, prin Decizia nr. 989/30 iunie 2009, Curtea Constituţională a declarat, din nou, ca neconstituţionale dispoziţiile art. I pct. 2 şi 3 din OUG nr. 151/2008 şi, în plus, a constatat neconstituţionalitatea art. 2 şi art. 3 din OUG nr. 1/2009 (care modificau art. 1 indice 1 al OG nr. 15/2008), deci, nici în continuare nu se poate admite existenţa vreunui art. 1 indice 1 în cuprinsul OG nr. 15/2008, constatarea neconstituţionalităţii introducerii acestui art. 1 indice 1, având efect abrogator (prin art. 147 alin. 1 şi alin. 4 din Constituţie).

În acest context, al inexistenţei vreunui art. 1 indice 1 în cuprinsul OG nr. 15/2008, pârâţii încearcă invocarea unei pretinse modificări adusă acestui articol inexistent, modificare care ar fi supravieţuit chiar şi stării de neconstituţionalitate a articolului, modificare adusă prin art. 2 din O.U.G. nr. 31/2009 (publicată în Monitorul Oficial nr. 211 din 1 aprilie 2009) şi art. 2 din O.U.G. nr. 41/2009 (publicată în Monitorul Oficial nr. 286 din 30 aprilie 2009), prin acestea fiind practic restaurată valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 la 299,933 lei pentru perioada ulterioară datei de 1 aprilie 2009, încercându-se perpetuarea normelor ce au fost, anterior, declarate neconstituţionale.

Însă, această teză este inacceptabilă într-un stat de drept, deoarece este contrazisă atât de normele de tehnică legislativă, cât şi de principiul inaplicabilităţii normelor declarate neconstituţionale perpetuate prin actele normative succesive de modificare şi completare, aşa cum acest principiu este statuat expres şi indiscutabil chiar de Curtea Constituţională.

Astfel, pe de o parte, sub aspectul normelor de tehnică legislativă, este incontestabil faptul că orice modificări şi completări ale unui articol devenit inexistent ca urmare a abrogării (este vorba de art. 1 indice 1 din OUG nr. 15/2008), inclusiv cele operate prin prevederile art. 2 din OUG nr. 31/2009 şi art. 2 din OUG nr. 41/2009, devin inaplicabile, deoarece au rămas fără obiect. Într-adevăr, conform art. 59 alin. 1 şi art. 60 alin. 1 din Legea nr. 24/2000, prin modificarea şi completarea unui articol dintr-un act normativ se înţelege schimbarea expresă a textului acestui articol existent în actul normativ, respectiv introducerea unor dispoziţii noi în articolul existent în acel act normativ. Deci, este evident pentru oricine că, dacă articolul supus modificării sau completării nu mai există, atunci şi modificarea sau completarea rămâne fără obiect şi devine inoperantă.

Pe de altă parte, sub aspectul principiului edictat de Curtea Constituţională, normelor declarate neconstituţionale rămăn inaplicabile chiar dacă sunt perpetuate prin actele normative succesive de modificare şi completare, şi chiar dacă aceste acte nu mai pot fi declarate în mod separat neconstituţionale, deoarece între timp au fost abrogate. Astfel, este adevărat că, prin Decizia nr. 355/2010, Curtea Constituţională a respins, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 şi 3 din OUG nr. 31/2009 şi ale art. 2 din OUG. nr. 41/2009, deoarece acestea au fost abrogate, între timp, prin Legea nr. 330/2009. Dar la fel de adevărat este faptul că, prin această decizie , în mod expres „Curtea constată că acestea completau, respectiv modificau dispoziţii ale Ordonanţei Guvernului nr. 15/2008 (…), aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008”.

Consecinţa acestei constatări este deosebit de importantă, fiind esenţială şi hotărâtoare pentru dezlegarea legală şi temeinică a pretenţiilor pentru perioada 01.04.2009 – 31.12.2009, dedusă judecăţii.

Această consecinţă este clar explicată şi reamintită prin Decizia nr. 124/2010 a Curţii Constituţionale, general obligatorie. Prin această decizie, Curtea a constatat că dispoziţiile art. 4 din OUG nr. 41/2009 (ce modificau sau completau nişte dispoziţii legale declarate neconstituţionale prin Decizia nr. 842/2009 şi Decizia nr. 989/2009) „erau oricum afectate de vicii de neconstituţionalitate”.

