Prevederile art. 91 indice 1 din Legea nr. 188/1999, introduse prin art. I pct. 88 din Legea nr. 251/2006 stabilesc în favoarea instanţelor de administrativ competenţa de soluţionare a cauzelor care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public.
În condiţiile în care Legea nr. 251/2006 a fost publicată în Monitorul Oficial la data de 4 iulie 2006, iar prevederile legale sus menţionate au intrat în vigoare la 15 zile de la această dată, competenţa de soluţionare a cererii formulată de reclamantă, care are calitatea de funcţionar aparţine instanţei de contencios administrativ şi nu instanţei specializată în soluţionarea conflictelor de muncă.
Prin sentinţa civilă nr. 123/23 ianuarie 2007, Tribunalul Mureş a admis excepţia prescripţiei dreptului materia la acţiune cu privire la drepturile băneşti aferente perioadei 31.07.2000 – 27.07.2003, a respins excepţia necompetenţei materiale invocată de pârâtă, a admis în parte acţiunea civilă formulată de reclamanta Costin Ana, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Judeţeană de Statistică Mureş şi, drept consecinţă:
– a anulat decizia nr. 41/20.05.2000 emisă de pârâtă şi a obligat pârâta să emită o decizie de încadrare a reclamantei în categoria C, clasa I, grad 1;
– a anulat decizia nr. 10/6/31.01.2005 emisă de pârâtă şi a obligat pârâta să emită o decizie de încadrare a reclamantei în funcţia de referent superior;
– a anulat toate deciziile privind majorările salariale acordate reclamantei, emise ulterior deciziilor mai sus menţionate, şi a obligat pârâta să emită noi decizii de majorare salarială în favoarea reclamantei, cu luarea în considerare a încadrărilor mai sus menţionate;
– a obligat pârâta la plata în favoarea reclamantei a diferenţelor de drepturi salariale rezultate ca urmare a încadrărilor mai sus menţionate, începând cu data de 28.07.2003 şi până la data de 23.01.2007;
– a obligat pârâta să efectueze în carnetul de muncă al reclamantei rectificările corespunzătoare dispoziţiilor cuprinse în hotărâre.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanta şi pârâta, cea dintâi depunând motivele printr-un memoriu separat, la primul termen de judecată, prin urmare cu încălcarea prevederilor art. 303 alin.1 Cod procedură civilă, astfel că acestea nu vor fi examinate.
Pârâta a invocat prevederile art. 304 pct. 7 şi 9 Cod procedură civilă, susţinând, totodată, că prin hotărârea atacată a fost în mod netemeinic respinsă excepţia necompetenţei materiale a instanţei în soluţionarea litigiului, deoarece potrivit art. 911 din Legea nr. 188/1999, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa instanţelor de contencios administrativ.
Examinând recursurile deduse judecăţii, prin raportare la motivele invocate, precum şi din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3041 şi 306 alin.2 Cod procedură civilă, Curtea a reţinut următoarele:
Reclamanta este angajata unităţii pârâte, în calitate de funcţionar public, astfel că în cauză sunt aplicabile prevederile Legii nr. 188/1999, astfel cum aceasta a fost modificată şi completată prin Legea nr. 251/23 iunie 2006, publicată în Monitorul oficial nr. 574 din 4 iulie 2006.
Prevederile art. 911, din Legea nr. 188/1999, introduse prin art. I pct. 88 din Legea nr. 251/2006, stabilesc în favoarea instanţelor de contencios administrativ competenţa de soluţionare a cauzelor care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe.
Prin dispoziţiile art. XIII din Legea nr.251/2006 s-a prevăzut că aceasta din urmă „intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul oficial al României, partea I, cu excepţia prevederilor art. 29, 56, 57, 581 şi ale art. 601 alin. 1, lit. b) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările ulterioare, precum şi cu modificările şi completările aduse prin prezenta lege, care intră în vigoare la 1 ianuarie 2007”.
Din interpretarea textului de lege menţionat, rezultă că la data de 1 ianuarie 2007 vor intra în vigoare doar excepţiile în mod expres enunţate, respectiv prevederile art. 29, 56, 57, 581 şi 601 alin. 1, lit. b) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările ulterioare, precum şi cu modificările şi completările aduse prin Legea nr. 251/2006, restul prevederilor modificatoare ale acesteia din urmă intrând în vigoare la 15 zile de la data publicării ei în Monitorul oficial.
Ar fi lipsit de sens a da o altă interpretare prevederilor art. XIII din Legea nr. 251/2006, deoarece aceasta modifică şi completează Legea nr. 188/1999 în ansamblul ei, iar în situaţia în care intenţia legiuitorului ar fi fost aceea ca întreaga Lege nr. 251/2006 să intre în vigoare la data de 1 ianuarie 2007, nu ar mai fi utilizat sintagma „prezenta lege (adică 251/2006) intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul oficial”.
Raportat la considerentele anterior relevate, Curtea a constatat că, la data la care prima instanţă a fost învestită cu soluţionarea cauzei – 28 iulie 2006, erau în vigoare prevederile art. 911 din Legea nr. 188/1999, introduse prin Legea nr. 251/2006.
Prin urmare, competenţa de soluţionare a litigiului aparţinea instanţei de contencios administrativ, deoarece din conţinutul noţiunii de „raport de serviciu al funcţionarului public”, uzitată de textul de lege menţionat, nu pot fi excluse drepturile salariale ale acestuia, printre care şi prima de vacanţă solicitată în cauză.
Cum, însă, prima instanţă a soluţionat litigiul în complet specializat pentru soluţionarea conflictelor de muncă, se constată incidenţa prevederilor art. 304 pct. 1 şi 3 Cod procedură civilă, astfel că, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. 1, 3 şi 6 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursurile supuse examinării, va casa hotărârea atacată şi va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Mureş, ca instanţă de contencios administrativ.
