În motivare s-a retinut ca prin actiunea formulata, reclamanta a solicitat anularea dispozitiilor emise de pârâta, cu consecinta repunerii sale în situatia anterioara, respectiv reîncadrarea sa în munca si plata catre ea a drepturilor salariale ce i se cuvin, cu cheltuieli de judecata.
În considerentele hotarârii, tribunalul a statuat ca, art. 68 – 71 din Legea nr. 53/2003 republicata reglementeaza cerintele concedierii colective legate de informarea, consultarea salariatilor si procedura concedierilor colective, iar art. 73 prevede dreptul de preaviz, care nu poate fi mai mic de 15 zile în cazul concedierilor ce nu au legatura cu conduita salariatului.
Însa, fata de aceste prevederi legale, instanta are în vedere si dispozitiile art. 74 din Codul muncii care reglementeaza forma deciziei de concediere.
De asemenea, art. 59 lit. a din acelasi cod interzice concedierea salariatilor „pe criterii de sex, orientare sexuala, caracteristici genetice, vârsta, apartenenta nationala, rasa, culoare, etnie, , optiune politica, origine sociala, handicap, situatie sau responsabilitate familiala, apartenenta ori activitate sindicala”.
Instanta a mai retinut incidenta în cauza a art. 81 din Contractul colectiv de munca unic la nivel national pe anii 2007 – 2010, înregistrat la Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei cu nr. 2895/21/29.12.2006 si a art. 69 al Acordului – Contract colectiv de munca încheiat la nivel de Directie Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului înregistrat sub nr. 7904/21.03.2007 si la Directia de munca, solidaritate sociala si familie Arad sub nr. 2413/19.04.2007.
Pârâta a prezentat în notificarea nr. 14125/31.03.2009 destinata A.J.O.F.M. criteriile pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere prevazute de Codul muncii, Legea nr. 188/1999, contractul colectiv de munca si cele propuse de personalul D.G.A.S.P.C., cu precizarea ca etapele concedierii colective se realizeaza în conformitate cu prevederile Codului muncii, ale OG nr. 98/1999 si Legii nr. 188/1999.
Din prevederile art. 74 alin. 1 lit. c si d coroborate cu art. 76 din Codul muncii rezulta faptul ca dispozitia de încetare a raportului de munca, în cazul concedierilor colective, trebuie sa cuprinda si urmatoarele elemente: criteriile de stabilire a ordinii de prioritati, conform art. 69 alin. 2 lit. d din acelasi cod (conditia prevazuta de art. 74 alin. 1 lit. c din Codul muncii); „lista tuturor locurilor de munca disponibile în unitate si termenul în care salariatii urmeaza sa opteze pentru a ocupa un loc de munca vacant, în conditiile art. 64” (element obligatoriu impus de art. 74 alin. 1 lit. c din Codul muncii), pe lânga cele prevazute de art. 74 lit. a si b, si anume motivele care determina concedierea si durata preavizului.
Pârâta nu a facut dovada îndeplinirii acestei ultime cerinte astfel ca au fost încalcate dispozitiile art. 74 lit. d din Codul muncii, nefiind, de asemenea respectate nici prevederile art. 74 lit. c din Codul muncii.
Dispozitia nr. 534/B/12.05.2009 a Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Arad cuprinde masura luata, motivele de fapt si de drept ale acesteia, perioada preavizului, dar nu si criteriile avute în vedere, potrivit legii si/sau contractelor colective de munca, pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere, desi din actele depuse de pârâta rezulta faptul ca a fost vorba despre o concediere colectiva.
Asadar, dispozitia de concediere trebuie sa cuprinda, sub sanctiunii nulitatii absolute, criteriile concrete care au stat la baza încetarii raportului de munca al reclamantei spre deosebire de celalalt personal contractual si mai ales de cei care ocupau acelasi post ca si ea (bucatari).
Ca urmare a nerespectarii acestei conditii legale, drepturile reclamantei, în calitate de personal contractual, astfel cum sunt prevazute de lege si protejate de Codul muncii în cazul încetarii raportului de munca sunt vatamate, caci astfel reclamanta nu poate sa cunoasca modul în care a fost determinata eliberarea sa din functie si nu îsi poate formula apararea în cadrul contestatiei împotriva actului administrativ de mai sus.
O astfel de vatamare nu poate fi înlaturata prin actele depuse la dosar de catre pârâta referitor la criteriile legale, respectiv cele prevazute de contractul colectiv de munca si cele propuse de personalul DGASPC Arad de stabilire a ordinii de prioritate la concediere, deoarece, pe de parte, aceste criterii au un caracter general, nereferindu-se în mod special la situatia particulara a reclamantei, iar, pe de alta parte, actele ce le cuprind nu sunt destinate reclamantei.
În acest sens sunt si prevederile art. 77 din Codul muncii, care nu permit angajatorului, ca în cazul unui conflict de munca, sa invoce în fata instantei alte motive de fapt sau de drept decât cele precizate în decizia de concediere.