De asemenea, „Curtea reaminteşte considerentele de principiu din Decizia nr. 983 din 30 iunie 2009, publicată in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 531 din 31 iulie 2009, unde a reţinut că nici modificarea sau completarea dispoziţiei legale criticate de către legiuitorul ordinar sau delegat nu poate acoperi neconstituţionalitatea constatată de către Curtea Constituţională, actele normative succesive de modificare sau completare fiind lovite de acelaşi viciu de neconstituţionalitate în măsura în care confirmă soluţia legislativă declarată neconstituţională din punct de vedere intrinsec sau extrinsec. O atare soluţie se impune şi pentru că viciul de neconstituţionalitate stabilit de instanţa de constituţional trebuie eliminat, si nu perpetuat prin actele normative succesive de modificare si completare. În cazul de faţă, Guvernul, în calitate de legiuitor delegat, prin Ordonanţa de urgenta nr. 41/2009, a persistat in hotărârea sa de a nu lua in considerare prevederile Legii nr. 221/2008, reducând majorările salariale stabilite de Parlament”.

În aceeaşi măsură, nu are absolut nici o relevanţă faptul că, OUG nr. 31/2009 a fost aprobată prin Legea nr. 259/2009, iar OUG nr. 41/2009 a fost aprobată prin Legea nr. 300/2009. Acesta deoarece, conform practicii constante a instanţei de contencios constituţional (Decizia nr. 300/2003, Decizia nr. 91/1995, Decizia nr. 983/2009, Decizia nr. 95/2006, Decizia nr. 784/2009 etc.), aprobarea prin lege a unei ordonanţe neconstituţionale nu acoperă viciul de neconstituţionalitate al acesteia sau, cu alte cuvinte, starea de neconstituţionalitate a ordonanţei nu poate fi eliminată prin legea de aprobare.

În consecinţă, prin forţa evidenţei, se impune concluzia că, părţii reclamante din prezenta cauză nu i se pot respinge pretenţiile salariale aferente perioadei 01.04.2009-31.12.2009, deoarece, pe de o parte, prevederile modificatoare ale art. 2 din OUG nr. 31/2009 şi ale art. 2 din OUG nr. 41/2009, au rămas fără obiect, iar pe de altă parte, aceste prevederi nu pot acoperi neconstituţionalitatea constatată de Curtea Constituţională prin Deciziile nr. 842/2009 şi nr. 989/2009, stare de neconstituţionalitate care a fost perpetuată şi pe perioada anului 2009.

În caz contrar, s-ar încălca în mod flagrant şi inadmisibil dispoziţiile art. 1 alin.5, art. 147 alin. 4 raportate la cele ale art. 124 din Constituţie, deoarece s-ar da girul aplicării unor norme contrare Constituţiei, astfel cum acest conflict constituţional a fost interpretat şi dezlegat prin decizii general obligatorii, inclusiv pentru instanţă, de către Curtea Constituţională. De asemenea, ar fi încălcate şi prevederile art. 1 alin. 3 şi alin. 4 raportate la cele ale art. 61 alin. 1 coroborate cu art. 41 alin. 1 şi art. 53 din Constituţie, deoarece nici o instanţă de judecată nu are competenţa de a edicta repunerea în vigoare, pe cale pretoriană, a unor norme neconstituţionale cuprinse în ordonanţe de urgenţă ale Guvernului, cu consecinţa respingerii drepturilor salariale ale cetăţenilor, drepturi salariale care fac parte din conţinutul complex al dreptului constituţional la muncă.

Perpetuarea aplicării unor norme neconstituţionale,este inacceptabilă într-un stat de drept, fiind incompatibilă cu litera şi spiritul Legii fundamentale.

În consecinţă, instanţa a apreciat că singurele prevederi legale ce produc efecte în cauza dedusă judecăţii sunt cele ale art. 1 alin. 1 lit. c) din O.G. nr. 15/2008, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 221/2008, fără modificările aduse prin ordonanţele de urgenţă afectate de vicii de neconstituţionalitate.

