LITIGIU DE MUNCĂ. PRIME DE VACANŢĂ. Absolvenţi


Potrivit art.41 alin.1 din Legea nr.50/1996,

magistraţii şi celelalte categorii de personal beneficiază pe

perioada concediului, de o primă egală cu indemnizaţia brută

din luna anterioară plecării în concediu.

Acordarea acestui drept a fost suspendată prin art.3

alin.2 din O.U.G. nr.33/2001, începând cu anul 2001 până

la data de 1 ianuarie 2002, prelungirea continuând până la 31

decembrie 2002 (art.12 alin.4 din Legea nr.743/2001)

(Decizia civilă nr.213/R-CM din 31 mai

2005, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti)

Reclamanţii au solicitat în contradictoriu cu pârâţii Ministerul

Justiţiei, Tribunalul Vâlcea şi , calcularea şi plata

drepturilor reprezentând prime de vacanţă începând cu anul 2001 până în

prezent şi achitarea sporului de vechime în muncă începând cu ianuarie 2001,

până la rămânerea definitivă a hotărârii precum şi pe viitor, actualizate la

indicele de inflaţie, precum şi efectuarea menţiunilor corespunzătoare în

carnetele de muncă şi obligarea celui de-al treilea pârât să aloce sumele

necesare efectuării plăţilor solicitate.

Tribunalul Vâlcea, prin sentinţa civilă nr.239/CM din 24 martie

2005, a admis în parte acţiunea şi a obligat pe primii doi pârâţi să plătească

reclamanţilor prima de concediu pe anii 2001-2002, actualizată la data plăţii

efective, sumele fiind prevăzute în dispozitivul hotărârii.

În considerente s-a reţinut că reclamanţii sunt îndreptăţiţi la plata

primei de concediu solicitate, potrivit O.G. nr.83/2000, art.411 alin.1, chiar

dacă prin art.3 alin.3 din O.U.G. nr.33/2001, plata acesteia s-a suspendat

până la data de 1 ianuarie 2002.

S-a mai reţinut că prin Legea nr.386/2001, de aprobare a O.U.G.

nr.33/2001, s-a prevăzut că art.3 alin.3, va avea următorul cuprins: pe

perioada suspendării aplicării prevederilor legale menţionate la alin.1 şi 2,

redevin aplicabile dispoziţiile legale în materie, existente la data intrării în

vigoare a Legii nr.88/1999 şi O.G. nr.83/2000.

Prin Legea nr.743/2001 (art.12), termenele prevăzute la art.3 din

O.U.G. nr.33/2001, au fost prelungite până la data de 31 decembrie 2002.

Ulterior, aceste termene au fost prelungite până la data de 31

decembrie 2003, conform art.10 alin.3 din Legea nr.631/2002.

Prin O.U.G. nr.177/2002, art.50, au fost abrogate atât art.11, cât şi

celelalte dispoziţii referitoare la salarizarea şi alte drepturi ale magistraţilor şi

personalului de specialitate juridic asimilat.

Aşa fiind, rezultă că această din urmă ordonanţă intrată în vigoare

la data de 1 ianuarie 2003, nu mai prevede pentru magistraţi dreptul la primă

pe perioada concediului de odihnă, neaplicarea ori suspendarea acesteia fiind

numai până la data de 1 ianuarie 2003.

Începând cu această dată, încetează orice suspendare ori

neaplicare şi poate fi plătită, în concluzie reclamanţii fiind îndreptăţiţi să o

primească.

În privinţa solicitării calculării şi plăţii sporului de vechime în

muncă, în conformitate cu prev.art.33 din Legea nr.50/1996, de 25%, calculat

la salariul de bază brut corespunzător timpului lucrat, s-a motivat în sensul că

art.3 alin.3 din acelaşi articol menţionează că acest spor de vechime nu se

aplică magistraţilor, pentru activitatea desfăşurată, aceştia având drepturi

potrivit O.U.G. nr.177/2002 (art.3 alin.1), la o indemnizaţie de încadrare

brută lunară, stabilită pe funcţii în raport de nivelul instanţelor, parchetelor şi

vechimea în magistratură.

Pârâtul Ministerul Justiţiei, a declarat recurs, antamând motivul

prev.de art.304 pct.9 Cod pr.civilă, referitor la aplicarea greşită a legii şi

încălcarea acesteia.

Curtea de Apel Piteşti, prin decizia civilă nr.213/R-CM din 31 mai

2005, a admis recursul, cu consecinţa modificării sentinţei, iar pe fond a

respingerii acţiunii.

În considerentele acestei decizii, s-a reţinut că potrivit art.41 alin.1

din Legea nr.50/1996, magistraţii şi celelalte categorii de personal beneficiază

pe perioada concediului, de o primă egală cu indemnizaţia brută din luna

anterioară plecării în concediu.

Acordarea acestui drept a fost suspendată prin art.3 alin.2 din

O.U.G. nr.33/2001, începând cu anul 2001 până la data de 1 ianuarie 2002,

prelungirea continuând până la 31 decembrie 2002 (art.12 alin.4 din Legea

nr.743/2001).

Aşa fiind, rezultă că într-adevăr solicitarea acordării primei de

vacanţă pe perioada 2001-2002, este neconformă cu legea, care nu o mai

prevedea, aplicarea acesteia fiind suspendată, iar hotărârea instanţei prin care

reclamanţii au beneficiat de plata sumelor cu acest titlu este nelegală.

În consecinţă, recursul a fost admis în temeiul art.312 alin.1 Cod

pr.civilă, raportat la art.304 pct.9 din acelaşi cod.

N.A. – Soluţia adoptată de completul specializat pentru litigii de

muncă şi asigurări sociale, este în contradicţie cu practica altor instanţe din

ţară, prin urmare practica se va uniformiza în urma soluţionării recursului în

interesul legii, cu care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost sesizată.