LITIGIU DE MUNCĂ. GESTIUNE COLECTIVĂ. RĂSPUNDERE MATERIALĂ. LIPSA VINOVĂŢIEI. CONSECINŢE. Gestiune frauduloasă


RĂSPUNDERE MATERIALĂ. LIPSA VINOVĂŢIEI.

CONSECINŢE.

Dispoziţiile Legii nr.22/1969 cu privire la angajarea gestionarilor,

constituirea de garanţii şi răspunderea în legătură cu gestionarea bunurilor se

coroborează cu disp.art.270 din Codul muncii ,referitoare la răspunderea

patrimonială a angajaţilor, în sensul că aceştia nu răspund de pagubele provocate în

caz de forţă majoră ori alte cauze neprevăzute şi nici atunci când acestea se

încadrează în riscul normal al serviciului.

Expertiza tehnică de specialitate efectuată în cauză a stabilit că

pierderile de produse petroliere înregistrate în gestiunea analizată se datorează unor

cauze exterioare pârâţilor, în principal sistemului defectuos de înregistrare a

produselor, imputabil reclamantei.

(Decizia civilă nr.20/R-CM din 24 ianuarie 2006

pronunţată de Curtea de Apel Piteşti).

Prin acţiunea civilă înregistrată la data de 27 septembrie

2004, reclamanta SNP PETROM S.A. – Sucursala PECO Argeş a

chemat în judecată mai mulţi pârâţi, pentru a fi obligaţi să-i plătească

suma totală de 16.794.000 lei, reprezentând contravaloarea produselor

petroliere, diferenţă minus în gestiunea colectivă.

În motivarea acţiunii a susţinut că, urmarea inventarului

efectuat în gestiunea Staţiei nr.8 Câmpulung, unde pârâţii îşi desfăşoară

activitatea, s-a constatat o lipsă de 16.794.000 lei la produse petroliere pe

perioada 1.12.2002 – 30.06.2003.

Tribunalul Argeş, prin sentinţa civilă nr.521/CM din data de

19 octombrie 2005 a respins acţiunea, reţinând următoarele:

Pârâţii funcţionează la Staţia nr.8 Câmpulung, având atribuţii

de gestiune, potrivit contractelor individuale de muncă şi fişei postului,

iar urmarea inventarierii efectuate în gestiunea acestora, ce a avut în

vedere perioada 1.12.2002–30.06.2003, s-a stabilit o lipsă totală de

16.794.000 lei.

S-a mai reţinut că potrivit art.24 din Legea nr.22/1969,

gestionarii răspund de principiu material pentru cauzele provocate în

gestiuni, iar potrivit art.27, în situaţia în care paguba a fost cauzată

împreună cu alţi angajaţi, răspunderea se stabileşte proporţional cu

contribuţia fiecăruia la producerea acesteia.

Pe de altă parte a reţinut că în temeiul art.270 din Codul

muncii, salariaţii răspund patrimonial pentru pagubele cauzate

angajatorului din vina şi în legătură cu lor, fiind exoneraţi în

cazuri de forţă majoră sau alte cazuri neprevăzute care nu puteau fi

înlăturate, ori atunci când acestea se încadrează în riscul normal al

serviciului.

serviciului.

În cauză, existenţa prejudiciului în gestiunea pârâţilor este de

necontestat, discutabilă fiind vinovăţia acestora, din conţinutul

raportului de expertiză efectuat în cauză rezultând că pierderile de

produse petroliere înregistrate de reclamantă se datorează următorilor

factori: diferenţe mari de temperatură dintre temperatura carburantului

aprovizionat cu cisterna şi temperatura carburantului existent în rezervor,

existenţa golurilor mari în rezervoare care favorizează procesul de

vaporizare şi implicit de pierdere a produselor, evidenţa este ţinută de

reclamantă în unităţi de volum (litri) şi nu în unităţi de masă (kg.), care

sunt constante, lipsa unei vânzări fluente a produsului face ca pierderile

datorate elementului variabil de temperatură, implicit densitatea, să

crească.

În consecinţă, expertul a apreciat că lipsurile în discuţie se

datorează sistemului defectuos de înregistrare a produselor petroliere în

unităţi de măsură variabile, fără ca acestea să fie corectate funcţie de

variaţia de temperatură.

Raportul de expertiză a relevat că împreună cu părţile s-a

verificat traseul produsului petrolier din rezervoare până la pompa de

alimentare, constatându-se că nu există modalitate de neînregistrare a

produsului la livrare, iar părţile în prezenţa expertului au convenit că nu

există un mod de sustragere a acestora din rezervoare sau pe traseul

rezervor-pompă fără ca acestea să nu fie înregistrate.

