R O M A N I A
TRIBUNALUL BOTOŞANI – SECŢIA CIVILĂ
SENTINŢA NR. 3006
La ordine pronunţarea asupra litigiului de muncă dintre reclamantul A. N., domiciliat în oraşul Săveni, strada X nr. Y, judeţul Botoşani şi pârâta SC. ELECTRICA SA Bucureşti, cu sediul în strada Grigore Alexandrescu nr. 9, sector 1.
Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în şedinţa publică din 14 iunie 2011, susţinerile părţilor fiind consemnate în încheierea de şedinţă din acea dată, care face parte integrantă din prezenţa sentinţă şi pentru a da posibilitatea apărătorului reclamantului să depună concluzii scrise, instanţa amână pronunţarea pentru astăzi, când:
T R I B U N A L U L
Prin acţiunea adresată acestei instanţe la 22 iunie 2010, reclamantul Alupoae Neculai a chemat în judecată pe pârâta S.C. ELECTRICA S.A. Bucureşti, solicitând obligarea acesteia la acordarea grupei I de muncă pe întreaga perioadă a derulării contractului de muncă (12.09.1975 – 10.06.2002).
În motivarea în fapt a acţiunii, acesta a arătat că a desfăşurat activitatea de electrician la pârâta SC ELECTRICA SA, unitate care în timp a avut mai multe denumiri – IRE, FRE, RENEL etc., efectuând în mod concret lucrări de exploatare şi întreţinere a capacităţilor de producţie ale unor societăţi ai căror angajaţi beneficiau de grupa I de muncă. Or, deşi potrivit art.3 alin 2 din Ordinul 50/1990 , beneficiază de aceleaşi drepturi personalul care îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii cu personalul beneficiarului încadrat în grupele I şi II ,cu toate acestea nu i s-a acordat decât grupa a II a de muncă.
Efectiv, activitatea ar fi fost desfăşurată instalaţii electrice cu o tensiune a curentului cuprinsă între 20.000 volţi şi 100.000 volţi,în aceleaşi condiţii de pericol de electrocutare, explozii şi arsuri ,în care au lucrat şi salariaţii beneficiarilor , şi pentru care acestora li s-a recunoscut grupa I.
Astfel, prin studiul efectuat de Institutul Naţional de Cercetare şi Dezvoltare pentru Protecţia Muncii în vederea evaluării riscurilor de muncă existente în cadrul S.C. ELECTRICA SA, s-ar fi evidenţiat faptul că factorii de risc identificaţi ar necesita încadrarea activităţii în grupa I.
Totodată, faptul prestării activităţii în asemenea condiţii deosebit de grele şi periculoase ar fi fost recunoscut de către pârâtă cu ocazia negocierii contractului colectiv de muncă , iar potrivit art 14. din Ordinul 50/1990 pentru perioada lucrată între 1.01.1976 – 31.12.1989,încadrarea în grupele de muncă nici nu era condiţionată de existenţa buletinelor de determinare a noxelor.
În plus, acordarea grupei superioare de muncă s-ar impune şi în considerarea principiului nediscriminării consacrat de art. 16 din Constituţie, de Protocolul 12 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi art. 141 din Tratatul C.E.
În drept, au fost invocate aceste din urmă texte normative precum şi dispoziţiile Ordinului 50/1990.
În dovedirea susţinerilor sale, reclamantul a depus probe cu înscrisuri .
Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive întrucât în prezent reclamantul nu mai este angajatul său ,iar SC FISE „ELECTRICA SERV” SA, – în baza art. 46 din HG 1342/2001 şi art. 4 din HG 74/2005 – a preluat personalul sucursalelor de întreţinere şi serviciu energetice din cadrul SC „ELECTRICA” SA
Pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea acţiunii deoarece Ordinul 50/90 pe care se întemeiază reclamantul a fost abrogat, iar activitatea acestuia a fost încadrată în grupa a II-a de muncă conform Ordinului 125/1990 pct. 112, 113, 114 şi 115.
În plus, existenţa condiţiilor care conferă grupa I de muncă ar fi trebuit să fie atestată prin determinări de noxe care să fi fost efectuate de către organele Ministerului Sănătăţii şi avizate de inspectorii de stat pentru protecţia muncii, aşa cum impun în mod imperativ disp. art. 5 din Ordinul 50/1990. Iar pe de altă parte, instanţa şi-ar depăşi competenţele dacă ar dispune o asemenea încadrare în grupa I de muncă deoarece potrivit art. 6 din acelaşi act normativ, această atribuţie ar reveni „conducerii unităţii împreună cu sindicatele libere din unităţi”.
