în anularea deciziei prin care s-a dispus încetarea delegarii la un punct de lucru din strainatate al societatii angajatoare. Modificarea contractului individual de prin acordul partilor cu privire la locul muncii, intervenita ulterior deciziei de încetare a delegarii si înainte de introducerea actiunii.
Art. 41 din Codul Muncii
Curtea apreciaza ca în conditiile în care, la data de 14.08.2009 când, potrivit stampilei postale aplicate pe plicul de expediere, recurenta reclamanta a investit Tribunalul cu contestatia formulata împotriva deciziei unilaterale de încetare a delegarii sale la Barcelona nr.132/23.07.2009 emisa de intimata, între parti intervenise actul aditional nr.7/29.07.2009 prin care locul de munca al recurentei fusese stabilit al Bucuresti, prima instanta a apreciat corect ca interesul recurentei de a ataca decizia de delegare nu mai este actual deoarece în conformitate cu prevederile art.969 conventiile legal facute au forta obligatorie între partile contractante, iar valabilitatea conventiei este prezumata pâna la proba contrara, proba ce incumba partii ce invoca nevaliditatea conventiei.
CURTEA DE APEL BUCURESTI-SECTIA A VII-A CIVILA SI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCA SI ASIGURARI SOCIALE – Decizia civila nr. 71/11 ianuarie 2011 , data în Dosar nr. 34862/3/2009 (numar în format vechi 5025/2010).
Prin decizia civila mentionata s-a dispus respingerea ca nefondat a recursului declarat de contestatoarea CS în contradictoriu cu intimata SC BATA SA, împotriva sentintei civile nr.3506/22.04.2010, a Tribunalului B- Sectia a-VIII-a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale pronuntata în dosarul nr.34862/3/2009 – având ca obiect “anulare act”.
Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului B – Sectia a-VIII-a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale sub numarul 34862/3/2009, contestatoarea a solicitat în contradictoriu cu intimata, anularea Deciziei Directorului General nr.132/23.07.2009, deoarece nu îndeplineste conditiile de fond si forma prevazute de C.M., iar în subsidiar sa dispuna anularea deciziei prin care s-a dispus încetarea delegarii la punctul de lucru al societatii din Barcelona, ca fiind nelegala si netemeinica si repunerea sa în situatia anterioara emiterii deciziei, respectiv repunerea în functia si locul de munca, precum si în drepturile principale si accesorii, si sa fie obligata pârâta sa-i plateasca drepturile salariale cuvenite de la data emiterii deciziei de încetare a detasarii la punctul de lucru Barcelona, pâna la data repunerii efective în drepturile salariale, conform contractului de munca, respectiv drepturi de care ar fi beneficiat ca detasat.
Prin sentinta civila nr.3506/22.04.2010, Tribunalul Bucuresti – Sectia a-VIII-a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale a admis exceptia lipsei de interes si a respins contestatia formulata de reclamanta în contradictoriu cu intimata , ca lipsita de interes.
Pentru a se pronunta astfel, instanta de fond a retinut ca una dintre conditiile de exercitarea a actiunii civile este interesul, ceea ce urmareste o parte prin punerea în miscare a procedurii judiciare.
Interesul trebuie sa fie legitim, sa fie personal, nascut si actual. Referitor la ultima conditie, interesul este nascut si actual daca cel interesat, în situatia în care nu ar fi promovat actiunea, ar fi expus la un prejudiciu.
În speta, contestatoarea a solicitat anularea unei decizii prin care începând cu data de 25.07.2009 s-a decis încetarea delegarii acesteia la punctul de lucru Barcelona si revenirea acesteia la locul de munca anterior delegarii.
Prin contractul de munca înregistrat cu nr.390/19.03.2007, contestatoarea a fost angajata pe o perioada nedeterminata începând cu data de 05.03.2007, ca agent Ticketing – transporturi externe ,cu locul de munca la sediul societatii angajatoare.
Prin Actul aditional nr.6/01.09.2008, s-a modificat contractul de munca, respectiv litera D din contract, si anume locul de munca -serviciul Ticketing Barcelona, începând cu data de 01.09.2008.
Ulterior însa, prin Actul aditional nr.7/29.07.2009 s-a modificat contractul de munca, respectiv litera D din contract, si anume locul de munca serviciul Ticketing Baneasa începând cu data de 29.07.2009.
Acest din urma act a fost semnat de catre contestatoare si recunoscut de catre aceasta.
Fata de continutul actelor aditionale evocate mai sus, instanta de fond a retinut ca exercitarea atributiilor de serviciu în cadrul serviciului Ticketing Barcelona s-a facut ca urmare a modificarii bilaterale a CIM în ceea ce priveste locul de munca, aceasta procedura desfasurându-se ulterior si în raport de exercitarea acestor atributii la serviciul Ticketing Baneasa.
Daca la momentul emiterii deciziei contestate se putea vorbi de un interes nascut si actual, legat de un eventual prejudiciu suferit de catre contestatoare prin modificarea unilaterala a CIM din partea angajatorului, de la momentul semnarii de catre contestatoare a actului aditional nr.7/29.07.2009, la 6 zile de la data emiterii deciziei contestate, instanta de fond nu a mai retinut existenta acestei conditii a interesului, contractul individual de munca fiind modificat cu respectarea cerintelor art.41(1) C.M.
Cum sanctiunea în cazul în care se constata lipsa interesului este respingerea acesteia, prima instanta a admis exceptia lipsei de interes si a respins contestatia, ca lipsita de interes, respingând totodata si cererea de cheltuieli de judecata, ca neîntemeiata.