Drept urmare, calcularea şi plata drepturilor băneşti (reprezentând diferenţa dintre drepturile salariale cuvenite, calculate conform valorii coeficientului de multiplicare 1,000 de 400 lei, şi drepturile salariale efectiv încasate) trebuie făcută doar pentru perioada 01.10.2008 – 31.12.2009. Această soluţie se impune, deoarece, începând cu data de 1 ianuarie 2010, produc efecte prevederile art. 5 alin. 6 din OUG nr. 1/2010 (aflate în vigoare şi necontestate sub aspectul constituţionalităţii).

De asemenea, instanţa de fond a constatat că în conformitate cu art. 1082 raportat la art. 161 alin. 4 Codul muncii sunt îndreptăţiţi la reactualizarea sumelor care nu au fost achitate reclamanţilor în conformitate cu Legea nr. 221/2008.

Potrivit art. 1084 din Codul civil daunele interese, ce sunt debite creditorului, cuprind în genere pierderea ce a suferit în genere şi beneficiul de care a fost lipsit, ori în speţă este de notorietate faptul că sumele de bani datorate se devalorizează continuu. Astfel, potrivit practicii judiciare constatate în materie, în mod justificat s-a solicitat actualizarea creanţei conform indicelui de inflaţie.

În ceea ce priveşte cererea de chemare în garanţie, instanţa a reţinut că M.F.P. răspunde de finanţarea unităţilor de învăţământ preuniversitar (inclusiv în privinţa cheltuielilor de personal) în temeiul art. 13 din OUG nr. 32/2001, art. 16 din Normele aprobate prin H.G. nr. 2192/2004, art. 7 alin. 4 lit. a din Legea nr. 388/2007 şi art. 5 alin. 3 lit. a din Legea nr. 18/2009. Ca o consecinţă, M.F.P. dispune de calitate procesuală pasivă, astfel încât, văzând şi prevederile art. 60-61 din Codul de proc. civ., instanţa apreciază ca întemeiată cererea de chemare în garanţie formulată de I.Ş.J. Mureş şi o va admite.

De asemenea, pârâtul M.E.C.T.S. dispune de calitate procesuală pasivă în cauză, conform dispoziţiilor art.13 din OUG nr.32/2001 şi ale HG nr.223/2005 astfel încât, văzând şi prevederile art. 60-61 din Codul de proc. civ., instanţa apreciază ca întemeiată cererea de chemare în garanţie formulată de I.Ş.J. Mureş şi o va admite.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs chematul în garanţie M.E.C.T.S. şi a solicitat modificarea sentinţei atacate în sensul admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a acestui minister, iar pe fond să se respingă acţiunea ca neîntemeiată.

În motivarea recursului s-a arătat că în mod neîntemeiat instanţa de fond a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a M.E.C.T.S., deoarece o parte poate fi menţinută în proces în situaţia în care există raporturi juridice care să conducă la obligarea acesteia pentru a îndeplini obiectul dedus judecăţii, însă M.E.C.T.S. nu a plătit şi nu a asigurat plata unor drepturi salariale ale cadrelor didactice, întrucât nu are aceste atribuţii.

Instanţa de fond a făcut o interpretare trunchiată a prevederilor art. 167 din Legea nr. 84/1995, fiind incidente prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.

Pe de altă parte, M.E.C.T.S. şi cadrele didactice nu există nici un fel de raporturi juridice de muncă şi cu atât mai mult nu există nici obligaţii din partea acestuia cu privire la calcularea şi plata salariilor acestora.

Cu privire la soluţionarea fondului cauzei, chematul în garanţie a arătat că reclamantei i-a fost acordate salariile în temeiul OG nr.15/2008 aşa cum a fost ea modificată şi completată ulterior, mai precis potrivit reglementărilor existente la momentul la care s-au făcut acele plăţi. La data la care s-au plătit salariile, OG nr. 136/2008, OUG nr.151/2008, precum şi OUG nr.1/2009, erau în vigoare, deciziile Curţii Constituţionale neputând avea efect retroactiv.

Chematul în garanţie a mai precizat că OG nr. 31/2009 şi OUG nr.41/2009 prin care a fost modificată OG nr. 15/2008 au fost în vigoare şi şi-au produs efectele până la data de 1 ianuarie 2010, dată la care au intrat în vigoare prevederile Legii nr. 330/2009, şi că sesizările privind neconstituţionalitatea celor două ordonanţe au fost respinse.