În dovedirea acestor apărări pârâta a depus înscrisuri.
Din oficiu, instanţa a invocat excepţia prescrierii dreptului la acţiune.
Prin sentinţa civilă nr. 2102/6.10.2010 instanţa a soluţionat cu prioritate excepţiile invocate, respingându-se excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei ELECTRICA SA şi admiţându-se excepţia prescrierii dreptului la acţiune .
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul iar Curtea de Apel Suceava prin decizia 332/8.02.2011 l-a admis, casând hotărârea şi trimiţând cauza spre rejudecare în totalitate cu motivarea că acţiunea reclamantului este în constatarea dreptului de a beneficia de încadrare în grupa I de muncă şi nu o acţiune în constituire de drepturi, astfel încât este imprescriptibilă.
La rejudecare s-au depus probe cu înscrisuri şi s-au audiat martori.
Analizând susţinerile părţilor în raport de dispoziţiile legale incidente în cauză şi de probele administrate, instanţa constată următoarele:
Din carnetul de muncă al reclamantului, rezultă că acesta a fost încadrat la IRE Suceava Secţia de Distribuţie a Energiei Electrice Botoşani începând cu 12.09.1975 în calitate de electrician, lucrând până la 15.01.2009 când contractul său de muncă a fost desfăcut conform art. 65 alin. 1 Codul muncii.
Este de precizat că pe parcursul derulării contractului de muncă, unitatea respectivă a fost reorganizată de mai multe ori, purtând ca urmare în perioada în discuţie diferite denumiri: „ SC. ELECTRICA SA fostă IRE, FRE, CONEL”.
În privinţa excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de pârâtă s-a avut în vedere faptul că intervalul pentru care reclamantul a formulat pretenţiile de acordare a grupei I de muncă, se întinde până la 10.06.2002 or, până la această dată reclamantul a fost angajatul pârâtei SC Electrica, aşa cum rezultă din menţiunile exprese cuprinse în carnetul de muncă (f. 21 – 38 ds)
Prin urmare, subiect al raporturilor de muncă a fost pârâta, acesteia revenindu-i eventuala obligaţie de a recunoaşte şi acorda grupa superioară de muncă pentru activitatea ce a fost desfăşurată de către reclamant în folosul său.
Aşa fiind, instanţa va respinse excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei ELECTRICA SA.
Din depoziţiile martorilor audiaţi în cauză rezultă că aceştia au lucrat împreună cu reclamantul. Astfel, A. N. – tot electrician – a făcut parte chiar din aceeaşi echipă, iar C. F. a fost şeful reclamantului.
Ambii au declarat că şi-au desfăşurat activitatea în condiţii deosebite, determinate de efectuarea intervenţiilor la instalaţiile electrice cu o capacitate de 20.000 de volţi în condiţii extreme ale vremii, şi de lucrul la înălţime de 12 metri.
Totodată, aceştia au arătat că echipa în care a lucrat şi reclamantul se ocupa şi de alimentarea cu energie a gărilor zona Truşeşti – Vorniceni, respectiv 5 – 6 gări, executând şi întreţinerea periodică a transformatoarelor electrice din apropierea gărilor.
În plus, şeful reclamantului a menţionat că atribuţiile acestuia din urmă au fost identice cu ale celorlalţi electricieni din subordine (aproximativ 39).
Instanţa constată că într-adevăr, din decizia de pensionare a martorului A. N. depusă la dosar, rezultă că la stabilirea pensiei i s-au luat în considerare perioade foarte mari de timp, de peste 30 de ani, în grupa I de muncă.
De asemenea, prin Decizia 370/10 aprilie2009 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi s-a dispus obligarea pârâtei ELECTRICA SA la acordarea grupei I de muncă mai multor reclamanţi care au ocupat funcţia de electricieni, printre care şi cei doi martori, A. N.şi C. F..
În motivarea deciziei sale, Curtea a reţinut că aceştia au desfăşurat lucrări de exploatare şi întreţinere a capacităţilor de producţie ale unor societăţi ai căror angajaţi beneficiază de grupa I de muncă, ceea ce face aplicabile dispoziţiile art. 3 alin. 2 din Ordinul 50/1990 potrivit cărora beneficiază de aceleaşi drepturi personalul care „îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii cu personalul beneficiarului încadrat în grupa I şi a II a de muncă”.