Împotriva acestei sentinte a declarat recurs recurenta-contestatoare , invocând în drept disp. art.304 punctele 7,8,9 C.pr.civ, criticând sentinta pentru urmatoarele motive de nelegalitate si netemeinicie:
Sentinta instantei de fond este nelegala, în opinia recurentei, deoarece în mod gresit instanta de fond a admis exceptia lipsei de interes invocata de pârâta prin întâmpinare, motivând faptul ca, reclamanta a încheiat contractul de munca nr.390/19.03.2007 pe o perioada de timp nedeterminata începând cu data de 05.03.2007 ca agent Ticketing – transporturi externe cu locul de munca la sediul societatii angajatoare si nu a stabilit în mod concret prin acest contract sa fie “locul de munca …punctul de lucru al societatii din Barcelona,,.
Recurenta mai sustine ca instanta de fond în mod nejudicios a admis aceasta exceptie, motivând faptul ca recurenta a semnat si a fost de acord cu actul aditional nr.7/29.07.2009 , deci a fost de acord cu aceasta decizie.
Mai arata recurenta ca hotarârea recurata este netemeinica, deoarece în mod eronat instanta de fond a retinut faptul ca, daca la momentul emiterii deciziei contestate se putea vorbi de un interes nascut si actual legat de un eventual prejudiciu suferit prin modificarea unilaterala a contractului individual de munca de catre angajator, de la momentul semnarii actului aditional nr.7/2009, la 6 zile de la data emiterii deciziei contestate, nu se mai poate retine existenta acestei conditii a interesului, contractul individual de munca fiind modificat cu respectarea cerintelor art.41 alin. 2 CM.
Solicita recurenta sa se aiba în vedere faptul ca a semnat actele aditionale la contractul de munca întrucât nu putea refuza semnarea acestora, în caz de refuz din partea sa, sanctiunea era concedierea de la acest loc de munca.
Având in vedere, situatia economica si sociala, criza economica financiara prin care trece tara în prezent, apreciaza recurenta ca nu-si putea permite sa ramâna fara loc de munca, respectiv fara un salariu cu care sa-si asigure existenta.
Raportul care a stat la baza emiterii deciziei nr.132/23.07.2009 nu îndeplineste în opinia recurentei conditiile prevazute de dispozitiile art. 267 C.M., deci în speta nu s-a îndeplinit o cercetare prealabila.
Solicita recurenta sa se aiba în vedere la pronuntarea deciziei si dispozitiile prevazute de art. 304 ind. 1 C.pr.civ.
Examinând sentinta, prin prisma criticilor formulate si tinând seama de dispozitiile art.3041 Cod proc. civila, Curtea a constatat ca recursul este nefondat si l-a respins pentru urmatoarele motive:
Astfel, într-adevar interesul ca si conditie de exercitiu a actiunii civile trebuie sa îndeplineasca cumulativ cerintele de a fi legitim, sa fie personal, nascut si actual, în caz contrar cererea introductiva de instanta urmând a fi respinsa ca fiind lipsita de interes.
În cauza, dupa cum corect a apreciat si instanta fondului, contrar sustinerilor recurentei ce nu pot fi primite, cerintele mai sus mentionate nu sunt întrunite, în mod conditiile legii.
Cerinta ca interesul sa fie actual presupune ca acestea sa existe în momentul investirii instantei, titularul actiunii urmând a se expune la un prejudiciu daca nu ar formula cererea de chemare în judecata.
Curtea apreciaza ca în conditiile în care, la data de 14.08.2009 când, potrivit stampilei postale aplicate pe plicul de expediere, recurenta reclamanta a investit Tribunalul cu contestatia formulata împotriva deciziei unilaterale de încetare a delegarii sale la Barcelona nr.132/23.07.2009 emisa de intimata, între parti intervenise actul aditional nr.7/29.07.2009 prin care locul de munca al recurentei fusese stabilit al Bucuresti, prima instanta a apreciat corect ca interesul recurentei de a ataca decizia de delegare nu mai este actual deoarece în conformitate cu prevederile art.969 Cod civil conventiile legal facute au forta obligatorie între partile contractante, iar valabilitatea conventiei este prezumata pâna la proba contrara, proba ce incumba partii ce invoca nevaliditatea conventiei.
Prin urmare, nu pot fi primite criticile recurentei potrivit carora ar fi exprimat la încheierea actului aditional nr.7/29.07.2009 un consimtamânt nevalabil, viciat potrivit prevederilor art.956 Cod civil, împrejurare care nu ar fi fost avuta în vedere de catre Tribunal, deoarece acestea nu pot fi verificate în cadrul procesual stabilit de recurenta care nu a dedus judecatii vreo cerere de constatare a nulitatii acestei conventii, cadru în care ar fi avut posibilitatea si obligatia de a-si proba sustinerile potrivit carora a semnat actele aditionale la contractul de munca întrucât nu putea refuza semnarea acestora, în caz de refuz din partea sa, find pasibila de concediere.
Actuala criza economica si financiara prin care trece tara, nu pot justifica interesul recurentei de a solicita anularea unui act unilateral pretins nelegal pe care la ratificat prin exprimarea consimtamântului sau ca angajatorul sa modifice locul sau de munca de la Barcelona la Bucuresti.
Nu are relevanta fata de cele mai sus retinute nici raportul care a stat la baza emiterii deciziei nr.132/23.07.2009, si care în opinia recurentei nu îndeplineste conditiile prevazute de dispozitiile art. 267 C.M., nefiind efectuata cercetarea sa prealabila deoarece aceasta prin decizia contestata nu a fost sanctionata disciplinar ci s-a dispus încetarea delegarii sale la locul de munca la Barcelona, respectiv modificarea contractului sau individual de munca referitor la locul sau de munca, act ulterior ratificat de catre recurenta.
Pentru aceste considerente, Curtea, vazând si dispozitiile art.312 C.pr.civ., a respins recursul ca nefondat.