S-a mai susţinut că instanţa de fond a ignorat cadrul legal aplicabil, deoarece OUG nr. 31/2009 şi OUG nr. 41/2009 nu au fost supuse controlului constituţional şi a dispus obligarea la plata diferenţelor salariale în baza unei legi care nu mai este în vigoare în forma pe care aceasta a luat-o în considerare, prin această măsură instanţa de fond depăşindu-şi atribuţiile.

În drept, s-au invocat prevederile art. 304 pct. 4 şi 9 Cod procedură civilă şi art. 3041 Cod procedură civilă.

Examinând sentinţa atacată din perspectiva motivelor invocate, precum şi a dispoziţiilor art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, instanţa de control judiciar reţine următoarele:

În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a M.E.C.T.S., Curtea constată că potrivit art. 4 lit. d şi s din H.G. nr. 366/2007, acest minister are atribuţii privind elaborarea cadrului normativ metodologic, funcţional, operaţional şi financiar în care se realizează politicile în domeniul învăţământului, inclusiv politicile salariale, asigurând modul de formare şi utilizare a resurselor umane, materiale şi financiare necesare realizării procesului de învăţământ şi educaţie, aceste prevederi referitoare la atribuţiile pe care le are M.E.C.T.S. fiind preluate şi de HG nr. 51/2004, respectiv HG nr. 81/2010.

Este adevărat că chematul în garanţie nu are calitatea de angajator, însă, sistemul de finanţare a învăţământului preuniversitar de stat este unul complex, în care sunt angrenate nu doar angajatorul, unitatea de învăţământ ci şi inspectoratele şcolare, consiliile locale, primarul unităţilor administrativ teritoriale, M.F.P. şi M.E.C.T.S.

De altfel, trebuie subliniat faptul că instanţa de fond a stabilit în sarcina chematului în garanţie obligaţia de a aloca fondurile băneşti necesare plăţile drepturilor băneşti obţinute de reclamanţi.

Mai mult, potrivit dispoziţiilor art.167 din Legea nr. 84/1995 finanţarea de bază a unităţilor de învăţământ cuprinde printre altele şi cheltuielile de personal, alineatul 17 al acestui articol stabilind că prin bugetul M.E.C.T.S. se asigură cheltuielile aferente unităţilor de învăţământ preuniversitar.

Prin urmare, sunt neîntemeiate şi susţinerile recurentului M.E.C.T.S., în sensul că nu ar avea legitimare procesuală în cauză. Astfel, având în vedere responsabilitatea pe care o are în ceea ce priveşte finanţarea învăţământului preuniversitar, astfel cum s-a arătat anterior, în mod legal, prima instanţă l-a obligat alături de M.F.P. să asigure fondurilor necesare plăţii drepturilor băneşti cuvenite reclamanţilor.

Pe fondul cauzei, Curtea constată că reclamanta are calitatea de cadru didactic la Şcoala Generală Sânpaul.

Prin art.1 lit.c) din OG nr.15/2008 (publicată în MO nr.82 din 1 februarie 2008) s-a stabilit că pentru funcţiile didactice prevăzute în anexele nr.1.2, 2 şi 3 (între care se regăsesc şi funcţiile pe care le au reclamanţii) valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 poate deveni, aferent perioadei 1 octombrie – 31 decembrie 2008, de 299,933 lei, în condiţiile realizării principalilor indicatori economici pe care este construit bugetul de stat pe anul 2008, respectiv creşterea produsului intern brut, ţinta de inflaţie, precum şi nivelul productivităţii muncii.

OG nr.15/2008 a fost aprobată, cu modificări, prin Legea nr. 221/2008 (publicată în MO nr.730 din 28 octombrie 2008). Art.3 lit.c) din OG nr.15/2008 a fost modificat, în sensul că pentru funcţiile didactice prevăzute în anexele nr. 1.2, 2 şi 3 aferent perioadei 1 octombrie – 31 decembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 este 400,00 lei, care reprezintă valoarea de referinţă pentru creşterile salariale ulterioare.

Prin art.1 lit.b) din OUG nr.136/2008 (publicată în MO nr.739 din 31 octombrie 2008) s-a stabilit că în perioada octombrie – decembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 a salariilor pentru funcţiile didactice prevăzute la art.1 alin.(1) lit.c) din OG nr.15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr.221/2008, să fie de 299,933 lei.