În acea speţă, Curtea de Apel Iaşi a mai reţinut că SC. ELECTRICA SA are încheiate convenţii de exploatare cu o serie de beneficiari (SC Electrificare CF SA, CN CFR SA) ai căror angajaţi beneficiază de grupă superioară de muncă şi că aplicabilitatea dispoziţiilor art. 3 alin. 2 din Ordinul 50/1993 rezultă şi din scrisoarea de răspuns a M.M.P.S nr. 84813/7.11.1990 care confirmă faptul că activităţile reclamanţilor trebuie încadrate în grupe similare cu cele ale beneficiarilor lucrărilor pe care le efectuează.
S-a arătat în considerentele deciziei că „Astfel, se formează echipe de lucru pentru diferite sarcini de muncă în cadrul aceloraşi instalaţii electrice cu tensiuni cuprinse între 20.000 de volţi şi 100.000 de volţi, fiind supuşi, practic, la aceleaşi riscuri determinate de sarcina de muncă, de mediul în care lucrează, cât şi de echipamentul din dotare. Activitatea în aceste condiţii a fost recunoscută şi de patronat cu ocazia negocierii contractelor colective de muncă şi rezultă chiar din studiul efectuat la cererea angajatorului privind „Evaluarea nivelului de risc de accidente şi îmbolnăvire profesională la principalele locui de muncă din cadrul SC. ELECTRICA SA, în care sunt descrişi factorii de risc ce necesită încadrarea activităţii acestora în grupa I de muncă”.
În ceea ce priveşte posibilitatea extinderii condiţiilor de muncă şi încadrării acestora în grupa I de muncă, deşi nu se încadrează în unul dintre punctele prevăzute în Ordinul 50/1990, Curtea reţine că posibilitatea extinderii acestor activităţi rezultă din dispoziţiile art. 3 alin. 2 din ordin, precum şi din nota de fundamentare la HG 1223/1990 esenţial fiind ca această extindere să aibă la bază analiza condiţiilor de muncă.
Expertiza tehnică desfăşurată în cauză a identificat mediul de lucru, condiţiile grele în care îşi desfăşoară activitatea petenţii, riscurile la care sunt supuşi, condiţiile de microclimat nefavorabil, atât prin perceperea efectivă a instalaţiilor electrice, a atribuţiunilor de serviciu ale petenţilor, echipamentului din dotare, felul muncii desfăşurate de fiecare în parte, cât şi din observarea înscrisurilor privind condiţiile grele de muncă şi factorii de risc, a analizat buletinele de determinare prin expertizare, rapoartele Comitetului de securitate şi Sănătate în Muncă la nivel central al SC. ELECTRICA SA”.
În atare condiţii Curtea constată că activitatea lor poate fi asimilată cu cea prevăzută de Ordinul 50/1990 anexa I pct. 123 alin. 15 „meseriaş de întreţinere, cale, lucrări artă, electricieni,” şi alin. 46 „electricieni LC” deoarece instalaţiile electrice ale CN CFR sunt dependente de instalaţiile electrice ale SC. ELECTRICA SA, toate substaţiile CFR fiind racordate la barele 110 KV de staţiile intimatei.
În plus, potrivit Curţii, conform art. 14 din Ordinul 50/1990 pentru perioada lucrată între 1.01.1976 – 31.12.1989 încadrarea în grupele I şi II de muncă, de asemenea, nu este condiţionată de existenţa buletinelor de determinare a noxelor”.
Prin urmare, întrucât reclamantul din prezenta cauză a lucrat împreună cu cei doi martori ce au fost reclamanţi (alături de alte persoane) în acea cauză şi cărora li s-a recunoscut irevocabil încadrarea juridică a muncii lor ce fusese depusă în îndeplinirea funcţiilor identice de electrician, instanţa constată că acordarea grupei I şi acestuia (în acord cu Decizia susmenţionată a Curţii de Apel Iaşi) se impune în considerarea principiului nediscriminării, consacrat de art. 16 din Constituţie, a Protocolului 12 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi a jurisprudenţei CEDO (cauzele Ştefănică, Beian, Driha contra României).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei .
Respinge excepţia prescrierii dreptului la acţiune.
Admite în parte acţiunea formulată de reclamantul A. N. în contradictoriu cu pârâta S.C.,,ELECTRICA,,SA Bucureşti.
Constată că reclamantul a lucrat în grupa a I a de muncă , în procent de 100%, în calitate de electrician ,respectiv electrician principal , în intervalul 12.09.1975 – 31.03.2001 la pârâta „SC ELECTRICA ” SA – fostă I.R.E , F.R.E , CONEL – Sucursala de distribuţie Botoşani.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţa publică din 27.06.2011.
PREŞEDINTE, ASISTENŢI JUDICIARI, GREFIER,
4