În această situaţie, instanţa a conchis că nu se reţine

vinovăţia pârâţilor ca element al răspunderii patrimoniale în producerea

prejudiciului şi că dimpotrivă, în cauză sunt incidente disp.art.29 lit.b din

Legea nr.22/1969 care stipulează că, răspunde integral angajatul care,

nesocotind îndatoririle sale de serviciu a adus pagube unităţii prin aceea

că nu a luat măsurile necesare pentru păstrarea bunurilor în condiţii

corespunzătoare.

Şi în fine, a reţinut că potrivit fişei postului, pârâţii nu aveau

ca atribuţii de serviciu luarea măsurilor pentru păstrarea bunurilor în

condiţii corespunzătoare, acestea presupunând parametrii tehnici şi nu de

gestionare a produselor petroliere, specifice sarcinilor lor de serviciu.

Reclamanta a declarat recurs împotriva sentinţei de mai sus,

pe care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie în sensul motivelor

prevăzute de art.304 pct.9 Cod procedură civilă şi art.3041 Cod

procedură civilă, susţinând în esenţă următoarele:

Sub aspectul primului motiv de recurs a susţinut că instanţa

de fond a făcut o aplicare greşită a Ordinului Ministrului Industriei şi

Comerţului nr.321/2000, incident perioadei august – septembrie 2003

când s-a produs prejudiciul, precum şi a dispoziţiilor art.29 lit.b din

Legea nr.22/1969, coroborate cu fişa posturilor pârâţilor, din care

rezultă atribuţiile acestora în sensul actelor normative invocate.

Sub aspectul celui de al doilea motiv de recurs, a susţinut că

instanţa şi-a întemeiat exclusiv convingerea pe concluziile raportului de

expertiză, care a dat o interpretare greşită reglementărilor legale aplicabile

cauzei, ignorând Instrucţiunile de lucru nr.19988, referitoare la recepţia

cantitativă a produselor petroliere, potrivit cărora în situaţia în care

densitatea produsului prezintă diferenţe în minus, lucrătorul gestionar

este obligat să anunţe şeful depozitului furnizor pentru a analiza cauzele

şi a lua măsurile care se impun, lucru pe care pârâţii nu l-au făcut.

Recursul a fost respins ca nefondat, întrucât corect a reţinut

tribunalul, că în gestiunea pârâţilor s-a constatat o lipsă în sumă de

12.118.200 lei, produse petroliere, şi că în cazul acestora operează o

prezumţie de culpă, ce a fost înlăturată în mod legal.

Dispoziţiile Legii nr.22/1969 cu privire la angajarea

gestionarilor, constituirea de garanţii şi răspunderea în legătură cu

gestionarea bunurilor se coroborează cu disp.art.270 din Codul muncii

referitoare la răspunderea patrimonială a angajaţilor, în sensul că aceştia

nu răspund de pagubele provocate în caz de forţă majoră ori alte cauze

neprevăzute şi nici atunci când acestea se încadrează în riscul normal al

Expertiza tehnică de specialitate efectuată în cauză a stabilit

că pierderile de produse petroliere înregistrate în gestiunea analizată se

datorează unor cauze exterioare pârâţilor, în principal sistemului

defectuos de înregistrare a produselor, imputabil reclamantei.

Cu prilejul efectuării lucrării, în prezenţa reprezentantului

reclamantei şi pârâţilor s-a experimentat traseul produsului petrolier din

rezervoare până la pompa de alimentare şi s-a stabilit că nu există

modalitate de neînregistrare la livrare, ambele părţi fiind de acord că nu

se pot sustrage produse petroliere din rezervoare pe acest traseu fără a fi

înregistrate.

Cu alte cuvinte, reprezentantul reclamantei a recunoscut

imposibilitatea sustragerilor de către pârâţi şi defectuosul sistem de

înregistrare a produselor petroliere în unităţi de măsură variabile, ce nu

sunt corectate funcţie de variaţia de temperatură.

În motivele de recurs reclamanta a arătat, recunoscând încă o

dată, situaţia de fapt evocată, că vinovăţia pârâţilor constă în aceea că nu

au încunoştinţat pe şeful depozitului furnizor referitor la situaţia expusă,

pentru a lua măsurile ce se impun.

Din această perspectivă instanţa de fond a reţinut corect

potrivit art.29 lit.b din Legea nr.22/1969, că angajaţii răspund pentru

pagubele aduse unităţii dacă nu au luat măsurile necesare pentru

păstrarea lor în condiţii corespunzătoare, însă conform fişei postului,

pârâţii nu aveau atribuţii în sensul celor menţionate, acestea

presupunând parametrii tehnici şi nu de gestionare a produselor

petroliere.

De altfel, potrivit atribuţiilor şi pregătirii lor, gestionarii nici

nu au cunoştinţele tehnice specifice pentru a sesiza modul defectuos de

înregistrare a produselor petroliere la variaţii de temperatură şi nici nu au

obligaţia să cunoască acest lucru.

Pentru aceste considerente, a fost menţinută ca legală decizia recurată, cu

consecinţa respingerii căii de atac.