Acest act normativ însă a fost declarat neconstituţional de către Curtea Constituţională, prin decizia nr. 1221/12 noiembrie 2008, publicată în M.O. al României, partea I, nr. 804/2 decembrie 2008.

S-a stabilit atunci de către Curtea Constituţională că adoptarea ordonanţelor de urgenţă numai în scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învăţământ, adoptată de Parlament încalcă articolul 1 alin.4, art.61 alin.1 şi art.115 alin.4 din Constituţie.

Totodată, s-a arătat că o asemenea măsură este contrară dispoziţiilor art.115 alin. 6 coroborate cu cele ale art.41 şi art.47 alin.1 din Legea fundamentală. În consecinţă, Curtea a constatat şi încălcarea prevederilor constituţionale ale art.1 alin.5, potrivit cărora în România respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, este obligatorie.

La data de 10 noiembrie 2008, Guvernul a emis O.U.G. nr. 151/2008, publicată în M.O. – partea I, nr.759/11 noiembrie 2008, prin care s-a modificat art.1 din OG nr.15/2008, lit.c) urmând să prevadă că pentru funcţiile didactice prevăzute în anexele 1.2, 2 şi 3, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 este, aferent perioadei 1 octombrie – 31 decembrie 2008, de 299,933 lei. Prin art.I pct.3 s-a completat OG nr.15/2008, în sensul că după articolul 1 din ordonanţă s-a introdus un nou articol, articolul 1 indice 1, prin care s-a prevăzut că în cursul anului 2009 salariile de bază ale personalului didactic din învăţământ, stabilite potrivit anexelor nr.1.1, 1.2, 2 şi 3, se majorează după cum urmează:

a)pentru perioada 1 ianuarie – 28 februarie 2009, coeficienţii de multiplicare şi valorile coeficientului de multiplicare 1,000 sunt prevăzuţi pentru toate funcţiile didactice şi didactice auxiliare în anexele nr.1.1a, 1.2a, 2a şi 3a;

b)pentru perioada 1 martie – 31 august 2009 se vor acorda o treime din creşterea salariilor de bază obţinute prin aplicarea coeficienţilor de multiplicare şi a valorilor coeficientului de multiplicare 1,000 prevăzuţi pentru toate funcţiile didactice şi didactice auxiliare în anexele nr.1.1b, 1.2b, 2b şi 3b;

c)pentru perioada 1 septembrie – 31 decembrie 2009, coeficienţii de multiplicare şi valorile coeficientului de multiplicare 1,000 sunt prevăzuţi pentru toate funcţiile didactice şi didactice auxiliare în anexele nr.1.1b, 1.2b, 2b şi 3b”. Anexele indicate mai sus indică pentru perioada octombrie 2008 – decembrie 2009 o valoare a coeficientului de multiplicare 1,000 de 299,933 lei.

Printr-o ordonanţă ulterioară – OUG nr.1/2009 (publicată în MO nr.60 din 30 ianuarie 2009) – OG nr.15/2008 a suferit noi modificări şi completări.

Astfel, articolul 1 indice 1 alin.1, literele a) şi b) din OG nr.15/2008 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 şi în anul 2009 personalului din învăţământ, publicată în MO al României partea I, nr.82 din 30 ianuarie 2009, aprobată cu modificări prin Legea nr.221/2008, cu modificările şi completările ulterioare, s-au modificat,în sensul că pentru perioada 1 ianuarie – 31 martie 2009, coeficienţii de multiplicare şi valorile coeficientului de multiplicare 1,000 sunt prevăzuţi pentru toate funcţiile didactice auxiliare în anexele nr.1.1a, 1.2a, 2a şi 3a; pentru perioada 1 aprilie – 31 august 2009 se va acorda o treime din creşterea salariilor de bază obţinute prin aplicarea coeficienţilor de multiplicare şi a valorilor coeficientului de multiplicare 1,000 prevăzuţi pentru toate funcţiile didactice şi didactice auxiliare în anexele nr.1.1b, 1.2b, 2b şi 3b; valorile coeficientului de multiplicare 1,000 prevăzute în anexele nr.1.1a, 1.2a, 2a, 3a, 1.1b, 1.2b, 2b şi 3b la OG nr.15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică corespunzător perioadelor stabilite la art.2 din prezenta ordonanţă de urgenţă.

Prin decizia nr.842 din 2 iunie 2009 (publicată în MO nr.464 din 6 iulie 2009) şi decizia nr.984 din 30 iunie 2009 (publicată în MO nr.542 din 4 august 2009) Curtea Constituţională a constatat că dispoziţiile art.I pct.2 şi 3 din OUG nr.151/2008 sunt neconstituţionale. De asemenea, prin decizia nr.989 din 30 iunie 2009 (publicată în MO nr.531 din 31 iulie 2009) Curtea Constituţională a constatat că dispoziţiile art.I pct.2 şi 3 din OUG nr.151/2008 şi dispoziţiile art.2 şi art.3 din OUG nr.1/2009 sunt neconstituţionale.

O.G. nr.15/2008 a mai suferit modificări aduse prin art.2 din O.U.G. nr.31/2009 (publicată în MO nr.211 din 1 aprilie 2009) şi art.2 din O.U.G. nr.41/2009 (publicată în MO nr.286 din 30 aprilie 2009), prin acestea fiind practic menţinută valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 la 299,933 lei şi pentru perioada ulterioară datei de 1 aprilie 2009.

În atare situaţie, ca urmare a constatării prin decizii succesive de către Curtea Constituţională a neconstituţionalităţii modificărilor aduse de Guvern Ordonanţei nr.15/2008, aşa cum aceasta fusese aprobată prin Legea nr.221/2008, în raport de dispoziţiile art. 11 alin. 3 din Legea nr. 47/1992, conform cărora deciziile şi hotărârile Curţii Constituţionale sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor, Curtea constată că singurele prevederi legale care produc efecte sunt cele ale art.1 alin.1 lit.c din O.G. nr.15/2008, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 221/2008 şi cele ale art.2 din O.U.G. nr.31/2009, aprobată prin Legea nr.259/2009, respectiv art.2 din O.U.G. nr.41/2009, aprobată prin Legea nr. 300/2009.

Argumentele recurentului M.E.C.T.S., în sensul că salariile reclamanţilor au fost acordate în baza O.G. nr.15/2008, astfel cum a fost modificată şi completată, iar deciziile Curţii Constituţionale prin care au fost declarate neconstituţionale prevederile O.U.G. nr.136/2008, O.U.G. nr. 151/2008, O.U.G. nr.1/2009 sunt general obligatorii şi au putere de lege numai pentru viitor, neputând avea efect retroactiv, astfel că la data la care s-au achitat reclamanţilor drepturile salariale pe anii 2008-2009 cele două ordonanţe de urgenţă erau în vigoare, iar pentru perioada respectivă au produs efectele pentru care au fost emise, urmează a fi înlăturate, pentru considerentele ce se vor prezenta în continuare.

Potrivit dispoziţiilor 147 alin. 2 din României, Deciziile Curţii Constituţionale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor.

Aceasta presupune că prevederea normativă a cărei neconstituţionalitate a fost constatată de Curtea Constituţională nu mai poate fi aplicată de niciun subiect de drept, cu atât mai puţin de autorităţile şi instituţiile publice, încetându-şi de drept efectele, pentru viitor, şi anume de la data publicării deciziei Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial al României, potrivit tezei a doua din fraza întâi a art.145 alin.(1) din Constituţie.

Caracterul neretroactiv al unei asemenea decizii este incontestabil, deoarece îşi produce efectele numai pentru viitor, de la momentul publicării, cu consecinţa că din acel moment în continuare acea lege sau ordonanţă nu îşi va mai produce efectele. Cu alte cuvinte, în toate litigiile soluţionate ulterior pronunţării deciziei Curţii Constituţionale legea sau ordonanţa declarată neconstituţională nu se va mai putea aplica.

Caracterul neretroactiv al deciziilor Curţii Constituţionale trebuie înţeles în sensul că a atare decizie nu poate avea efecte asupra hotărârilor judecătoreşti pronunţate anterior publicării deciziei în monitorul oficial.

Un argument în plus în acest sens se regăseşte în chiar considerentele deciziei nr. 842/2009 a Curţii Constituţionale, cu referire la neconstituţionalitatea O.U.G. nr.151/2008, care a reţinut că, în pofida faptului că unele dispoziţii cuprinse în art. I pct.2 şi 3 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.151/2008 şi-au încetat efectele, fiind norme cu aplicare limitată în timp, neconstituţionalitatea constatată loveşte actul normativ în ansamblul său, astfel că efectele prezentei decizii se întind şi cu privire la dispoziţiile legale care nu mai sunt în vigoare. O asemenea concluzie se impune, având în vedere chiar considerentele de principiu ale Deciziei nr. 1.221 din 12 noiembrie 2008, prin care Curtea a stabilit că neconstituţionalitatea reţinută loveşte întreaga ordonanţă de urgenţă, chiar dacă unele prevederi ale sale au fost abrogate anterior pronunţării respectivei decizii.

În consecinţă, curtea reţine că instanţa de fond a procedat în mod legal, acordând reclamantei diferenţa dintre drepturile salariale cuvenite calculate conform valorii coeficientului de multiplicare 1,000 de 400 lei, conform Legii nr. 221/2008 şi drepturile efectiv încasate pentru perioada 1 octombrie 2008 – 31 martie 2009.

Pe de altă parte, criticile chematului în garanţie sunt întemeiate atunci când se referă la aplicarea prevederilor OUG nr.31/2009 şi OUG nr.41/2009.

Curtea constată că, OUG nr.31/2009 a fost publicată în Monitorul Oficial din 1 aprilie 2009, iar OUG nr. 41/2009, a fost publicată în Monitorul Oficial din 30 aprilie 2009 şi potrivit art. 115 din Constituţia României, ordonanţele de urgenţă intră în vigoare de la data publicării în Monitorul Oficial.

Prevederile celei două ordonanţe de guvern au fost abrogate odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 330/2009, la data de 1 ianuarie 2010, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

Instanţa de fond a reţinut în mod greşit că cele două ordonanţe de urgenţă ar fi fost declarate neconstituţionale deoarece prin niciuna din deciziile invocate, în considerentele hotărârii, nu s-a constatat neconstituţionalitatea OUG nr. 31/2009 şi respectiv OUG nr. 41/2009, ci de fiecare dată Curtea Constituţională a respins ca inadmisibile sesizările cu care a fost investită. Instanţa de fond a invocat câteva din considerentele Deciziei nr. 124/2010 a Curţii Constituţionale, ignorând dispozitivul acestei decizii, ca de altfel şi a celorlalte decizii pronunţate după abrogarea celor două ordonanţe de urgenţă. Curtea reaminteşte că potrivit art. 31 alin.1 din Legea nr. 47/1992, doar prin dispozitivul unei decizii,Curtea Constituţională constată caracterul neconstituţional al unei legi sau ordonanţe.

De asemenea, instanţa de fond a reţinut greşit că OUG nr. 31/2009 şi respectiv OUG nr. 41/2009, modifică dispoziţii cuprinse în OUG nr. 151/2008, dispoziţii inexistente ca urmare a declarării lor ca neconstituţionale. În realitate, art. 2 din OUG nr.31/2009 şi respectiv art. 2 din OUG nr. 41/2009, modifică dispoziţii cuprinse în OG nr. 15/2008, act normativ care nu a fost declarat niciodată neconstituţional.

Curtea reaminteşte că prin Decizia nr.838 din 27.05.2009, Curtea Constituţională a constatat existenţa unui conflict juridic de natură constituţională cu efecte pentru viitor, stabilind că instanţele de judecată nu au competenţa să efectueze controlul de constituţionalitate a unor legi sau ordonanţe chiar şi după ce au ieşit din vigoare.

În concluzie, cele două ordonanţe de urgenţă au intrat în vigoare la data de 1 aprilie 2009, respectiv 30 aprilie 2009, şi şi-au produs efectele până la abrogarea lor prin Legea nr. 330/2009, adică până la data de 1 ianuarie 2010. Pentru această perioadă, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 a fost de 299,933 lei, valoare în raport cu care s-au calculat şi s-au plătit drepturile salariale reclamantei.

Prin urmare, în mod greşit a reţinut instanţa de fond că diferenţele salariale solicitate de reclamantă îi sunt datorate până la data de 31 decembrie 2009.

Faţă de cele reţinute, Curtea va admite recursul declarat de chematul în garanţie M.E.C.T.S., va modifica în parte hotărârea atacată în sensul că intervalul de timp pentru care se vor acorda drepturile salariale solicitate de reclamantă este 01.10.2008 – 31.03.2009, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Litigiu de muncă. Drepturi băneşti, cadre didactice Salarizare

/**/